Proprietara şcolii la care predam la vremea aceea m-a chemat într-o zi şi mi-a cerut ceva fără precedent pentru mine. „Ce text din tradiţia ortodoxă crezi că ar merita să studieze cineva înainte de toate pentru a cunoaşte spiritualitatea ortodoxă şi a se adânci în ea?" Fără ezitări am răspuns: „Opera omnia a lui Isaac Sirul." „Atunci n-am putea să organizăm un seminar atipic de spiritualitate ortodoxă, având ca scop studiul acestor texte?" Am vrut totuşi să aflu cum ajunsese pe neaşteptate la dorinţa de a cunoaşte spiritualitatea ortodoxă. Răspunsul ei a fost original şi foarte neobişnuit: „La un magazin de pe strada Kolonâki, unde am fost să fac nişte cumpărături, era o mică expoziţie de carte cu vânzare, care mi-a atras atenţia. Erau cărţile unui guru indian. Am cumpărat câteva şi le-am studiat cu interes. Am luat şi altele şi mi-am continuat căutările. In cele din urmă am vrut să cunosc de aproape chiar pe autorul însuşi. I-am găsit adresa, am luat avionul şi m-am dus la un mare centru pe care îl deţine. Mii de oameni din răsărit şi apus îl vizitează zilnic ca să-i asculte învăţătura şi să-i ceară sfatul. Intr-o zi m-am apropiat de el şi i-am spus că sunt din Grecia şi că mă interesează învăţătura şi modul de viaţă pe care-l propune. El s-a uitat la mine şi mi-a zis: «Cunoşti tradiţia religioasă a ţării tale?»" „Atât cât am învăţat la şcoală", i-am răspuns. „Atunci o să te întorci, o să studiezi în profunzime credinţa ta strămoşească şi, dacă vei avea nevoie de mine, eu sunt aici ca să te foloseşti de învăţătura mea." „Aşa că m-am întors şi vreau să cunosc în profunzime spiritualitatea ortodoxă. Am cumpărat deja volumele Filocaliei, dar şi alte cărţi duhovniceşti şi m-am apucat de studiu. Descopăr în fiecare zi lucruri extraordinare."
N-am vrut să o întristez şi de aceea am acceptat să ne întâlnim o dată pe săptămână pentru două ore şi să studiem textele avvei Isaac Sirul, însă voiam în acelaşi timp să transmit doamnei şi celorlalte persoane interesate, care veneau la întâlnirea noastră, că studiul acesta trebuia să fie însoţit de practica vieţii liturgice, altminteri totul ar rămâne la nivel de teorie. Era greu de înţeles pentru ei. Aş fi înclinat să-i caracterizez profund iconoclaşti, întrucât încercau să înţeleagă relaţia cu Dumnezeu şi cu omul într-n manieră raţională şi intelectuală. Astfel că au rămas străini de dulceaţa „schimbării celei bune", pe care o prilejuieşte practicarea duhovniciei ortodoxe.
Speranţa însă moare cea din urmă. Există un fundament foarte bun şi însemnătate are dăruirea ultimă. Dumnezeu ne aşteaptă întotdeauna.
Fragment din volumul "Cum sa ne apropiem adolescentii. Intamplari din viata unui profesor de religie"
Cumpara cartea "Cum sa ne apropiem adolescentii. Intamplari din viata unui profesor de religie"
- Adolescenta
-
Este adolescenta o boala?
Publicat in : Editoriale -
Rusinea de dinaintea spovedaniei
Publicat in : Credinta -
Cuviosul Antonie de la Optina
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.