Istoria artei iconografice bizantine a inregistrat un grup inedit de icoane, in care sunt reprezentati psalti sau cantareti bisericesti. Nu ne referim la icoanele inchinate sfintilor imnografi si cantareti (Sfantul Roman Melodul, Sfantul Ioan Damaschin, Sfantul Ioan Cucuzel etc.), ci la exemple in care personaje anonime apar in icoane, fara a face insa obiectul cinstirii. Aceste icoane au fost destul de raspandite mai ales in secolul al XIV-lea, astfel incat specialistii vorbesc chiar de un motiv al psaltilor in pictura iconografica din perioadele bizantina tarzie si post-bizantina.
Psaltii in iconografia bizantina
Psaltii sau cantaretii bisericesti apar reprezentati mai intai in manuscrise muzicale. Cu vremea insa au ajuns sa fie infatisati in icoane si fresce. Motivul psaltilor a fost unul dintre noile motive introduse in pictura monumentala in perioada Paleologilor. Impartasirea Apostolilor, Liturghia parintilor Bisericii, Liturghia cereasca, Imnul Acatist, Arbolele lui Iesei au capatat o noua dimensiune in viziunea artistilor acestei perioade.
In contrast cu artistii din perioada Comnenilor, cei din secolul al XIV-lea, nu reprezinta un cor anonim in picturile lor, ci aleg sa reprezinte imaginea psaltilor din Marea Biserica a Sfintei Intelepciuni din Constantinopol (Sfanta Sofia). Putem spune ca imaginile din aceasta vreme reprezinta cu fidelitate evidente istorice.
Acestea sunt atat de exacte, incat este usor de determinat momentul liturgic din cadrul Sfintei Liturghii, infatisat de artist.
Reprezentarile din secolul al XIV-lea constituie documente ale practicii muzicale din acea vreme. In acest sens, din punct de vedere al istoriei muzicii bizantine, cele mai importante informatii ce provin din studiul acestor reprezentari, se refera la natura costumelor pe care le purtau cantaretii, organizarea ierarhica a acestora, precum si gesturile hironomice facute cu mainile de conducatorul corului.
Aproape in toate reprezentarile, psaltii apar ca participanti la anumite ceremonii religioase. In icoana de mai sus, inaintea lui Hristos se afla doi canonarhi indreptati fiecare catre psaltii aflati de-o parte si de alta a tronului lui Hristos.
Cantaretii bisericesti fac parte din clerul inferior. Locul acestora in biserica din vechime era amvonul. Canonul 15 al Sinodului de la Laodicea mentiona ca nimeni altcineva sa nu cante de la amvon, in afara cantaretilor oficiali.
Un Lectionar Evanghelic din secolul al XI-lea, provenit din Manastirea Dionisiu (Muntele Athos), cuprinde o imagine cu noua persoane aflate pe amvon, pe trepte diferite. Cei trei tineri de pe partea dreapta, par a fi diaconi datorita orarului pe care il poarta in jurul gatului. Ceilalti patru, situati in partea stanga, dintre care, trei dintre ei sunt imbracati in alb, iar unul in rosu, poarte robe simple. Primul - de sus in jos - pare a fi cantaret, deoarece ii priveste pe ceilalti in timp ce are mana deschisa, ca si cum ar indemna la tacere. Unii cercetatori considera cele doua persoane din varful amvonului ca fiind preoti.
Un aranjament asemanator al clericilor pe amvon apare in ilustratiile Inaltarii Sfintei Cruci de la 14 septembrie. La acest praznic, arhiereul obisnuia sa faca o procesiune in biserica, urcand pe amvon unde inalta Sfanta Cruce si binecuvanta poporul, timp in care corul canta “Domne miliueste”.
Un astfel de exemplu se afla intr-un manuscris al unui Minei din Tesalonic (sec XIV), unde este infatisata aceasta procesiune. In imagine sunt infatisate cinci persoane situate pe amvon (episcopul inaltand Sfanta Cruce, doi clerici si doi tineri citeti sau psalti).
Motivul psaltilor a continuat sa fie folosit in perioada post bizantina insa imaginea a pierdut mult din vitalitate, si din multe puncte de vedere, a fost gresit inteleasa.
In perioada tarzie, artistii romani si rusi au fost impotriva reprezentarii iconografice a persoanelor care nu sunt considerate sfinte, astfel incat, in majoritatea icoanelor psaltii au fost inlocuiti cu ingeri.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.