Nu e suficient sa rodeasca tarina; trebuie sa scapam de egoism. Nu ajunge sa marim hambarele, trebuie sa ne rodeasca inimile.
Daca suntem aici in lipsa (tarinile noastre nu rodesc), compenseaza harul lui Dumnezeu. Daca avem aici neputinte, ne intareste harul. Suntem bogati sau saraci in functie de cat har am agonisit. Celor ce nu le rodesc tarinile, le rodesc inimile virtuti mantuitoare. Avem exemplului pustnicului Luca de la Etna. Dar sunt o multime de astfel de modele: Varlaam de la Keretsk, Ruf de la Metz, Amarat din Alpi, Wilibrord de la Utrecht, Clair de la Marmontier, Tyssilio de la Meifod, Willihad de la Bremen, Ni’meh din Siria, Mihail de la Cernigov, Onisifor de la Pecerska, Ursin de la Bourges, Nectarie de la Eghina sau Ananie de la Odessa. Veniti in Biserica lui Iisus Hristos! Ne indeamna pr. Calciu-Dumitreasa:“Veniti in Biserica lui Hristos, ca sa invatati ce este iubirea! Sa invatati ce este inocenta! Sa invatati ce este blandetea! Veti afla rostul vostru in lume. Veti avea credinta si aceasta va va mantui. Veti avea dragoste si aceasta va va face mai buni!”.
Biserica este hambarul, adunarea la un loc a celor ce cred in Iisus Hristos. Avem tendinta de a ne supraestima puterile, de a ne crede “prea buni”. Ne amagim ca suntem prea capabili si nu apelam constant la Dumnezeu. Credem ca avea prea mult talent, dar nu folosim talentul pentru Dumnezeu. Bogatul neintelept din Evanghelie striga isteric: “Hambare, cat mai multe hambare!”. Se incapataneaza sa incremeneasca in refuzul harului, sa nege bunatatea lui Dumnezeu. Creatorul nu i-a cerut parerea, ci credinta. Creatorul milostiv a luat decizia de a insanatosi omenirea. Poate ca nu sunt timpuri prospere, dar ne straduim sa fim aproape de Creator. Asta e tot ce conteaza.
De la Iisus incoace, solutia este iubirea. Oriunde am fugi, acolo ne asteapta Dumnezeu. In istorie, sclavii nu au fost eliberati, au schimbat doar hambarul si, eventual, stapanul. Doar Iisus elibereaza. Acest Iisus este ispitit de fariseii de azi, la fel cum diavolul L-a ispitit in pustie. Ezitarea noastra apare in momentul in care ne gandim la altceva, nu la ceea ce are in vedere Iisus. Cand scapam de egoism, ne deblocam.
Ne propunem sa facem schimbari in casa, spre bucuria celor mici. Putem sa ne ocupam mai mult de lucrurile care chiar conteaza. Dar nici nu vom incepe mai multe lucruri deodata, ci pe rand, cu rabdare, in etape.
Nu vrem decat simplitate, pace, liniste. De fapt, ne dorim vesnicia. Dupa fiecare trial de rugaciune, situatia se imbunatateste pe neasteptate. Reusim sa ne afirmam in compania triumfatorilor numai prin smerenie. Si nici nu este cazul sa ne ingrijoram. Cu cat suntem mai aproape de cruce, inseamna ca si invierea este in maxima apropiere. Fiecare necaz este un indiciu ca suntem pe calea cea buna. Stim ce avem de facut; trebuie doar sa fim consecventi. Suntem prinsi acum de febra pregatirii impreuna-petrecerii cu triumfatorii. Cuvantul de baza este pregatire. Sa nu fim surprinsi nepregatiti.
