Casatoria si Euharistia

Patrundem in latura duhovniceasca a vietii, straina si neinteleasa pentru majoritatea oamenilor contemporani. Daca dorim sa ne construim viata si familia pe temeliile unei vieti duhovnicesti, ne vom adanci in ea cu atentie si rabdare, sub indrumarea unui preot duhovnic. Limbajul notiunilor si simbolurilor duhovnicesti este strain si neinteles societatii contemporane, la fel ca si simbolurile si categoriile matematicii superioare pentru un elev din clasele primare. Ultimele se dobandesc prin judecata rationala, pe cand categoriile duhovnicesti numai prin inima curata, prin duh si iubire.

Daca paginile care urmeaza vor parea pentru unii dificile, au tot dreptul sa le amane pentru mai tarziu. Acestea nu se adreseaza celor care s-au cununat numai pentru ca este astazi la moda si o inteleg doar ca un ritual frumos si solemn, iar nu ca Taina Sfanta si plina de har a Bisericii.

In vechime, cununia nu era o randuiala aparte. Ea se savarsea in cadrul Liturghiei, fiind socotita ca parte a ei si se termina cu impartasirea cu Sfintele Daruri, caci dupa cum spune Sfantul Simeon al Salonicului: "sfarsitul oricarei slujbe bisericesti si pecetea oricarei Taine dumnezeiesti este Sfanta Impartasanie". In Biserica primara, prin aceasta Taina a Tainelor se rezumau si celelalte Taine crestine.

Primirea Sfintelor Daruri avea loc in timpul Liturghiilor speciale, numite "Liturghii de Botez" si la Botezuri. O marturie a acestor timpuri este cantarea "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat" care se canta la unele sarbatori bisericesti in locul "Sfinte Dumnezeule". Pana azi, Taina Hirotoniei se savarseste in timpul Liturghiei.

In Epistola catre femei, Tertulian (secolul al II-lea) scria ca o "casatorie se pune in acord cu Biserica", "se binecuvinteaza", "este scrisa de ingeri in ceruri" si se intareste prin Euharistie.

Cununia se savarsea in timpul Liturghiei catehumenilor si se sfarsea in timpul Liturghiei celor chemati cu impartasirea mirilor dint-un singur potir: el - "in numele Tatalui", ea - "in numele Tatalui", el - "in numele Fiului", ea - "in numele Fiului", el - "in numele Sfantului Duh", ea - "in numele Sfantului Duh", - se impartaseau pe rand ca o singura fiinta, un singur trup, ca o noua biserica din casa. Preotii beaua din potir de trei ori, iar daca slujeau mai multi preoti - pe rand, unul dupa altul.

Participarea comuna a sotilor la Euharistie nu este o conditie obligatorie pentru intemeierea bisericii din casa. Biserica este trupul mistic al lui Hristos si a deveni un membru al ei, a avea o mica biserica, iar acum - biserica celor doi, este posibil numai prin impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos. Impartasirea comuna este idealul catre care trebuie sa aspire sotii pe parcursul intregii vieti.

Euharistia a fost dintotdeauna si va ramane masura bisericeasca a vietii crestinului. Sotii trebuie sa duca impreuna o viata duhovniceasca in Hristos; daca aceasta nu exista nu mai poate fi vorba despre o biserica in casa. Toate necazurile noastre care vizeaza biserica - iar de cele mai multe ori si cele familiale si sociale - provin de la dezbisericirea vietii noastre, de la pierderea "caracterului ei euharistie".

Prin impartasirea comuna, prin participarea comuna la viata Bisericii, la Tainele si rugaciunile ei, casnicia devine nu numai unirea trupeasca si sufleteasca, ci si duhovniceasca. Prin aceasta casatoria bisericeasca si ortodoxa nou-testamentara se deosebeste de oricare alta casatorie.

