† Siluan
din mila lui Dumnezeu
Episcopul Eparhiei Ortodoxe Romane din Ungaria
Iubitului cler, cinului monahal si dreptmaritorilor crestini si crestine din de Dumnezeu pazita Episcopie Ortodoxa Romana din Ungaria, har, mila si pace, de la Dumnezeu Tatal, iar de la noi parinteasca imbratisare!

Iubiti frati si surori in Hristos Domnul,
 
Hristos a inviat!

"Veniti de primiti lumina!”, este indemnul preotului prin care incepe slujba Sfintelor Pasti, iar in alte tari ortodoxe aceasta chemare este mai extinsa si precizeaza mai bine despre ce fel de lumina este vorba: "Veniti sa luati lumina din lumina cea neinserata si sa-L slaviti pe Hristos, Cel ce a inviat din morti!”[1].

Putem intelege, astfel, din aceste cuvinte, ca Invierea Domnului Iisus Hristos nu este doar o mare biruinta asupra mortii, un fapt existential, care schimba in mod radical posibilitatile firii umane create de Dumnezeu si afectate grav de pacatul lui Adam, dar refacute "din temelii” si transfigurate prin Jertfa si Invierea lui Hristos, ci Invierea poarta in sine, in primul rand, lumina cea necreata care straluceste de-a pururea in sanul Preasfintei Treimi, "lumina neinserata”, asadar lumina care nu cunoaste sfarsit si care prin Invierea Domnului straluceste de acum inainte, pentru vesnicie, si peste firea umana, asumata de El.

Ideea aceasta, a luminii si bucuriei, este reluata si intarita inca din prima cantare a Canonului Sfintelor Pasti, in care toate popoarele lumii sunt indemnate la bucuria Invierii: "Ziua Invierii, popoare, sa ne luminam! Pastile Domnului, Pastile! Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cantam cantare de biruinta”[2]. Adica, bucuria cea mai mare care trebuie sa straluceasca in aceasta "Aleasa si Sfanta Zi”[3] in toata fiinta crestinului este cea adusa in lume de Mantuitorul Iisus Hristos, iar baza ei o reprezinta trecerea firii omenesti "din moarte la viata si de pe pamant la cer”, daruri esentiale si de dorit pentru orice om traitor pe acest pamant, dar pe care le putem primi doar "prin” si "in” comuniune cu "Hristos, Dumnezeu-Omul”, Singurul Biruitor al mortii, din toate veacurile. De fapt, etimologia sau sensul cuvantului "Pasti” sau "Pesah”, in limba ebraica, dupa cum spune si Sinaxarul acestei Sarbatori, este in primul rand cel de "trecere”: mai intai a fost vorba despre ziua in care Dumnezeu a adus neamul omenesc din nefiinta, la fiinta; apoi de ziua in care Dumnezeu, dupa ce l-a smuls pe poporul israelitean din mana lui Faraon, l-a trecut prin Marea Rosie "cu picioare neudate”[4], scapandu-l de robia egipteana si de amenintarea mortii, si aceasta era, in esenta, semnificatia Sarbatorii Pastelui la poporul evreu; iar acum, la Pastele crestin, noi praznuim smulgerea de catre Hristos Domnul a tot neamul omenesc din legaturile iadului si urcarea sa la cer, unde a fost adus din nou la vechea vrednicie a nemuririi[5].

Asadar, "acum toate s-au umplut de lumina: si cerul si pamantul si cele dedesubt. Deci sa praznuiasca toata faptura Invierea lui Hristos, intru Care s-a intarit”[6]. Sa luam aminte si noi la acest indemn binecuvantat si binefacator si in Ziua cea Mare si Luminata a Sfintelor Pasti sa lasam lumina Invierii lui Hristos sa straluceasca in chip tamaduitor si in sufletele si trupurile noastre!

Cinstiti crestini, fii ai luminatei Invieri a Domnului,
Ne bucuram cu totii ca si astazi, la mai bine de doua mii de ani de cand "s-au intamplat toate acestea”[7], iar teama Ucenicilor nedumeriti si adunati la un loc "de frica iudeilor”[8] s-a schimbat in bucuria intalnirii lor cu Hristos Cel Inviat din morti, Praznicul cel Luminat al Invierii Domnului reprezinta inca o mare Sarbatoare crestineasca si o speranta in sufletele multor oameni.

Dar nu toti s-au raportat la fel la acest adevar fundamental propovaduit de Biserica Dreptmaritoare Crestina dintotdeauna.

Pe de o parte, inca de la inceputuri, unii nu au crezut in acest eveniment istoric, cu consecinte fundamentale pentru viata intregii omeniri si au incercat sa il ascunda, precum au facut arhiereii si batranii poporului evreu, care au dat bani multi ostasilor ce au pazit mormantul Domnului, pentru a-I tainui Invierea, printr-o minciuna: ca Ucenicii Sai I-au furat Trupul, pe cand ei dormeau[9]. Acesti "tainuitori”, desi auzisera de multe alte minuni savarsite de Domnul Iisus Hristos inainte de Rastignire, desi au ascultat si marturia adevarata a ostasilor, oamenii lor de incredere, n-au reusit sa-si miste din sufletele lor piatra cea grea a necredintei si nu au stiut sa vada darul lui Dumnezeu si sa se bucure de Sfanta Sa Inviere.

Pe de alta parte, multi oameni de-a lungul veacurilor, neavand nici prilejul de a fi contemporani cu evenimentele biblice legate de Invierea lui Hristos, sau prinsi fiind in mreaja pacatelor de tot felul, ori a unei educatii care nu voia sa stie de Dumnezeu, si-au trait viata lor toata fara a putea primi in ea lumina credintei in invierea mortilor si in propria lor inviere, prin Invierea lui Hristos.

