Astazi, in lumea mileniului III, discoteca (cluburile) reprezinta pentru tineri, si nu numai, cel mai eficient mod de a se distra. Tinerii, ametiti de ritmul muzicii, al euforiei infernale din discoteci sau din cluburi, uita de ei insisi, pornind pe un drum al ratacirii. Singuri, prizonieri ai acestei lumi, sunt indoctrinati sa creda ca nu exista nici un adevar absolut. Intr-o lume a minciunii, unde frumusetea nu-si mai arata fata, intr-o lume a violentei, a invidiei, unde dragostea nu se mai vede, intr-o lume din care Dumnezeu este exclus, tinerii cauta locuri de distractie precum discotecile,cluburile, barurile, concertele ,,hard”, fara sa-si dea seama ca alegerea facuta este total gresita, asa cum spune si Sfantul Apostol Pavel: ,,Caci nu fac binele pe care il voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savarsesc. Iar daca fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci pacatul care locuieste in mine” (Romani 7, 19-20).

Epoca in care traim a inversat standardele calitatii. Ceea ce inainte era urat, acum este considerat frumos, ceea ce era rau, acum este luat ca bine si normal. Oamenii nu mai traiesc pentru a da viata, ci pentru a o distruge. Spiritul timpului nostru este cel al inconstientului; valorile bune, cele morale, sunt inlaturate si inlocuite cu cele din Occident. Fiinta umana este inconjurata de haos si nu se poate regasi pe sine insasi. Tot mai multi tineri sufera de lipsa de identitate, iar majoritatea sufoca glasul constiintei prin distractie, prin pacat, alegand mai degraba minciuna decat recunoasterea unei fapte rele. Tinerii nu gasesc rostul vietii, nu stiu ce sa aleaga si ce sa faca, nu mai cred in dragostea adevarata, ci urmeaza ,,spiritul turmei” si mocirla unde se avanta cei mai multi. Societatea in care traim nu face altceva decat sa ne tulbure mintile si sa ne indeparteze de Dumnezeu.

Un lucru neobisnuit este ca in zilele noastre pacatul a devenit ,,moda” , iar omul putin evlavios care nu se adapteaza la curentul epocii este numit „intarziat”. Daca mas gandi mai bine acest fapt este si cea mai mare hula impotriva Duhului Sfant, ca pacatul sa fie considerat progres, iar morala regres a societatii. Oamenii ar face totul ca sa justifice cele care nu se pot justifica.

De aceea, cauta distractii, locuri ca discotecile, alearga la muzica pentru a uita de ei insisi, fiind mustrati de constiinta. Cuviosul Paisie Aghioritul spune atat de frumos: „Cine isi are constiinta impacata, simte aripi inlauntrul sau, zboara”, iar Sfantul Ioan Damaschinul zice: ,,Sufletul irational e stapanit si condus de trup si simturi, in timp ce sufletul rational stapaneste si conduce trupul si simturile”.

De multe ori ma intreb: Cum poate gandi tanarul in momente de zgomot maxim? Cum isi poate da seama de ceea ce face? Dar de fapt nu poate sa gandeasca pentru ca in mijlocul tuturor celor aflati acolo sta diavolul care rade de nepriceperea lor si de faptul ca a reusit sa-i amageasca.

Daca am analiza toate lucrurile care se intampla in noptile de haos, ce am gasi in afara de tineri imbracati indecent (pentru a rascoli in altii patima), alcool, fum de tigara si destrabalare pe un ritm cat mai provocator?

In discoteca nu vom gasi niciodata mangaiere, dragoste, liniste si povatuitor in viata noastra. Adevarata traire exista in Dumnezeu. „Ca martori inaintea voastra iau astazi cerul si pamantul: viata si moarte ti-am pus Eu astazi inainte, binecuvantare si blestem. Alege viata, ca sa traiesti si tu si urmasii tai” (Deuteronom 30, 19). Dumnezeu ne-a dat darul libertatii, ni l-a dat pentru totdeauna. Noi avem de ales intre bine si rau, intre rai si iad. Vrem viata patimasa, alegem iadul; vrem sfintenia, alegem raiul.

Viata lipsita de Dumnezeu nu are sens, este seaca. Tinerii nu-si gasesc linistea, rostul, deoarece preocuparile lor sunt pamantesti si traiesc intr-un spatiu sufocant. Ce ne ofera discoteca? Bautura, desfranare pe tava si circ! Energie si bani cheltuiti fara folos, doar spre pierderea sufletului! Argumentul tinerilor cu privire la distractie este: «Viata este scurta, merita traita!». Da, sunt de acord. Dar merita traita in locuri ce distrug mintea, morala, sufletul? Actiunea acestui proces este lenta; la inceput simti ca nu faci nimic rau, dar mai tarziu patima va pune stapanire pe tine. Astfel, actiunea devine mortala pentru tine, ca persoana, si iti raneste sufletul lasandu-i rani deschise multa vreme.
Aceasta viata, fara dezvoltarea spiritului duhovnicesc este viata cladita pe fum, pe umbra si nu are o baza concreta, nu are calauza buna, nici nadejde, ci numai dezorientare si minciuna.

 

 

Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

.

• Calea credintei
  Publicat in : Credinta