Hristos a venit pe pamant ca sa ne rascumpere de pacat, sa reinnoiasca viata noastra si, nu in ultimul rand, si casatoria in Duh si Adevar, sa adanceasca si mai mult continutul ei. Ca simbol al acestei transfigurari slujeste preschimbarea de catre Iisus Hristos a apei in vin la nunta din Cana Galileii.

In nici o alta religie casatoria nu este ridicata la un nivel atat de inalt ca in crestinism. Apostolul Pavel o compara cu unirea lui Hristos cu Biserica (Efes. 5, 23; 29-30). O comparatie mai inalta nu exista. "Barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica, si S-a dat pe Sine pentru ea" (Efes. 5, 25). Casatoria bisericeasca este un dar lasat noua de Hristos, insa pentru a o dobandi si a o pastra e nevoie de mult efort din partea ambilor soti, caci "Imparatia Cerurilor se ia prin straduinta si cei ce se silesc pun mana pe ea" (Mt. 11, 12).

Din pacate, acest dar nu este intotdeauna pastrat in multe familii de credinciosi: ei nici nu se straduie sa-l transpuna in viata. De multe ori, el este privit ca un obiect care a fost de curand cumparat, iar cu timpul a devenit netrebuincios.

In randuiala veche a cununiei in Biserica Rusa (secolul al XIII-lea) se rosteau cuvintele: "uneste-i, Doamne, pe robii acestia (N) intr-un singur gand, cununa-i intr-o singura iubire si impreuneaza-i intr-un singur trup."

"Casatoria se incheie, - scrie parintele John Meyendorff, - intre doi membri ai trupului lui Hristos. De aceea noi o numim Taina. Fiind considerata o Taina, casatoria nu este o conventie juridica, ci darul cel vesnic, care ramane accesibil cetatenilor imparatiei Cerurilor, dar cu totul neinteleasa pentru cei care nu cunosc si nici nu incearca sa caute aceasta imparatie."

Savarsitorul acestei Taine poate fi doar episcopul sau preotul, adica savarsitorul Euharistiei care reprezinta intotdeauna liturgic intreaga Biserica. Impartasindu-se cu Sfintele Daruri, omul nu inceteaza sa fie om, dar totodata el restabileste relatia sa cu Dumnezeu, devenind astfel o parte a Trupului lui Hristos. Prin puterea Duhului si a Adevarului, el se intoarce inapoi in lume, in familie etc. cu talantii, posibilitatile artistice, capacitatea de a sluji si a iubi, pe care i-a primit de la Dumnezeu.

Biserica din casa cere multe eforturi creatoare, dragoste in slujirea familiei, care este privita ca parte a slujirii Bisericii Universale, a lui Hristos si a oamenilor. O cu totul alta situatie avem atunci cand casa se transforma intr-o lume inchisa; aici nu poate fi vorba despre intemeierea unei biserici in casa. Ea nu poate exista nici atunci cand slujirea Bisericii este inteleasa ca o slujire in afara casei. Aceste extreme trebuie evitate.

Dupa parerea unor invatatori ai Bisericii primare si a unor teologi contemporani, participarea la Euharistie reprezinta transformarea unei intelegeri formale dintre soti in taina imparatiei lui Dumnezeu, intr-o "casatorie intru Domnul si nu intru patima" . "Taina aceasta mare este" (Efes. 5, 32).

Fiind desavarsita in Euharistie si numita "darul cel vesnic", casatoria crestina ne ofera speranta, asa cum ne spune si Sfantul Ioan Gura de Aur, "ca in veacul viitor sotii care au fost credinciosi unul altuia in timpul vietii sa se intalneasca dupa moarte si sa dainuie vesnic alaturi de Hristos in mare bucurie."

Astfel, casatoria crestina este in stransa legatura cu Euharistia, "in ea si prin ea sufletele celor care se cununa se unesc cu Dumnezeu intr-o unire negraita." Despre randuiala cununiei in vechile "Liturghii de casatorie" marturisesc toate schimbarile ulterioare ale acestei randuieli.