Dar au fost si cazuri fericite, precum cel al tanarului Saul din Tarsul Ciliciei, care cu sarguinta prigonea si pustiia Biserica Crestina si intrand prin case si tarand pe barbati si femei, ii preda la temnita, pentru credinta lor[10], dar Dumnezeu nu a tinut cont de nestiinta si pornirea cea rea a inimii sale dintru inceput, ci l-a socotit vas ales al sau si l-a schimbat total, transformandu-l in marele Apostol Pavel, propovaduitor al credintei crestine in Hristos si invierea mortilor si vestitor al Numelui Sau inaintea neamurilor si a regilor si a fiilor lui Israel[11], pana la capatul pamantului[12].

Iar crestinii cei ravnitori si iubitori ai Numelui lui Hristos si ai Sfintei Sale aratari in lume[13], desi poate ca nu au avut aceasta ravna a credintei crestine de la inceputurile vietii lor pamantene, dar au ajuns sa cunoasca cu adevarat binefacerile lui Dumnezeu si darurile cele mari revarsate asupra intregului neam omenesc prin Persoana Celui mai ales dintre toti fiii oamenilor, Iisus Hristos Domnul, Dumnezeu-Omul si Fiul Tatalui Celui Prea Inalt, sa Il iubeasca pe Acesta cu toata fiinta lor si sa se transforme, in unele cazuri, in adevarati martori, martiri si marturisitori ai Sai si ai Invierii Sale, cu pretul vietii lor.

Iubiti fii si fiice duhovnicesti,

De multe ori si omul contemporan, coplesit de multimea problemelor care se abat asupra lui, amplificate oarecum proportional cu coeficientul de dezvoltare a societatii moderne, pare ca isi pierde ancora si orice punct de reper, nemaiavand, mai ales in situatii de criza majora, un sprijin consistent si negasind astfel, nici o scapare sigura pentru el si sufletul sau.

Acest lucru poate fi valabil atat la nivel personal, cat si la nivelul unor societati mari, dar cu atat mai mult in randul unor obsti mai mici si nu prea numeroase, a caror coeziune interioara in anumite imprejurari lasa de dorit, precum este si cazul comunitatilor romanesti care traiesc mai departe, sau mai aproape de granitele Tarii Mame, in conditiile specifice instrainarii.

In oricare dintre aceste situatii, dar mai ales acum, la ceas de mare Sarbatoare, crestineasca si romaneasca, inchinata Invierii Domnului, trebuie sa fim incredintati ca, desi nici inceputurile Sfintei Biserici a lui Hristos nu au stat sub auspiciile cele mai favorabile, totusi Ea si-a urmat mersul ei firesc si hotarat in istorie, ajungand la un moment dat sa fie una dintre institutiile cele mai reprezentative si puternice, atat in Europa, cat si pe alte continente.

Aducandu-ne, asadar, aminte si de nemincinoasa fagaduinta a Celui pe Care astazi, cu multa bucurie, Il praznuim: ca tot ceea ce vom cere cu credinta, in Numele Lui, prin rugaciune, de la "Tatal Sau si Tatal nostru, de la Dumnezeul Sau si Dumnezeu nostru”[14], vom primi[15] si luand aminte la exemplul strabunilor nostri, care in ciuda greutatilor si nevoile lor, au stiut sa-si pastreze cu sfintenie fiinta neamului si credinta neclintita in Bunul Dumnezeu, sa ne luminam si noi sufletele, cu praznuirea[16], punandu-ne nadejdea in Cel Care a inviat din morti pe Pastorul cel Mare, pe Domnul nostru Iisus Hristos[17] si Care daruieste tuturor, celor ce cred in El invierea[18].
Al vostru, al tuturor, de tot binele doritor si catre Domnul cel Inviat rugator,

+ Siluan         
Episcopul Eparhiei Ortodoxe Romane din Ungaria
 
Data in Resedinta noastra Episcopala din Giula, la Praznicul Invierii Domnului, in Anul Mantuirii 2013.

[1] Η Μεγάλη Ευδομάς (Saptamana Mare), Εκδοτικός Οίκος "Αστήρ” (Editura "Astir”), Atena, 1997, pag. 564.
[2] Slujba Invierii si Carte de Te Deum, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1998, pag. 26.
[3] Cantarea a 8-a a Canonului, Ibidem, pag. 38.
[4] Dogmatica, glas 5, in Catavasier, Editura "Trinitas” a Mitropoliei Moldovei si Buvovinei, Iasi, 2000, pag. 160.
[5] Slujba Invierii..., op.cit., pag. 32-33.
[6] Stihira a doua, de la Cantarea a 3-a a aceluiasi canon, Slujba Invierii..., op.cit., pag. 27.
[7] Luca 24, 18.
[8] Ioan 20, 19.
[9] Matei 28, 12-13.
[10] F. Ap. 8, 3.
[11] F. Ap. 9, 15.
[12] F. Ap. 1, 8.
[13] II Tim. 4, 8.
[14] Ioan 20, 17.
[15] Matei 21, 22; Ioan 16, 23.
[16] Stihirea de la Slava, Si acum, de la Laudele Slujbei Invierii, op.cit., pag. 44.
[17] Evrei 13, 20.
[18] Condacul Pastilor, Slujba Invierii..., op.cit., pag. 32.

• Mielul de Sfintele Pasti
  Publicat in : Sfintele Pasti