Nicolae

din mila lui Dumnezeu,

Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din cele doua Americi

Iubitului cler si dreptmaritorilor crestini, pace si bucurie de la Hristos Domnul, iar de la noi arhiereasca binecuvantare.

"De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa, si vor fi amandoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica." (Efeseni 5, 31-32)

Prea Cucernici Parinti, Iubiti Credinciosi,

In traditiile multor popoare si mai ales in traditia occidentala, sarbatoarea Nasterii Domnului este cu deosebire o sarbatoare a familiei. De Craciun, familia se aduna la casa parinteasca pentru a petrece impreuna cu cei dragi, cu parintii, fratii, rudele.

Se fac cadouri in amintirea darurilor magilor aduse pruncului Iisus. Se canta colinde vestindu-se bucuria Intruparii Fiului lui Dumnezeu pentru mantuirea omului. Iar aceasta vestire incheie si implineste perioada de colindat dinaintea Craciunului cand ne vestim unii altora Nasterea Mantuitorului. Ultimii colindati sunt parintii si fratii in casa parinteasca. Cuvantul meu de vestire la acest praznic al Nasterii Domnului se refera tocmai la importanta familiei in Biserica si in societate.

Familia este cea mai veche si mai sfanta institutie pe care o cunoaste omenirea. In Cartea Facerii descoperim modul personal al zidirii omului, personal insemnand dupa chipul personal al lui Dumnezeu, dupa chipul comuniunii vesnice dintre cele trei Persoane ale Sf. Treimi: "Si a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra, ca sa stapaneasca pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice, toate vietatile ce se tarasc pe pamant si tot pamantul! Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie. Si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand: Cresteti si va inmultiti, umpleti pamantul si-l supuneti." (Facere 1, 26-28). Se precizeaza si se intareste prin repetare ca "a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie". Putem spune ca acest mod al creatiei omului dupa chipul lui Dumnezeu este evident in crearea spre comuniune a barbatului cu femeia. Dintru inceput barbatul si femeia au fost creati spre comuniune de viata si dragoste.

Dar barbatul si femeia au cazut intorcandu-si fata de la Creator si refuzand sa-si recunoasca pacatul: "Femeia care mi-ai dat-o sa fie cu mine, aceea mi-a dat din pom si am mancat. Si a zis Domnul Dumnezeu catre femeie: Pentru ce ai facut aceasta? Iar femeia a zis: Sarpele m-a amagit si eu am mancat" (Facere 3, 12-13). Urmare a pacatului, barbatul si femeia au pierdut comuniunea cu Dumnezeu si unul cu altul. Au pierdut vesnicia si s-au aplecat spre pamant: "In sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta, pana te vei intoarce din pamantul din care esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce" (Facere 3, 19).

Dar Dumnezeu Creatorul le-a fagaduit celor dintai oameni si rascumpararea prin samanta femeii, printr-un urmas al femeii: "Dusmanie voi pune intre tine si intre femeie, intre samanta ta si samanta ei; acesta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul" (Facere 3, 15). Urmasul femeii este, dupa talcuirea parintilor Bisericii, Mantuitorul Iisus Hristos. Acesta a zdrobit capul ispititorului din Eden, al Satanei. Prin femeie a venit ispita si caderea, prin urmasul femeii va veni mantuirea.

Hristos a venit sa-l impace pe om cu Dumnezeu, sa restaureze chipul cel cazut al omului, sa-i redea frumusetea cea dintai. Cum chipul lui Dumnezeu in om se refera la comuniunea cu Dumnezeu si cu semenul, Intruparea Cuvantului a adus restaurarea comuniunii barbatului cu femeia la chipul cel din Eden. Prin prezenta la nunta din Cana Galileei si prin savarsirea primei sale minuni, Hristos a descoperit transformarea legaturii matrimoniale pamantesti intr-una a Imparatiei cerurilor, caci unirea barbatului cu femeia la casatorie se face "in Hristos si in Biserica". Harul lui Hristos il reaseaza pe om in pozitia de fiu al lui Dumnezeu. Tot harul lui Hristos ii arata pe cei doi, barbat si femeie, "uniti in trup si in duh", ca si familie in Biserica. Drumul personal al desavarsirii inceput de fiecare la botez se continua dupa cununie impreuna, ca sot si sotie, ca familie crestina.

Sf. Apostol Pavel prezinta aceasta taina a unirii barbatului cu femeia dupa modelul unirii lui Hristos cu Biserica: "Femeile sa se supuna barbatilor lor ca Domnului, pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos este cap Bisericii, trupul Sau, al carui mantuitor si este. Barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea ca s-o sfinteasca" (Efeseni 5, 22-26). Legatura dintre Hristos si Biserica este jertfa. Legatura barbatului cu femeia este tot jertfa, cea a lui Hristos care ne-a redobandit harul, dar si jertfa, daruirea personala a dragostei unuia fata de celalalt. In Biserica aducem jertfa cea nesangeroasa urmare a jertfei pe Cruce a lui Hristos. In familie aducem jertfa dragostei, a daruirii barbatului catre femeie si reciproc prin harul lui Hristos primit la cununie pentru a duce o viata de comuniune familiala. Aceasta este semnificatia cuvintelor Sf. Pavel: "taina aceasta mare este, iar eu zic in Hristos si in Biserica."

Iubiti credinciosi,

Descoperind aceste intelesuri ale casatoriei crestine, putem vedea pericolele la care familia este expusa in societatea moderna. Cartea Facerii spune lamurit si intareste ca Dumnezeu a facut barbat si femeie, nu doi barbati sau doua femei. Iar implinirea creatiei barbatului si a femeii a fost binecuvantarea de a creste si a se inmulti. Copilul este rodul dragostei dintre barbat si femeie si numai aceasta dragoste aduce viata. Orice alt inteles al dragostei nu poate fi decat impotriva modului creatiei lui Dumnezeu si nu poate aduce viata. Acum cand ne vestim unii altora pogorarea Fiului lui Dumnezeu pe pamant se cuvine sa primim si aceasta intelegere crestina a familiei. La colindul nostru sa adaugam marturisirea adevarului despre rascumpararea adusa de Hristos si despre restaurarea familiei in harul lui Dumnezeu.

Fie ca Pruncul Iisus nascut in pestera Betleemului sa se nasca astazi duhovniceste in sufletul fiecarui credincios si in sanul fiecarei familii. Caci El este pacea si mangaierea noastra si prin El ne vine de la Dumnezeu Tatal "toata darea cea buna si tot darul desavarsit" (Iacob 1, 17).

Va imbratisez frateste in Hristos Domnul si va urez sa petreceti sfintele sarbatori ale Craciunului, Anului Nou si Bobotezei cu sanatate, pace si bucurii duhovnicesti.

La Multi Ani!

Al vostru frate intru rugaciune catre Dumnezeu,

Nicolae !

.