Profitul reinvestit nu trebuie sa nesocoteasca valoarea persoanei umane. Umplerea camarilor nu exclude vizitarea saracilor. Cei ce isi fac planuri fara Dumnezeu nu au cum sa fie fericiti! In fiecare zi, ne rugam cu totii PSALMUL 20, ca Dumnezeu sa inmoaie inimile noastre, ca noi sa ne veselim in puterea Lui. Nu suntem tristi daca tarinile noastre nu au rodit. Chiar daca suntem in lipsa materiala uneori, putem fi permanent in starea de doxologie. Asadar, ne straduim sa ramanem in sfera duhovniceasca. Sfantul Isaac Sirul vorbeste despre starea aceasta tintita, starea de doxologie, parafrazez: Lacrimile care ies din strapungerea inimii sunt lacrimi care ard. Dupa ce ne inprietenim cu Dumnezeu, vine si fericirea. Asta este cea mai importanta tranzactie. Tarinile se devalorizeaza, hambarele se surpa, doar Legamantul este vesnic.
ADA MIHAELA CALCIU a vazut Raiul si ne invita si pe noi in aceasta realitate suprafireasca.Nu printr-o carte, nu printr-un editorial, ci printr-un NOU mod de viata. Dupa ce a vazut Raiul, pe Ada nu o mai intereseaza tarinile si hambarele, nici cochetariile. Printr-o minune, Ada scapa de paganism. ADA SE CUMINTESTE! Copilul cuminte primeste mai multe daruri de la Tatal Ceresc: “Iti dau o ciocolata si, daca esti cuminte, iti mai dau una”, zice parintele Paisie Aghioritul.
Dumnezeu vrea sa lucreze in viata noastra cat se poate de clar. Oferta lui Dumnezeu, mantuirea, este cat se poate de reala si sincera. Da, suntem hotarati sa castigam! Biserica lui Hristos are nevoie de oameni fermi.
Chiar daca sunteti someri, puteti dobandi pacea inimii si mii se vor mantui in jurul vostru.Prin rugaciune zilnica, il veti dobori pe aghiuta la pamant. Sa urcam in fiecare zi, cat de putin, dar macar sa nu coboram. Fiecare psalm este o declaratie de razboi adresata rautatii. Iar la fiecare Spovedanie, Iisus ne spune: “Ridica-te si umbla!”. Acest Iisus vindeca toate tipurile de paralizie spirituala. Ne straduim sa ii iubim pe cei de langa noi, sa nu ii barfim, sa nu le facem reprosuri. Vrem sa Il avem pe Dumnezeu in gand in fiecare zi. Inainte de fiecare lupta, Dumnezeu ne incurajeaza. Cei de la Apple au un slogan, care poate fi adaptat si vietii noastre: “Uneori, pentru a face un pas urias inainte, trebuie sa schimbi directia”. Aparent, NERO a castigat batalia cu Pavel; dar azi ne botezam copiii Pavel/Paul, iar numele Nero il mentinem doar pentru caini… Celor in lipsa, celor ce nu le rodesc tarinile: Sfantul IOAN DE RILA (Bulgaria) inmulteste mana primita de la inger! Sau: Sfantul TALALEU imblanzeste leii si tigrii trimisi sa il sfasie!
Sunt doua pacate capitale, din care se nasc celelalte: nerabdarea si lenea (bine zicea Kafka). Vrem totul acum, fara efort! Vorba aceea: “Mergem singuri in rai sau vine cineva sa ne duca?!”. Cand totul se sfarseste, abia reincepe. Dar putem pierde totul prin lipsa de intelepciune. Suntem testati, nu ne putem prezenta oricum la aceste examene. Timpul nu ne satisface, ne lasa suspinand, nemangaiati si neintelesi. Doar cevadincolo de timp poate schimba asta. Noi vorbim despre nemurire si frumos, uitand ca suntem singurele creaturi care ne injuram sotia (Ludovico ARIOSTO, poet italian renascentist de secol XVI).
