Fiindcă a venit vorba de ruşine, ţin să subliniez că păcatele trupeşti nu trebuie spovedite în mod detaliat. Relatarea lor nu trebuie să aibă caracter de descriere elocventă, să abunde în amănunte. Este suficient să numim păcatul în linii generale. Astăzi putem găsi o mulţime de „îndreptare" pentru spovedanie, care descriu atât de amănunţit unele feluri de păcate trupeşti, încât mărturisirea riscă să se transforme într-o istorisire ce lasă de dorit. Trebuie să evităm acest lucru, pentru a nu-i aduce preotului, nici nouă înşine, vătămare. Să ne aducem aminte: Sfânta Maria Egipteanca, povestindu-şi viaţa păcătoasă de altădată, nu i-a spus bătrânului Zosima detaliile acesteia.
Păcatele trupeşti, după cum spun Sfinţii Părinţi, nu trebuie să ni le amintim cu ochii minţii. Ajunge să-ţi conştientizezi păcatul şi să spui despre el esenţialul, astfel încât să se înţeleagă despre ce este vorba, dar fără detalii, pentru a nu înnoi în tine simţirea celor făcute şi a nu întina din nou mintea şi inima.
De altfel, se întâmplă ca amintirea anumitor lucruri să ne urmărească şi să nu ne dea pace. Dacă este nevoie, putem vorbi despre asta la spovedanie mai amănunţit. Preotul trebuie să fie gata să ducă această nevoinţă.
IEROMONAH NECTARIE MOROZOV
Fragment din cartea "TAINA SPOVEDANIEI", Editura Sophia
Cumpara cartea "TAINA SPOVEDANIEI"
-
Ce este si cum trebuie facuta spovedania
Publicat in : Religie -
Tinerii si spovedania
Publicat in : Interviuri -
Spovedania: personala sau colectiva?
Publicat in : Editoriale -
Spovedania prin telefon
Publicat in : Editoriale -
Spovedania la distanta. Telefonul si internetul.
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.