Taina Sfintei Cununii este Taina prin care, un bărbat şi o femeie care consimt în mod liber să trăiască împreună în scopul desăvârşirii personale şi a creşterii copiilor, primesc prin rugăciunea preotului harul divin care sfinţeşte legătura lor.Familia este cea mai veche instituţie socială, fiind întemeiată de Dumnezeu în rai prin cuvintele “Nu este bine să fie omul singur pe pământ, să-i facem ajutor potrivit pentru el”. (Facere 2,1). In Noul Testament, participând la nunta din Cana Galileii, Mântuitorul a sfinţit această legătură naturală, ridicând-o din ordinea naturală în ordinea harică.
Temeiuri patristice:
Sf. Ignatie Teoforul, în “Epistola către Policarp” spune: “Trebuie ca cei care se însoară şi cele care se mărită să facă unirea lor cu aprobarea episcopului, ca să fie căsătoria lor după Domnul şi nu după poftă’ ’ (V, 2), Clement Alexandrinul afirmă că a existat un “har paradisiac al căsătoriei” (Stromate III, 12, p. 224), iar Sf Chirii al Alexandriei zice: “Dumnezeu a creat coexistenţa” (Comentariu la Ev. Ioan, 11,1).
Dar caracterul haric, sacramental al Sf. Cununii îl afirmă explicit Sf. Ap.Pavel la Efeseni 5, 32, unde aseamănă legătura sfântă a Cununiei cu legătura dintre Hristos şi Biserică, zicând: “Taina aceasta mare este, iar eu zic în Hristos şi în Biserică.”
Harul Sfintei Cununii este necesar pentru a transforma dragostea firească dintre soţi într-o dragoste spirituală, superioară.
Săvârşitorul Tainei este episcopul sau preotul, prin care Hristos sfinţeşte în mod real legătura liber consimţită a soţilor. Biserica Romano- catolică se deosebeşte aici esenţial, prin faptul că consideră ca săvârşitori ai Tainei pe soţii înşişi, preotul fiind numai un martor. Această concepţie este susţinută de toate cultele protestante. Ea este condamnabilă pentru că atacă în mod esenţial izvorul divin al harului Cununiei. Nu trebuie să uităm că toate Tainele se săvârşesc de către Preoţia sacramentală, pentru că numai preoţii sunt “iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu” (I Cor. 4, 1)
Primitorii sunt un bărbat şi o femeie, necăsătoriţi, neaflaţi în rudenie apropiată. Căsătoria înseamnă sfinţirea unirii bărbatului cu femeia, dualitatea masculin-feminin.
Omul a fost creat dintru început cu datele masculinului şi femininului; realitatea masculin-feminin este, conform Sf.Scripturi, dorită şi creată de Dumnezeu. Ea nu înseamnă numai sexualitate sau deosebire fizică ci este şi o realitate supra-sexuală şi supra-fizică. Masculin-femininul este o rânduială divină, nu o evoluţie în cadrul lumii şi nu este la îndemâna schimbării omului. Căsătoriile mixte, adică între ortodocşi şi neortodocşi, sunt permise cu condiţia ca copiii să fie crescuţi în credinţa ortodoxă.
Este posibilă şi căsătoria celor care au mai fost căsătoriţi şi divorţaţi, dar aceasta nu mai este o Sf. Taină, ci o simplă ierurgie.
Biserica Ortodoxă îngăduie divorţul şi recăsătorirea, pe temeiul textului Matei 5, 32. Biserica Romano-catolică nu îngăduie divorţul pentru nici un motiv, ci numai “separarea de masă şi pat”, în scopul împăcării.
Practica modernă de căsătorie a persoanelor de acelaşi sex, pe care au acceptat-o unele culte protestante, chiar şi pastorii lor, este cu totul opusă Sf.Scripturi şi Sf. Tradiţii şi nu reprezintă numai o contrazicere a omului ca fiinţă religioasă, ci un atentat la om ca fiinţă biologică.
Formula Tainei este întreită şi anume: “Se cunună robul lui Dumnezeu, (numele) cu roaba lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.”
