Doamne, inima nu mi-e bună de nici o treabă,
Prea am ținut-o-n piept numai podoab
Am fost ca nerodul din poveste
Ce cara soarele cu oborocul
In casa-i fara usi, fara ferestre...
Si-si blestema intunericul si nenorocul.
Imbatranesc. Destinul mi-e insa tot copil;
Istet sa prinza pasari si sa doboare poame
In coliba intunecoasa
Din carne si os lucrata
Sta sufletul fara iubire, ca o fantana parasita,
C-un pic de apa-n fund, salcie, sub naruirea de pereti
Tu, Cruce, dulce jug al lui Hristos,
De Tine-n veci acuma nu mai fug
Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul
Cazut pe branci in iarba, se-mpotrivea intruna
In varful copacului Tau sunt o floare
Pe cea mai inalta ramura a lumii
Salasul lui pe rapile surpate
Este demult un orb cotlon de mina
Azi am trecut s-o vad, instrainata,
Gradina-n care-o vara ne-am iubit
"Nu piroanele l-au rastignit pe Hristos, ci Iubirea!" Dostoievski
Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro