O ipoteza privind datarea si provenienta unuia dintre cele mai vechi obiecte liturgice din Tara Romaneasca: cadelnita de la manastirea Tismana - jud. Gorj

 

 

Printre numeroasele lucrari de mare valoare artistica si documentara aflate in patrimoniul sectiei de Arta Medievala a Muzeului National de Arta din Bucuresti, se numara si o cadelnita ce a apartinut manastirii Tismana, judetul Gorj. Se pare ca, este cel mai vechi obiect liturgic ortodox, din aceasta categorie de obiecte de cult, din tara noastra. Este o lucrare robusta, realizata din argint masiv, aurit, avand o greutate de 1700 grame si o inaltime de 26 cm. In lucrarile de specialitate ce au aparut pana acum, atat atributia, cat si datarea ei sunt incerte, de regula, ea fiind considerata opera unui atelier transilvanean care ar fi realizat-o intr-un interval de timp situat intre sfarsitul secolului al XIV-lea si inceputul celui de-al XV-lea. Incertitudinile sunt datorate faptului ca lucrarea nu are nici un fel de inscriptii sau marci de mester. Singurul lucru stiut cu precizie este ca lucrarea s-a aflat de multe veacuri in patrimoniul manastirii Tismana, unde a fost identificata si inventariata de catre Al. Odobescu, cel ce va propune aducerea sa in Muzeul National de Antichi­tati, sectia ecleziastica. Fiind vorba de o lucrare de o exceptionala valoare artistica si documentara, ea a constituit obiectul unei cercetari mai minutioase. Iata cateva date care pot aduce lamuriri suplimentare privind perioada de realizare si provenienta sa.

 

Se stie ca biserica manastirii Tismana a fost intemeiata in jurul anilor 1375-1376, sfintirea ei avand loc la 1377-1378, de catre sfantul calugar Nicodim. Acesta se refugiase in valea Tismanei, venind de la Vodita - cu mica obste de calugari - spre a scapa de evenimentele militare ce aveau ca obiect al disputei, luarea in stapanire maghiara a Banatului de Severin.

 

Manastirea Vodita, cu hramul Sfantului Antonie, patronul eremitilor, fusese ri­dicata, dupa cum se stie, de catre acelasi calugar Nicodim "si fratii lui" (scrie cro­nica), probabil catre vara anului 1372 - oricum anterior anului 1374 - cu spriji­nul material al voievodului Vladislav I - acel Vladislav Vlaicu (sau Vlaicu Voda) ce a domnit intre anii 1364-1377. Voievodul ii acorda o serie de privilegii si o in­zestreaza cu importante danii si mosii, ca pe o veritabila ctitorie domneasca, menita sa joace un rol important in viata religioasa si monahala a vremii. Intr-unul din aceste documente de danie, se consemneaza urmatoarele: "Pentru ca eu, cel intru Hristos Dumnezeu binecredinoiosul Vladislav, din mila lui Dumnezeu domn a toata Ungrovlahia, am binevoit, dupa indemnul lui Dumnezeu sa ridic o manastire la Vodita in numele marelui si purtatorului de Dumnezeu Antonie, ascultand pe cinstitul intre monahi Nicodim, de asemenea si cu cheltuiala si daruri de la domnia mea, iar cu munca lui chir Nicodim si a fratilor lui, am zidit si am zugravit. Si dupa cat aduce vremea, acum am daruit un Tetraevanghel ferecat cu argint si aurit, o cadelnita de argint (subl. nr), vase de slujba de argint, odajdii preotesti de matase, o perdea, perdelele de altar de camha, cate are nevoie biserica, un epitrahil, si rucavite cusute cu fir de argint..." ("Documente privind istoria Romaniei", vol. I, doc. 4, p. 36-37, Bucuresti, 1938).

 

Sunt deci mentionate aici mai multe obiecte de cult a caror enumerare ne-a retinut atentia si iata din care motive.

 