Insuşirile căsătoriei sunt: unitatea şi indisolubilitatea. Unitatea constă în monogamie, iar indisolubilitatea înseamnă indestructibilitatea căsătoriei pentru toată viaţa.
In manualele dogmatice de până acum se sublinia, ca scop fundamental al cununiei, naşterea de prunci, funcţia reproductivă şi abia, după aceea, rostul desăvârşirii soţilor ca persoane. Formularea aceasta este simplistă şi vulgară. Nici nu mai vorbim de faptul că înjoseşte pe nedrept familiile sterile. Referitor la aceasta, Sf. Maxim Mărturisitorul observa deja în sec. VII că, dacă ar fi condamnabilă convieţuirea dintre soţii sterili, atunci ar fi condamnabilă însăşi căsătoria. Scopul principal al căsătoriei este împlinirea personală prin iubire, naşterea de prunci decurgând firesc şi necesar din aceasta, dar nu ca un scop detaşat, în sine. Căsătoria este de fapt o harismă (1 Corinteni 7,7), harisma trăirii în comuniune deplină.
Prin convieţuirea lor iubitoare, fiecare soţ influenţează pe celălalt, dăruindu-i din sine, formându-l după sine şi fonnându-se şi el după celălalt, f iecare devine pentru celălalt tot mai cunoscut ca persoană valoroasă şi totodată tot mai misterios ca persoană cu posibilităţi de formare şi înnoire. Acest mod de împreună-creştere, configurare şi formare spirituală este posibil numai în convieţuirea prin căsătorie.
Deosebiri confesionale
In Biserica Ortodoxă şi Catolică Cununia este Sf. Taină. Protestanţii şi neoprotestanţii îi neagă calitatea de Taină, afirmând că ea este numai consimţământul reciproc pe care şi-l dau viitorii soţi, de a întemeia o familie. De aceea, ritualul lor este foarte simplu. Ei obiectează asupra calităţii de Taină, întemeindu-se pe textul de la Efeseni 5,32, pe care-l interpretează altfel. Expresia “Taina aceasta, mare este “ei spun că se referă nu la legătura dintre bărbat şi femeie, ci la legătura dintre Elristos şi Biserică.
Respectând cele mai simple reguli ermeneutice se poate constata că, în tot capitolul 5, Sf. Ap. Pavel este preocupat să vorbească Efesenilor despre căsătorie şi nu despre lisus Hristos şi Biserică, decât în măsura în care ei se referă la căsătorie.
Pr.prof.dr. George Remete
Fragment din cartea "Dogmatica ortodoxa", Editura Reintregirea
Cumpara cartea "Dogmatica ortodoxa"
.jpg)
Bibliografie
ILIE MOLDOVAN, In Hristos şi în Biserică. vol.I-Il, Editura Episcopiei Ortodoxe, Alba Iulia, 1996
D. RADU, Caracterul ecleziologic al Sf. Taine, Bucureşti, 1978 P. EVDOKIMOV, Taina iubirii, trad. Gabriela Moldoveanu, Ed. Christiana, Bucureşti, 1994
P. EVDOKIMOV, Femeia şi mântuirea lumii. trad de G.Moldoveanu, Ed. Christiana, Bucureşti. 1995
LAZAR PUHALO, Căile Ortodoxiei contemporane, Editura Eikon, Cluj,
GEORGES HABRA, Iubire şi senzualitate, trad. de Dora Mezdrea, Ed. “Anastasia’’, Bucureşti, 1994
GEORGE REMETF,, Familia în concepţia creştină, în rev. “Credinţa ortodoxă”, 1 /1996, Alba Iulia
GEORGE REMETE, Familia şi planningul familial, în vol. "Familia şi viaţa la începutul unui nou mileniu", Editura Institutului biblic. Bucureşti, 2001
-
Botezul si Cununia - Chemarea femeii
Publicat in : Morala -
Cununia si Calugaria, asemanari in randuiala liturgica
Publicat in : Liturgica -
Cununia de aur, iubire si recunostinta
Publicat in : Nunta -
Cununia si sora ei, Calugaria
Publicat in : Liturgica -
Cununia - Nunta
Publicat in : Nunta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.