Pe lângă străduinţa soţilor pentru o relaţie corectă, străduinţă determinată de personalitatea fiecăruia, un alt element important, determinant, al legăturii conjugale este interdependenţa afectivă a soţilor. Interdependenţa afectivă înseamnă capacitatea soţilor de a aştepta, de a primi şi de a dărui înţelegere, susţinere afectivă şi încurajare, unul către celălalt, la fel cum, de asemenea, înseamnă întrepătrunderea celor două feluri diferite ale soţilor de a exprima bucurie, sau tristeţe, sau îndoială.

Indivizii cărora nu li s-a permis să hotărască pentru ei înşişi în copilărie nu-şi dezvoltă capacitatea de a-şi folosi puterile interioare, capacităţile interioare pentru a defini o anume conduzic privind modul de abordare a situaţiei şi pentru a o şi pune în aplicare, şi de aceea astfel de persoane, în căsătorie, aşteaptă de la partenerul lor să joace rolul tatălui. Aceşti indivizi nu se căsătoresc pentru a-şi împărtăşi viaţa cu soţul şi cu copiii lor, ci pentru a găsi un sprijin. Există multe feluri în care se poate rezolva problema dependenţei/independenţei în pregătirile iniţiale dinainte de căsătorie.

Aceste feluri pot fi împărţite în patru:

1. Independent - independentă

In această situaţie soţii au o anumită frică de viaţă şi se apără împotriva oricărei experienţe traumatizante, deoarece nu se încred niciodată şi nu se încredinţează nici unei legături emoţionale strânse. Acestea sunt perechile politicoase, care îşi rezolvă problemele interdependenţei afective evitându-le.

Aceşti indivizi înainte de căsătorie pot părea atrăgători, dar imediat după căsătorie sunt de obicei reci, de neapropiat şi distanţi. îşi păstrează emoţiile, sentimentele şi tainele doar pentru ei înşişi.

2. Independent - dependentă

In această situaţie soţul este cel puternic, iar ea este cea dependentă. Adesea cea dependentă este soţia, dar se întâmplă nu foarte rar şi opusul situaţiei. Sindromul enunţat de Stecher, pe care l-a îmbrăţişat şi Philip While, descrie o unitate militară de bărbaţi care fuseseră crescuţi dependenţi de mamele lor autoritare şi care nu puteau supravieţui în armată. Sindromul acesta a luat dimensiuni dramatice la noi, unde se dezvoltă una după alta generaţiile unor astfel de bărbaţi ale căror mame îi dădăcesc neîncetat, care închiriază apartamente vizavi de unitatea militară, pentru a fi aproape, ca să le aducă de mâncare şi dulciuri. Aceşti tineri deseori nu pot înfrunta condiţiile armatei, renunţă şi îşi iau scutire sau chiar certificate de inapt, pe baza unui diagnostic psihopatologic. Mai târziu caută un înlocuitor al mamei pentru a se căsători. Soţia care devine înlocuitor îşi va submina pe deplin stima de sine, îşi va deprecia grav capacităţile erotice sau afective şi îşi va exercita deplina dominaţie în relaţia lor conjugală.

Foarte des căsătoriile fondate pe situaţia în care unul din soţi este dependent de celălalt par să funcţioneze din afară, deoarece soţul dependent se teme să se plângă sau să se justifice, să îşi apere drepturile sale în public, pentru a nu pierde dragostea şi susţinerea celuilalt, astfel că toate sentimentele negative sunt refuzate şi acoperite cu tăcere. Ceea ce defineşte pe nesimţite o legătură în care doar unul dă şi celălalt primeşte. De aici reiese faptul că ceea ce menţine legăturile soţilor nu sunt cele care se văd în afară. Ascultarea sau supunerea unui soţ în relaţia de dependenţă nu se face fără schimb, dar urmăreşte satisfacerea unei nevoi interioare adânci, de dependenţă, care este o invaliditate, o suferinţă psihologică gravă, cu rădăcini în fundamentul personalităţii şi care prin urmare nu poate fi eliminată doar cu predici, cu măsuri preventive sau cu schimbări sociale. Nu este nici măcar o problemă de dreptate sau de egalitate, deoarece dependentul nu este nedreptăţit şi nici nu putem vorbi despre nedreptăţi în legăturile omeneşti intime. In ciuda lucrurilor văzute, există un echilibru, care se bazează pe un consens tacit, care urmează o procedură de asemenea tacită şi care constituie un schimb al satisfacerii nevoilor între părţi.

3. Dependent - dependentă

Uneori nevoile de dependenţă ale soţilor sunt asemănătoare. Asta se întâmplă când cei doi indivizi sunt atât de speriaţi de viaţă şi de oameni, încât caută pe cineva care să nu difere de ei, nici ca valori, nici ca repulsie faţă de ceilalţi şi de care să nu se teamă, să nu rişte şi care să nu-i surprindă cu iniţiative neliniştitoare. Doar astfel pot simţi încredere în celălalt. Acest tip de căsătorie nu este foarte des întâlnit, deoarece cei mai mulţi indivizi au nevoie intensă de dependenţă şi se alătură unui individ puternic, fără de care nu poate duce lucrurile mai departe. Astfel de legături, în care nici unul nu poate lua o iniţiativă, sunt desigur puţin creatoare.

4. Indivizi independenţi emoţional

Independenţa şi dependenţa sunt lucruri fireşti. Unul dintre rosturile fundamentale ale căsniciei este tocmai nevoia firească, omenească, de recunoaştere, de acceptare şi tandreţe, de susţinere. Dorinţa de a deveni persoane apreciate de celălalt şi de a fi iubite este aspiraţia de bază, fundamentală, pentru cei mai mulţi oameni. Cei care pot accepta uşor nevoia pe care o au de susţinere din partea celorlalţi şi nevoia de a da celorlalţi sunt destul de bine pregătiţi pentru a-şi ajuta partenerul să găsească un înţeles în viaţă şi pentru a-şi îmbogăţi propria viaţă, luând ceva de la el pentru satisfacerea propriilor nevoi. Atunci când oamenii au capacitatea să ia şi să dea, au şi capacitatea să se dezvolte, să consimtă să-şi unească viaţa cu celălalt şi să devină independenţi emoţional împreună cu partenerul. Acesta este marele scop al căsătoriei. Când se întâmplă asta, cei doi soţi dezvoltă moduri de a răspunde celuilalt, care se potrivesc nevoilor lui. O încercare specială de a descoperi nevoile adânci ale partenerului în primele luni de căsătorie va determina, în mod reciproc, un răspuns cald şi sincer. Soţii care simt că îşi satisfac nevoile lor pot face multe renunţări în anumite zone, ca să satisfacă şi nevoile partenerului. Rezolvarea problemelor acestor situaţii este relativ uşoară, deoarece au învăţat amândoi să se gândească nu doar la interesul individual, ci şi la interesul comun.

Fragment din cartea "Casnicia - dificultati si solutii", Editura Sophia

Cumpara cartea "Casnicia - dificultati si solutii"

 

• Cel mai frumos dar de Nunta
  Publicat in : Editoriale
• Inmormantarea amana Nunta ?
  Publicat in : Viata liturgica
• Nunta - suprema intalnire
  Publicat in : Editoriale

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: