Calatorie in satul parintelui

Calatorie in satul parintelui

Odată părintele mi-a telefonat şi mi-a spus că ar vrea să meargă în satul lui, la Evia.

- Ce zici? Poţi să mă duci?

- Da, Bunicule. O să vin dimineaţă să mergem, am răspuns binevoitor.

Am pornit în călătorie. Ne-am îndreptat spre Oropos şi într-un loc de pe autostradă, cam pe la Kiourka, un tir derapase. Era întors invers. „S-a terminat cu şoferul, a murit", m-am gândit eu, şi îndată părintele mi-a spus:

- Sărmanul, a adormit şi a ieşit în afara drumului, dar n-a păţit nimic.

După ce am mai mers, Bunicul privea locul în stânga şi-n dreapta.

- Apele curg spre lacul Marathon. Dar se adună acolo şi multe mizerii din râuri.

Am luat feribotul şi ne-am îndreptat spre Eretria, după ce mai întâi m-a trimis să cumpăr un ziar. Pe când citea ziarul, stăteam lângă el.

- Filotei, auzi ce zice aici? O femeie în vârstă, care trăia singură, a adunat lemne, a aprins focul şi a căzut în el arzând. Ce crezi că este asta?

- Probabil a vrut să se omoare, Bunicule.

- Nu, nu e asta. Există oameni care de la foc simt plăcere.

- Cum e posibil, Bunicule, de vreme ce ard?

- Şi totuşi ceea ce-ţi spun este adevărat. Azi voiam să mă duc la închisoare, să spovedesc pe cineva, pe fostul ministru de finanţe. Pe profesorul Iannis Koulis, care e din părţile noastre. E un om foarte bun, dar e fricos, sărmanul.

Şi astfel am cunoscut satul lui, care este lângă al nostru. Intre timp am înaintat spre Vathia.

- Filotei, îţi voi spune o istorioară: „Odată treceam pe aici împreună cu un cunoscut de-al meu. In vreme ce mergeam, acela l-a văzut pe un cunoscut de-al lui şi a oprit maşina să-l ia. Când m-a văzut acela, i-a zis:

- A, ai şi un preot aici. Eu nu mă înţeleg bine cu preoţii.

Şoferul a reacţionat:

- Nu, nu este ca ceilalţi. E un preot bun. Şi ştie să-ţi spună despre toată viaţa ta şi despre orice vrei, i-a zis.

- Ştiu ce vrei să mă întrebi, i-am spus eu.

- Ce vreau, părinte?

- Vrei să mă întrebi despre un loc de aici, cum mergem spre ţărmul mării, unde se află un vas gol, care este zidit într-un loc pietruit. Vrei să ştii dacă sunt bani în el.
Acela a sărit ca ars.

- Da, asta vreau, asta vreau!

- Sigur, am zis eu şi am râs.

Atunci acela a prins curaj. Am început deci să-i spun:

- Acolo au fost multe monede de aur. Acestea nu erau de aici, ci din părţile regiunii Oropos. Insă pentru a nu fi furate, le-au trecut cu o barcă vizavi şi le-au ascuns.
Atunci sărmanul a început să-şi ceară iertare că a spus cuvinte urâte despre mine şi despre preoţi în general".

Am ajuns la Vathia. Părintele a zis să luăm câţiva peşti, şi acolo unde vom merge, să ni-i gătească să mâncăm. în faţă părintele, în spate eu, am intrat la magazinul de peşte. Vânzătorul arăta că nu-i plăceau preoţii. Avea toate cutiile cu peşte pline. Vânduse doar jumătate dintr-una. Bunicul a făcut semnul crucii şi a cumpărat câţiva peşti. Apoi a început să vorbească cu vânzătorul. Incet-încet au început să sosească clienţi. Părintele îi vorbea despre Hristos, despre peşti, despre oameni. Acela cântărea peşti şi clienţii veneau încontinuu şi vindea fără încetare. După ce mai rămăsese doar vreo jumătate de cutie, Bunicul a zis:

- E, acum să plecăm şi noi.