Ea incepe ca si Liturghia cu cuvintele: "Binecuvantata este imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh". Apoi urmeaza, ca si la slujba Sfintei Liturghii, ectenia mare, completata cu cereri speciale pentru cei ce se casatoresc, rugaciunile preotului care se termina cu aceleasi cuvinte ca si la cele pe care le rosteste tainic (acum, dar nu si in trecut) in timpul Antifonului I; dupa citirea Apostolului si a Evangheliei urmeaza o alta ecte-nie, completata si aceasta cu cereri speciale. De notat, ca la ambele ectenii, la cea mare si la cea mica, Molitfelnicul contine cereri pentru diferite nevoi ("la necaz", "la inceputul oricarui lucru", "pentru cei ce calatoresc" etc). In timpul inconjurarii mesei se canta aceleasi trei imne, care se canta in altar la hirotonia in diacon si in preot.

Una din deosebirile principale care exista intre randu-iala contemporana a Tainei Nuntii si Liturghie este ca la Liturghie, dupa "Tatal nostru", credinciosii se impartasesc din Potir cu Sfintele Daruri, pe cand la cununie mirii beau dintr-un pahar putin vin, amestecat cu apa. Aceasta bautura, care are o insemnatate simbolica, s-a pastrat de la un vechi obicei crestin cand mirii se impar-taseau in acelasi timp cu Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos la sfarsitul Liturghiei.

Scoaterea Tainei Nuntii din slujba Liturghiei si ridicarea ei la treapta randuielii separate marturiseste, in mod indirect, despartirea noastra de Biserica. Legatura organica a casatoriei si a Euharistiei devine imposibila la casatoriile dintre persoanele de religii diferite, deoarece se deformeaza atat in viata cat si in subconstient imaginea vie despre biserica din casa.

Formele contemporane de imbinare a casatoriei cu Euharistia se pot deosebi in functie de nivelul duhovnicesc al mirilor, de particularitatile comunitatilor bisericesti. E important ca cei ce s-au hotarat sa se casatoreasca, sa se pregateasca dinainte pentru Sfanta Euharistie, sa se spovedeasca si sa se impartaseasca impreuna. E de dorit ca tinerii care se pregatesc sa se casatoreasca sa nu depuna prea mare efort pentru pregatirile de organizare a petrecerii de nunta, ci sa participe impreuna la Liturghia Dumnezeiasca.

E de preferat ca tinerii sa se impartaseasca chiar in ziua nuntii. Mireasa poate veni la biserica inainte sa inceapa Liturghia ca sa se impartaseasca impreuna cu mirele si numai dupa aceea sa se schimbe in rochia de mireasa intr-una din incaperile alaturate bisericii.

Mai exista o varianta: logodna sa se faca inainte de Liturghie, tinerii sa participe la slujba, in cadrul careia se vor impartasi impreuna, iar dupa Liturghie sa urmeze randuiala cununiei. Cu toate acestea, restabilirea deplina a "Liturghiei de casatorie" este in puterea autoritatilor inalte bisericesti.

In toate cazurile, pregatirea tinerilor pentru cununie cere o explicatie amanuntita a sensului casniciei crestine si a casatoriei ortodoxe, precum si necesitatea pocaintei si a impartasirii cu Sfintele Daruri, pentru ca sotii sa intre in comuniune reciproca curati si intariti duhovniceste. Acesta este un moment necesar pentru unirea intru Domnul a doua persoane (sotul si sotia) si pentru stabilirea temeliei bisericii din casa.

• Sfanta Euharistie- Taina Imparatiei si a unitatii Bisericii
  Publicat in : Religie
• Savarsitorul si impartasirea cu Sfanta Euharistie
  Publicat in : Sfintele Taine
• Sfanta Euharistie, valoarea pastorala si duhovniceasca
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: