Probabil, unii vor spune ca nu se cuvenea sa aducem vorba despre moarte in aceasta zi de „praznic al praznicelor si sarbatoare a sarbatorilor“ (irmosul cantarii a VIII-a din Canonul Invierii), ca acolo unde bucuria Invierii cuprinde intreaga creatie, pomenirea tristetii nu-si mai are locul, precum canta Biserica: „Rasarit-a primavara, veniti sa ne desfatam! Stralucit-a Invierea lui Hristos, veniti sa ne veselim!“ (Slava de la Laude, la praznuirea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe).

Pentru o patrundere deplina a sensului invierii, cred, trebuie inteles mai intai firescul mortii.

Indeobste, intelegerea Invierii este cu mult diferita de cea a mortii. Astfel, daca in Inviere unii cred, iar altii nu, moartea este o certitudine pentru tot cel ce s-a nascut si se va naste din femeie (Mt. 11, 11).

Parintele Rafail Noica definea viata aceasta pamanteasca drept „nastere“ a omului pentru devenirea sa intru fiinta si pentru „Imparatia cea neclatita“, ca parcurs de crestere a noastra de la chip spre a-semanarea cu Dumnezeu. Aspectul acesta este descris foarte clar in cadrul slujbei inmormantarii, unde Sfantul Ioan Damaschin ne preda o adevarata lectie de viata, prin aceea ca subliniaza tot rostul plasmuirii si al devenirii noastre, in cuvinte pe cat de simple, pe atat de clare. Dar, oare, intelegem noi asa cum se cuvine moartea, sau ratacim printre credinte si practici de tot felul, care mai de care mai necrestine?

Cu parere de rau constatam ca, uneori, nici cei implicati in viata Bisericii nu si-au insusit corect linia ortodoxa a vietii de dincolo de mormant! Astfel, unii transforma firescul mortii in disperare sau chiar necredinta, iar altii - prin institutia bocitoarelor, ori a diferitelor practici de sorginte pagana - o arunca in derizoriu.

Dreptslavitori crestini,
Realitatea vietii de aici ne este cunoscuta, iar pe cea a raiului si a iadului ne-a aratat-o Hristos, Care S-a pogorat „in mormant cu trupul si in iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, in rai cu talharul si pe scaun cu Tatal si cu Duhul Sfant, toate umplandu-le“ (Slava de la Laude, la praznuirea Sfantul Mare Mucenic Gheorghe) cu a Sa prezenta, dar nu inainte de a ne fagadui mostenirea „imparatiei pregatita de la intemeierea lumii“ (Mt. 25, 34). Unanima marturie a Bisericii ne arata ca, pana la obsteasca judecata, trupul care s-a dat pamantului din care a fost tocmit isi asteapta invierea, pentru a primi plata impreuna cu sufletul care a locuit intru el, caci „daca sufletul ar fi purtat singur lupta pentru virtuti, numai el ar fi incununat, iar daca numai el s-ar fi tavalit in placeri, pe buna dreptate numai el s-ar fi pedepsit. Dar pentru ca nici virtutea, nici viciul nu le-a savarsit sufletul fara trup, in chip drept amandoua vor avea parte de rasplata“ (Serafim Rose, „Sufletul dupa moarte - Experiente contemporane «de dupa moarte», in lumina invataturii ortodoxe“, trad. Dana Cocargeanu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2007, p. 218).

Pomenile, indiferent ca sunt pentru cei vii sau pentru cei adormiti, nu ajung sa fie consumate trupeste, fizic, de catre cei pomeniti, caci „bucatele sunt pentru pantece si pantecele pentru bucate si Dumnezeu va nimici si pe unul si pe celelalte“ (1 Cor. 6, 13). E drept ca, dupa slavita Sa Inviere, Mantuitorul Hristos a mancat, dar nu dintr-o trebuinta trupeasca, ci ca incredintare incontestabila a ucenicilor cu privire la realitatea scularii Sale din morti, caci „actul rastignirii a fost atat de serios, de autentic si total, incat pana si apostolii si ucenicii erau convinsi ca Spanzuratul de pe lemnul din mijloc nu va (mai putea) invia“ (Nicolae Steinhardt, „Jurnalul fericirii“, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2003, p. 55).

Finalitatea ofrandelor se regaseste in fapta cea buna pentru sufletele noastre sau ale celor care au adormit intru nadejdea invierii, iar cei care se impartasesc din acestea devin impreuna-rugatori pentru sufletele celor pomeniti, „care simt o mare mangaiere si bucurie, pentru ca pomenirea din inima este lucrul de capetenie din partea noastra, iar din partea Bisericii lui Dumnezeu - Jertfa nesangeroasa“ (Sfantul Teofan Zavoratul, „Boala si moartea - lamuriri, sfaturi, mangaieri“, ed. a II-a, trad. Adrian si Xenia Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2007, pp. 100-101).

Astfel, pomenirile celor morti ni se fac si noua aducere aminte de moarte si cugetare la ea, lucru care contravine frapant cu banchetul in care se degenereaza uneori. Duh fiind, sufletul nu mai are partasie cu materia: „desertaciuni sunt toate cele omenesti, cate nu fiinteaza dupa moarte“, spune Sfantul Ioan Damaschin, „caci venind moartea, toate acestea pier“ (Stihira glasului al III-lea, la slujba inmorman-tarii), iar atunci cand chipul acestei lumi se va innoi, trupurile inviate nu vor mai fi supuse legilor firii cazute (Rm. 8, 20).

Asadar, intelegerea mortii da sens atat vietuirii de aici, cat si celei de dincolo, fara ca sfarsitul „ca-latoriei“ noastre (2 Tim. 4, 7) sa ne mai sperie, ci, dimpotriva, devine dor neostoit de cer, dupa cum marturisea dumnezeiescul Pavel: „doresc sa ma despart de trup si sa fiu impreuna cu Hristos“ (Flp. 11, 23), sau precum cantam in troparul mucenitelor: „…pe Tine, Mirele meu, Te iubesc si pe Tine cautandu-Te, ma chinuiesc si impreuna ma rastignesc, si impreuna cu Tine ma ingrop cu Botezul Tau; si patimesc pentru Tine, ca sa imparatesc intru Tine; si mor pentru Tine, ca sa viez pentru Tine…“
Dragii mei,
Constatam cu tristete ca, desi Hristos a pradat iadul acum aproape 2000 de ani, inviind cu Sine „trupurile multor adormiti“ (Mt. 27, 53), oamenii totusi mor, iar viata se scurge, si in prezent, intre aceleasi acte - zamislire, nastere, vietuire si moarte. Unde este, asadar, curatirea de pacat si de moarte? Unde este viata pe care Hristos ne-a fagaduit-o cu atata ardoare, cand propovaduia multimilor: „Eu am venit ca lumea viata sa aiba si din belsug sa aiba“? (In. 10, 10) Unde sunt toate consecintele Invierii, pe care Sfantul Ioan Gura de Aur le evoca in fiecare noapte de Pasti - bogatia bunatatii, generozitatea os-patului, nimicirea iadului, bucuria ingerilor, stapanirea vietii si celelalte? (Cuvantul de invatatura al acestuia, de la sfarsitul Utreniei).

Din pacate, vedem si astazi ca nedreptatea, tristetea, necredinta, bolile si moartea pandesc pe fiecare, de pretutindeni. Mai mult, acestea parca iau amploare pe zi ce trece, determinandu-ne sa credem ca traim vremurile din urma si provocandu-ne crunta deznadejde. Este adevarat, oamenii mor si astazi la fel ca inainte, dar sa luam curaj!. Moartea deschide perspectiva vesniciei si a dobandirii raiului, caci prin Inviere aceasta ni s-a facut Paste, adica trecere la Domnul, si cel care lupta „lupta cea buna“ (2 Tim. 4, 7) primeste cununa de la Hristos Cel rastignit si inviat, de a Carui Cruce diavolii se infricoseaza si fug. Si daca trupurile sfintilor au ajuns sa infranga legile oarbe ale firii - prin neputrezire, buna mireasma si vindecari de tot felul -, suntem incredintati ca „sufletele dreptilor sunt in mana lui Dumnezeu si focul nu se va atinge de ele“ (Sol. 3, 1).

In felul acesta, noi nu incetam a crede celor care au fost martorii Invierii, precum si celor care, mai inainte de noi, au pregustat raiul si au auzit „cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului sa le graiasca“ (2 Cor. 12, 4). Si, deplin constienti ca „nu avem aici cetate statatoare, ci o cautam pe cea care va sa fie“ (Evr. 13, 14), sa privim catre „pamantul celor vii“ (Ps. 141, 5), unde „locuieste toata dreptatea“ (2 Ptr. 3, 13), si sa iesim cu speranta din valea plangerii acestei lumi, osebindu-ne ca „semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu, vestind in lume bunatatile Celui ce ne-a chemat din intuneric, la lumina Sa cea minunata“ (1 Ptr. 2, 9).

Prin reiteratul salut pascal, ne facem si noi martori, peste veacuri, ai mormantului gol, unde moartea a fost omorata iar Viata a iesit biruitoare, afirmand ceea ce „inima noastra crede spre dreptate, iar gura marturiseste spre mantuire“ (Rm. 10, 10), ca Hristos a Inviat!

Al vostru de tot binele doritor,

† Sebastian
Episcopul Slatinei si Romanatilor

.

• Pastorala la Invierea Domnului - Capatul caii
  Publicat in : Invierea lui Hristos
• Pastorala la Invierea Domnului - IPS Laurentiu Streza
  Publicat in : Invierea lui Hristos
• Pastorala la Invierea Domnului - IPS Pimen
  Publicat in : Invierea lui Hristos
• Pastorala la Invierea Domnului - 2014
  Publicat in : Invierea lui Hristos
• Pastorala la Invierea Domnului 2014 - IPS Timotei
  Publicat in : Invierea lui Hristos