Este de presupus ca odata cu refugierea temporara a obstei calugaresti de la Vodita la Tismana (La Vodita obstea cuprindea 12 calugari, pentru ca mai apoi, la Tismana, ea sa ramana numai in 10 cuviosi), refugiu ce a avut loc probabil intre anii 1375-1376, Sfantul Nicodim sa fi luat cu sine si odoarele de pret cu care fusese inzestrata de catre voievodul Vladislav Vlaicu, nu cu mult timp inainte. Printre acestea, va fi fost desigur si acea cadelnita de argint mentionata in actul de danie, alaturi de broderiile si tesaturile de pret care nu puteau fi lasate prada pierzaniei. Epitrahilul si bedernita se afla si astazi in colectia manastirii Tismana, ele fiind considerate printre cele mai vechi si mai de pret lucrari textile din patrimoniul reli­gios al tarii. Desi au fost datate de catre cercetatori ca fiind realizari ale intervalului 1381-1389, pe baza monogramei Mitropolitului Antim - Daniil Critopol ce se afla brodata pe lucrari, nu este exclus ca ele sa fie mai timpurii, intrucat Mitropolitul Critopol a pastorit intre anii 1370-1402, perioada ce se suprapune celei in care a fost construita si a functionat (temporar) Vodita. Se mai vorbeste in document (care, din pacate nu este datat, dar este atribuit perioadei dintre anii 1372 - data construirii Voditei, si 1375 - anul mutarii la Tistnana) si de "un Tetra-evanghel ferecat cu argint si aurit", lucrare ce s-a aflat la Tismana, iar in prezent se afla la Bucuresti, dar acesta reprezinta un manuscris de catre calugarul Nicodim intre anii 1404-1405, ferecatura fiind atribuita aceleiasi perioade, avand ca reper vechimea manuscrisului.

 

Fara a intra acum in detalii cu privire la acest Tetraevanghel, s-ar putea totusi presupune ca ferecatura masiva din argint aurit a acestuia este una si aceiasi cu ferecatura daruita de Vladislav, (mentionata in documentul citat), manuscrisul pe care il continea putandu-se deteriora in timp (este vorba de o perioada de 30 de ani intre anul daniei lui Vladislav si anul cand Sf. Nicodim a realizat manuscrisul sau, cuprins intre copertile imbracate in argint aurit), Sfantul Nicodim refolosind vechile coperti pentru a imbraca propria scriere. Nu este primul caz cunoscut de refolosire a copertilor pentru alte manuscrise sau tiparituri decat cele carora le-au fost destinate.

 

Revenind insa la obiectul atentiei noastre, consideram ca plauzibila ipoteza ca aceasta cadelnita a facut parte din odoarele ce au apartinut manastirii Vodita, prin dania lui Vladislav Vlaicu mentionata in document. Forma cadelnitei este unica, pana in prezent, in argintaria de cult din tara noastra. Ea are aspectul unei bisericute cu planul in cruce greaca inscrisa, avand un coronament de cinci turle: una centrala, mai ampla, si alte patru mai mici, la colturi. Acest tip de plan l-au avut (si il au) Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Curtea de Arges, terminata in anul 1352, dar pictata intre anii 1364-1366, in vremea - nota bene! - aceluiasi domnitor Vlaicu Voda si, mai tarziu, biserica fostei Mitropolii din Targoviste, al carei coronament numara si el 5 turle.

Cadelnita - asa-zisa "de la Tismana" - desi prezinta similitudini cu edificiile de cult ortodoxe practicate in Serbia si in zona balcanica, are si elemente de provenienta gotica occidentala (asa cum sunt arcadele in arc frant dela ferestrele suprapuse de pe fiecare latura,fleuronii gotici, ferestrele polilobe). Sub arcadele inferioare se afla amplasata silueta cate unui monah imbracat in rasa calugareasca apuseana. Aspectul cadelnitei imbina deci elementele a doua arii de cultura: cea oriental-ortodoxa si cea occidental-gotica, fapt ce i-a determinat pe unii cercetatori sa o atribuie unui atelier dalmatin (posibil, date fiind cunoscutele legaturi pe care Vlaicu Voda le-a avut cu Serbia). Altii o considera ca opera a unui atelier transilvanean. Cert este ca, prin functia sa liturgica, cadelnita a fost dintru inceput comandata pentru un edificiu de cult ortodox, iar forma sa unica, nerepetata in Tarile Romane, reprezentand planuri ce nu au fost reluate in veacurile urmatoare decat in mod exceptional, poate sa conduca spre ipoteza unui atelier transilvanean, ipoteza catre care ar inclina si perfectiunea executiei. Concluzia pe care o avansam deci - ca ipoteza, desigur - este ca aceasta lucrare a putut fi realizata intre anii 1372-1375, intr-un atelier transilvanean, neidentificat inca, si a apartinut initial bisericii manastirii Vodita din tinutul Severinului.

 

Victor Simion

 

• Cadelnita si catuia
  Publicat in : Viata liturgica
• Prohodul Maicii Domnului
  Publicat in : Slujbe si randuieli
• Adormirea Maicii Domnului in iconografie
  Publicat in : Adormirea Maicii Domnului
• Artosul - painea cea dulce a serii
  Publicat in : Slujbele de seara