Bucuria familiei crestine este un dar al unirii celor doi miri in Taina Nuntii. "Sa ne veselim si sa-I dam slava, caci a venit nunta Mielului. Fericiti cei chemati la cina nuntii Mielului" (Apocalipsa 19, 7-9).
Momentul suprem al bucuriei dobandite la aceasta Nunta este Cincizecimea, adica o reala si personala comuniune cu Duhul Sfant. In crestinism, orice Nunta este o Cincizecime si o Bunavestire. Pentru a ne da seama ce valoare are darul bucuriei de care se impartasesc mirii la Cununie si de care nu se lipsesc uneori viata intreaga, se cuvine sa-l cunoastem din ceasul Buneivestiri, precum si din minunea ce s-a petrecut in Cana, la care au luat parte Mantuitorul, impreuna cu Maica Sa.
La randul ei, maternitatea este sursa de bucurie in casatorie. "Femeia aduce sotului implinire si mangaiere", zice Sfantul Ioan Gura de Aur. Bucuria avuta de Fecioara ne descopera modul in care se regaseste faptura in iubirea lui Dumnezeu. Fecioara Maria a acceptat sa-si daruiasca trupul si sangele, adica viata, a inteles menirea ei de mama. Iubirea ei isi descopera mai ales carcterul creator. Ea a acceptat de a descoperi si implini feminitatea creatiei.
Este semnificativ sa intelegem relatia dintre Dumnezeu si creatura, restaurata in Biserica, exprimate in termenii iubirii si ai unirii conjugale. Iubirea lui Dumnezeu pentru lume, ca si iubirea lui Hristos pentru Biserica, nu poate fi inteleasa decat prin experienta iubirii conjugale, iar aceasta iubire isi are radacinile, profunzimea si implinirea ei reala in marea taina a lui Hristos. Deci, creatia si-a dobandit restaurarea si plinatatea in Biserica, fiind salvata de pacat si inaltata la o noua demnitate.
Bucuria este modul desavarsit de a trai iubirea in unitatea conjugala. Este un mod prin care se desavarsesc in iubire cei doi soti. Bucuria este vinul miraculous al Imparatiei lui Dumnezeu. Vinul de care se invrednicesc mirii, provenind din minunea savarsita de Hristos, in Cana, este simbolul darurilor dumnezeiesti. Degustarea vinului aduce mirilor bucurie si fericire. Hristos se reflecta in sufletul mirelui, respectiv al miresei, care gusta fericirea nespusa a bucuriei. Imaginea simbolica a vinului iluminat de raze scoate in relief transformarea integrala a fiintei umane, in iubirea conjugala.
In orice iubire umana se afirma un elan spre vesnicie. Iubirea nu suporta sa-i fie ingradita aceasta libertate. Copilul este eternitatea iubirii conjugale, este bucuria iubirii. Iubirea inseamna daruire, iar daruirea se face prin copil. Iubirea comuna a sotilor se marturiseste, se cimenteaza si se intrupeaza in copil. Mama este aceea care daruieste viata fiindca este sursa a vietii. Iubirea se implineste prin aceasta daruire, prin aceasta nastere de prunci, implinind astfel si porunca de a fi creatori.
In daruire reciproca se descopera bucuria si castitatea. Fecioara Maria isi descopera valoarea maternitatii tocmai pentru ca fecioria ei este plinatatea iubirii. Ceea ce sotii afla in Maica Domnului, si constituie bucuria suprema a intregii creatii, este, in primul rand, aceasta adorare a lui Hristos, aceasta acceptare urmata de o Parusie, precum si aceasta iubire pentru El.
Pe drept cuvant sustine Alexandre Schmemann ca, in Ortodoxie, in realitate, nu exista un "cult al Mariei", ci in Maria cultul Bisericii devine o vibratie de bucurie, de lucrare a harului, de acceptare, de celebrare a unirii noastre cu Dumnezeu, singura bucurie plenara pe pamant. Asemenea este si deplina bucurie a sotilor in casatorie.
Dumnezeu aseaza in fapturi un elan asemanator iubirii Sale, care se descopera, in erosul fermecator al vietii conjugale. Iubirea este lumina care, izvoraste din misterul Sfintei Treimi si se revarsa asupra lumii, cuprinzand aceasta lume. Aceste raze ale iubirii inunda lumea in bunatate, in frumusete si intelepciune.
"Puterea divina cea de la obarsie se revarsa si se intinde peste toate, patrunde neimpiedicata in toate lucrurile si cu toate acestea este din nou nevazuta, nu numai prin aceea ca este mai presus de fiinta, deasupra tuturor, ci si pentru ca, in chip tainic, ea trimite asupra tuturor inrauririle sale providentiale" (Dionisie Areopagitul, Ierarhia cereasca, XIII, 3).
Iulian Predescu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.