Greselile trebuie recunoscute in forma lor completa. Omisiunea nu vindeca, ci paralizeaza. Am gresit tanjind dupa glod, acum vrem Cerul. Adevarul este singura imagine fidela a infinitului. Daca noaptea are nevoie de stele, noi avem nevoie de modele, de sfinti, de invesniciti. Calauze prin labirintul mortii. Pentru cine vrea sa le vada, sunt flori peste tot (Henri MATISSE, +1954). Cine vrea cadavre, le gaseste. Cine vrea tarini, le fura. Dar cine vrea Raiul, il ia cu asalt, nu sta pe ganduri. Fiecare om este un altar, nu doar un lut, un numar sau o mostenire. Iubirea pastreaza sfintenia printre muritorii de rand, invesnicindu-i. Lacomia este icoana mortii; darnicia este insasi raiul.
Unde este curaj (credinta), acolo va fi si sfintenie. Cine uita de iad, acolo va ajunge.
Sihastrul Daniil a inteles pilda bogatului caruia i-a rodit tarina. Doar asa a ajuns un duhovnic renumit, marindu-si hambarele inimii. Sporind recolta credintei. In fiecare an, pe 18 decembrie, ne amintim de marele sihastru. Manat de ravna, Daniil Sihastrul a daltuit un paraclis in stanca. Acesta a fost hambarul lui, din care impartea tuturor binecuvantari. Pustnicul il sfatuieste pe Sfantul Stefan al Moldovei sa ridice mareata Putna. Acelasi pustnic il umple de speranta pe domnitorul cruciat dupa greaua infrangere de la Razboieni (1476). Dupa spectaculoasa victorie din 1488, il va sfatui sa inalte Voronetul. Marele ascet a initiat un mare curent duhovnicesc in codrii Voronetului. Nenumarati ucenici au dat marturie despre trairea autentica a Evangheliei.
Aliat cu marele Stefan, pustnicul Daniil a aparat hambarul ortodoxiei de profanatorii lipsiti de scrupule. Tarina Moldovei a rodit multe altare, focare ale credintei totale. Atunci cand credinta arde, raul se mistuie. Asa, doar asa, se invinge raul. Numai prin rugaciune, credinta, smerenie. Cea mai puternica arma, rugaciunea, ii dezarmeaza pe pagani. Asta e minunea: dupa atatea secole de asedii barbare, am ramas crestini. Ne-a pazit Dumnezeu hambarul, modest, cum era, pentru ca nu am atacat tarini straine.
Un alt rugator fierbinte este Antipa de la Calapodesti, serbat pe 10 ianuarie. Dupa 20 de ani de rugaciune la Athos, Antipa se intoarce in Moldova, pentru a ii lumina pe crestini. Pentru a trezi constiintele adormite. Pentru a vinde hambarele si a imparti totul saracilor. Pentru a ii convinge pe boieri sa devina filantropi. Este mult mai cunoscut in Nordul Rusiei, decat la noi, pentru ca a trait mult si la Manastirea Valaam. Si Dumnezeu a lucrat multe minuni prin el. Inca din 1906, la 24 de ani de la trecerea sa la Domnul, monahii rusi de la Athos l-au trecut in Mineiul pe ianuarie, ziua a zecea, inainte de canonizarea propriu-zisa. A fost consfintirea agonisirii hambarului ceresc, prin intelepciune evanghelica si ravna apostolica.
Acesti sfinti sunt vase alese ale lui Dumnezeu, care se roaga pentru mantuirea noastra. Cata vreme ne amintim de Cer, suntem fericiti. Suntem bucurosi ca numele noastre sunt scrise in ceruri, nu pe tarini. Amin (ceea ce s-a spus e adevarat).
Marius MATEI
Marius Matei
-
Adevaruri de credinta, Dogme, Teologumene si Pareri teologice
Publicat in : Dogma -
Credinta si faptele bune
Publicat in : Hristos -
Credinta in viata de apoi in crestinism
Publicat in : Editoriale -
Credinta, conditie primordiala a purificarii
Publicat in : Morala -
Dialogul dintre stiinta si credinta in definirea notiunii de boala
Publicat in : Sanatate si stiinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.