L-a binecuvântat iarăşi pe vânzător şi magazinul şi am plecat. Toate acestea s-au întâmplat cam în trei sferturi de oră. Şi-a luat rămas bun de la vânzător cu cuvinte blânzi şi frumoase.

Pe când înaintam, într-un loc era o bisericuţă, pe care o zidise tatăl părintelui, după cum spunea el.

- Filotei, opreşte să ne închinăm! Am oprit şi Bunicul a privit în jur.

- E, binecuvântaţii. Au furat cutia milei şi au găsit unsprezece mii de drahme în ea. Au mai furat-o o dată şi au găsit opt mii de drahme. Au fost aceiaşi hoţi.

Am mers la Biserica Sfântul Ioan, în satul lui. Am văzut-o pe sora sa, care ne-a gătit peştele şi apoi am plecat.

- Voiam să merg acolo unde mergeam când eram mic, de unde am plecat în Sfântul Munte. Ce zici, poţi să mă duci acolo?

Niciodată nu-l refuzam pe părinte. Mi-a arătat locul unde era izvorul, unde puneau legume, şi am făcut o plimbare prin tot ţinutul. Mi-am dat seama că-i amintea de anii copilăriei.

Am luat-o pe drumul de întoarcere. într-un loc ne-am oprit. S-a întors, a privit vârful muntelui, iar după aceea şi-a coborât privirea, în faţa noastră. Apoi privirea lui a călătorit spre mare.

- Filotei, de acolo începe apa, şi izvorul curge pe dedesubt. Iată, pe aici pe dedesubt trece, mi-a spus arătând muntele. Acolo este multă apă. Iar în locul acesta este foarte la suprafaţă, la patruzeci de metri adâncime. Şi se revarsă în mare acolo. Unde te uiţi, bre? La trei sute de metri nu vezi apa cum se învârte de parcă clocoteşte şi se amestecă cu apa mării?

In cele din urmă n-am reuşit s-o văd. Şi pe când părintele privea în altă parte, îl auzii spunând:

- Las-o, las-o, tu n-o poţi vedea.

Am mers într-un loc pe unde curgea apă şi l-am văzut pe Bunicul punându-şi degetele în forma crucii şi mişcându-se ciudat. Eu m-am cutremurat. Atunci m-a privit cu blândeţe şi mi-a spus:

- Ştii, nu doar că văd apa, dar mă şi loveşte peste trup. Bre, am atâtea bucurii, multe haruri mi-a dat Dumnezeu. Să mergem puţin într-acolo.

Acolo era o biserică de piatră.

- Să mergem să vedem, are un plan frumos. Apropiindu-ne, mi-a spus că biserica este zidită cu şapte sute cincizeci de ani în urmă. Apoi a privit cu harul dumnezeiesc.

- Sărmanii, îi văd cum muncesc. Cât se chinuiesc! Au rămas flămânzi ca s-o termine. Dacă ai vedea cum erau... Istoviţi şi chinuiţi. Aud şi limba pe care o vorbeau. Şi noi vrem s-o dărâmăm...

Mi-a arătat locul de vizavi, unde puneau piatra.

- Să mergem puţin acolo.

A privit mult timp spre un ţărm mic, fără să vorbească. Şi-a ridicat mâna arătând într-acolo şi a zis:

- Dacă ai şti ce se află acolo la patruzeci de metri adâncime! Văd o grămadă de amfore. Acolo pe mal aveau atelierul, dar ascundeau amforele în mare, punând un semn în locul unde le scufundau, fiindcă erau deseori tâlhăriţi. Insă îi aflau alte nenorociri, şi acele amfore rămâneau în mare.

Cine ar putea să descrie marea sfinţenie a Bunicului? Câte şi mai câte nu i-a arătat Dumnezeu cu harul Său! Dacă am conştientiza câte lucruri văd Sfinţii noştri Părinţi, ne-am închipui poate câte vede Dumnezeu. Să ţinem minte asta, pentru a nu mai păcătui.

Paraskevas Lambropoulos
Experienţele mele lângă Sfântul Porfirie, Editura Egumenita

Cumpara cartea "Experientele mele langa Sfantul Porfirie"

 

Pe aceeaşi temă

17 Octombrie 2016

Vizualizari: 981

Voteaza:

Calatorie in satul parintelui 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE

Bucuria convorbirii. Interviuri realizate de Costion Nicolescu
Bucuria convorbirii. Interviuri realizate de Costion Nicolescu Două sunt întâlnirile care m-au fascinat totdeauna: cea cu Nicodim (Ioan 3,1-21) și cea cu femeia samarineancă (Ioan 4,5-26). Una se petrece în miez de noapte, cealaltă în plină zi. Una este cu un fruntaș al iudeilor, alta cu o femeie simplă. Amândouă 21.14 Lei
Osebirea care tine laolalta. In memoriam acad. Sorin Dumitrescu
Osebirea care tine laolalta. In memoriam acad. Sorin Dumitrescu „Iar el este un iconar care a scris studii științifice, un ziarist care a pictat abstract, un orator care organiza expoziții, un editor care producea happeninguri, un profesor care intervieva sfinți, un librar care cânta la pian și chitară, un familist 63.43 Lei
Arsenie Boca. Sfantul cu inima cat cerul
Arsenie Boca. Sfantul cu inima cat cerul Despre el se vorbește adesea în șoaptă, cu evlavie sau cu întrebări. Se pomenesc minunile și mulțimile, dar mai rar osteneala lui de o viață: setea de a-L înțelege pe Hristos, grija față de oameni și față de tineri, puterea de a rămâne demn în mijlocul 63.32 Lei
„Regula de aur” in religiile abrahamice. Perspective etice si ecumenice
„Regula de aur” in religiile abrahamice. Perspective etice si ecumenice Ce este „regula de aur”? Este o normă etică, o idee, o recomandare și chiar o poruncă care se regăsește în multe mitologii, religii și filosofii ale lumii. Părintele Dumitru Beșliu invocă în cartea sa în primul rând creștinismul. Trimiterile precise sunt 79.29 Lei
Din invataturile Ortodoxiei
Din invataturile Ortodoxiei Cartea de fata aduce in fata cititorilor ei cateva teme foarte importante si necesare pentru viata crestinului ortodox. Viata spirituala a fiecarui credincios trebuie sa fie impodobita, pe langa virtuti, si de o cunoastere temeinica a invataturii de 52.86 Lei
In singuratatea mintii mele
In singuratatea mintii mele „Bucuria de a te exprima, trufia pe care ți-o dă cuvântul domesticit, gata să și se supună, senzația că el este treapta care te poartă în locul acela înalt, la care îți faci uneori iluzia că doar tu poți ajunge. Știu, desigur, că prin cuvânt noi despărțim 78.23 Lei
Vinovatia. O introducere contemporana
Vinovatia. O introducere contemporana Ce este vinovăția? O povară inutilă, sau o resursă fundamentală pentru sănătatea noastră psihică și morală?Într-o societate în care rușinea a luat locul vinovăției, iar autocritica e tot mai des înlocuită de victimizare, Donald L. Carveth ne propune o 42.18 Lei
Inteligenta artificiala. Cum ne ajuta si cum ne ameninta o creatie superioara omului
Inteligenta artificiala. Cum ne ajuta si cum ne ameninta o creatie superioara omului Manfred Spitzer este un expert recunoscut în rețelele neuronale – fundamentul inteligenței artificiale. Cartea de față adună toate informațiile relevante existente pe această temă, punându-le într-o perspectivă realistă: se pot face multe speculații cu 67.66 Lei
De altundeva, Revelatia
De altundeva, Revelatia Revelații am avut cu toții: ieșind din insignifianța cotidiană, ele singure, de neuitat, decid viața noastră. Dar ce înseamnă revelația nu știm, pentru că nu se poate nici comanda, nici reproduce ca un obiect. Rămânem astfel muți în fața a ceea ce ne 79.29 Lei
CrestinOrtodox Mobil | Politica de Cookies | Politica de Confidentialitate | Termeni si conditii | Contact