Pilda frumusetii
Era o data intru-n sat doi tineri, unul frumos la infatisare iar celalalt nu era chiar asa de urit la infatisare fata de celalalt dar care era cu frica de Dumnezeu. Cel dintii tot timpul se lauda cu frumusetea lui si se mindrea cu ea, toata ziua nu facea nimic ca nu cumva sa-si piarda frumusetea muncind sau facind vreo fapta buna cuiva ajutindu-l ba de multe ori luindu-l pe cel de al doilea in ris fata de ceilalti spunindu-I cai urit, dar cel de al doilea isi vedea de treaba lui si se ruga mereu lui Dumnezeu sa ii dea intelepcine si putere sa treaca peste toate si peste marea vietii ca ajungind la capatul vietii sa capete mintuire .Intr-o noapte tinarul cel urit viseaza ca Dumnezeu ii spune sa i-si zideasca o casa si sa o infrumuseteze dupa placul”Lui “.
A doua zi ne mai stind pe ginduri fiind primavara inca tinarul se apuca sa sape ca sa toarne temelia casei sale .Si tot muncind zilele treceau rind pe rind si tinarul nostru turna temelia casei ,incepu sa ridice peretii casei .Din cind in cind tinarul cel frumos trecea pe la casa celui urit statea si se uita la el si ridea de el spunindu-i “uite prostul cum munceste si se face mai urit prin munca lui si la cei va folosi aceasta ca si asa este singur si nu se uita nimenea la el ca este urit”.Dar tinarul cel urit i-si vedea mai departe de treba,nebagindu-l pe acesta in seama si de vorbele urite pe care acesta i le adresa si incerca ca sa il aduca si pe acesta la realitate ca timpul trece la fel si frumusetea lui. Tinarul cel frumos cind auzea aceste cuvinte mai tare se ingimfa si pleca tantos mai departe.Vara era in toi iar tinarul cel urit reusi sa ridice casa sa-i puna acoperisul sa o tencuiasca pe exterior si prin interior, ii puse ferestrele ,usile.
Dupa ce termina de facut toate cele de trebuinta la o casa exterior si interior si vazu ca le facu pe toate bune ,se apuca sa decoreze casa in ionterior cu toate utilitatile cele de trebuinta, inca si cu lucruri de arta facute de mina lui cu iscusinta ,caci Dumnezeu il inzestrase pe el cu multa dibacie si pricepere a tot lucrul,nu cu frumusete exterioara, si le facu el dupa cum ia ordonat lui in vis.Vara trecu destul de repede mai ales cu tot lucrul cel de trebuinta care cere migaleala, tinarul cel urit se bucura si multumia din tot sufletul lui Dumnezeu pentru tot ajutorul pe care i l-a dat si il slavea in tote zilele.Tinarul cel frumos mai trecea din cind in cind pe la casa tinarului cel urit se minuna de celea ce vedea ,de frumusetea casei a gradinei si a tot locul ce incojura casa, dar ingimfarea precum si mindria lui erau inca nemasurate caci nu venise timpul ca sa dea socoteala pentru faptele si vorbele sale si sa vada adevarata frumusete a omului pe care ia dat-o Dumnezeu si pe care trebuia sa o puna in valoare.
Dupa ce trecu vara veni toamna cea urita si ploiasa iar tinarul cel urit statea in casa rugindu-se in toata ziua si multumind lui Dumnezeu pentru toate ce facu pentru el cu toate bunatatile si minunile pe care acesta lea savirsit zi de zi.Inca stind el la rugaciune se ruga lui Dumnezeu si pentru prietenul lui cel frumos uitind de cuvitele urite ce i lea adresat acesta, ca Dumnezeu sa il ierte si sa il pazeasca de toate relele.In timpul acesta tinarul cel frumos incepu sa duca lipsuri ,vintul si ploile ii spalau obrazul ,iar el se ferea de ele pe sub soproane pe dupa garduri pe sub stresinile caselor celor din sat.Toamna cara fu destul de lunga si rece trecu si ea destul de repede iar tinarul nostru incepu sa simta gerul iernii care se apropia cu pasi marunti si repezi ,ingimfarea pe care o avuse in primavara si in vara incepu sa-I scada cu repeziciune la fel si frumusetea .Incepu a bate pe la casele rudelor si cunoscutilor dar toti i-l refuzau avind in vedere modul lui de comportare cu acestia si ii trinteau usa in nas.
Tot incercind incoace si in colo si avind in vedere ca toti ii intorceau spatele poate precum si el facuse la vremea lui cu ei,acum ingimfarea si mindria lui se transformara in regrete si in cainta ,dar tot nu indraznea sa mearga si la casa tinarului pe care il jignise mai mult decit pe toti. Timpul trecea cu repeziciune iar tinarul nostru incepu sa simta din plin frigul iernii,in timp ce frumusetea si mindria ii cuzura de tot, se scula si zise “Ma voi duce la cel ce l-am jignit mai mult dintre toti, i-mi voi cere iertare poate totusi isi va face mila de mine si ma va primi si pe mine in casa lui”.Deci se scula si se duse la usa prietenului lui la care batu sfios asteptind sa i se deschida.Deindata ce-l vazu,acesta dechise usa iar tinarul nostrum cum vazu ca aceasta se deschide cazu in genunchi inaintea lui si-I spuse :Iartama caci am gresit inaitea ta nu am ascultat de cuvintele tale am ratacit in ingimfarea mea si frumusetii exterioare am slujit si am lenevit si nu mi-am pus in valoare darul primit .Tinarului caruia eu ii spuneam urit acum el este mai frumos decit mine cind ma uit la tine de aproape zise tinarul cel frumos celuilalt cu regrete adevarate din inima si ma caiesc pentru cuvintele pe care ti le-am adresat.Acestuia facindui-se mila de el i-l primi in casa vazind adevarata cainta a celui frumos si il primi cu mare bucurie tratindu-l cu toate bunatatile pe care le avea pregatite pentru timpuri grele.Tinarul cel frumos se adresa gazdei sale si ii spuse :vad acum ca frumusetea interioara este mult mai de prêt decit cea exterioara pe care m-am bazat eu si ca frica de Dumnezeu i-ti da itelpciune si chibzuinta cu care sa treci Marea vietii .
Povestea noastra se putea termina si tragic pentru tinarul nostru cel frumos adica si Acest tinar din urma la a carui usa a batut tinarul nostru cel frumos putea sa ii intoarca spatele si sa il lase pe el in frig si in lipsuri si sa ii spuna precum mi-ai facut si tu in tineretile tale cind erai tantos ,mindru, si ma jigneai si nu ai ascultat de cuvintele mele asa si eu acum te alung de la usa mea si culege acum rodul muncii tale.Oare cum se va comporta si HRISTOS cu noi cind ne vom infatisa la usa Lui si ii vom cere sa ne deschida ca in pilda tinarului cel frumos cind acestuia ia deschis usa primindu-l inauntru auzind pocainta pe care acesta a rostit-o din inima infrinta si umilita sau ne va inchide usa spunind pleaca de la mine sluga mindra vicleana si lenesa adevar zic tie ca nu te cunosc pe tine caci si Eu Am Strigat catre tine si nu ai auzit ,ACUM TU ESTI CEL CARE STIGA, DECI NICI EU NU TE VOI AUZI.
Oare noi facindu-ne analiza vietii noastre in care din cele doua ipostasuri suntem ?!
Petru Calimanescu
calimanescu petru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.