Doamne, inima nu mi-e bună de nici o treabă,
Prea am ținut-o-n piept numai podoab
Am fost ca nerodul din poveste
Ce cara soarele cu oborocul
In casa-i fara usi, fara ferestre...
Si-si blestema intunericul si nenorocul.
Imbatranesc. Destinul mi-e insa tot copil;
Istet sa prinza pasari si sa doboare poame
In coliba intunecoasa
Din carne si os lucrata
Sta sufletul fara iubire, ca o fantana parasita,
C-un pic de apa-n fund, salcie, sub naruirea de pereti
Tu, Cruce, dulce jug al lui Hristos,
De Tine-n veci acuma nu mai fug
Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul
Cazut pe branci in iarba, se-mpotrivea intruna
In varful copacului Tau sunt o floare
Pe cea mai inalta ramura a lumii
Salasul lui pe rapile surpate
Este demult un orb cotlon de mina
Azi am trecut s-o vad, instrainata,
Gradina-n care-o vara ne-am iubit
"Trebuie să fiu eu mai întâi curat și apoi să curăț pe alții. Să fiu eu înțelept, ca să înțelepțesc pe alții. Să fiu eu luminat, ca să apropii pe alții. Să fiu eu sfânt, ca să sfințesc pe alții". Sfântul Grigorie Teologul
Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro