Chiar esti egoist?

Chiar esti egoist?

„Să nu alegeţi moduri negative pentru îndreptarea voastră... Toate să se facă în chip blând, neforţat..." (Părintele Porfirie)

Unii ţi-au spus că eşti egoist. Da, poate aşa este. Trebuie să o iei mai în serios, dar ca pe un joc al autovindecării şi nu ca pe o acuză, pentru că asta nu e nimic altceva decât o etichetă nouă ataşată de o civilizaţie profund ignorantă în ceea ce priveşte funcţionarea sufletului omenesc.

Nimeni nu s-a trezit în vreo dimineaţă spunând: Eu vreau să fiu egoist. Nu întotdeauna e vorba de o alegere a omului, ci de o nevoie ce stă ascunsă în spatele unei atitudini. De cele mai multe ori, viaţa noastră este mişcată de o pierdere adâncă, de o nevoie, de voinţă, după Sfântul Maxim Mărturisitorul, sau de o dorinţă neconştientizată, după Lacan1.

Hristos ne-a spus: „Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi judecată dreaptă" (Ioan 7, 24). Nu pentru a anula capacitatea de judecată a persoanei, ci din cu totul alt motiv. Hristos nu a vorbit de judecată ca despre capacitatea de discernământ a omului, ci ca despre acuzare, ca mişcare pătimaşă a sufletului, a părţii noastre celei mai de jos. Intărirea acestor mişcări sufleteşti nu ajută pe nimeni, nici pe cel către care se săvârşeşte şi cu atât mai puţin pe cel care le săvârşeşte. Osândirea nu foloseşte nimănui. Plămădeşte sentimente de autojustificare şi de întunecare înlăuntrul minţii, de vreme ce îl îndepărtează pe om de la observarea sinelui şi îl împinge către o preocupare inutilă, distructivă, legată de slăbiciunile celorlalţi, către o perspectivă exterioară a vieţii.

Evitarea ei însă nu trebuie înţeleasă în termeni moralişti, ci în cea mai adâncă abordare existenţială. Pentru că niciodată, chiar niciodată, nu poţi înţelege pe deplin şi cunoaşte în adânc cum şi din ce raţiuni o anume persoană şi-a clădit şi şi-a format personalitatea; ce nevoie adâncă şi ce traumă psihică a forţat-o să-şi dezvolte laturi negative ale existenţei sale.

Trebuie să înţelegem că mecanismele de apărare psihică nu s-au creat la întâmplare. A fost necesar să se formeze acestea pentru ca individul să poată exista, să supravieţuiască şi fizic, şi psihic. Altfel nici unul dintre noi n-am fi rezistat în viaţă. Am avut nevoie şi poate chiar mai avem încă nevoie de toate aceste mecanisme de apărare.

Dacă descoperim că nu mai avem deloc nevoie de ele, atunci trebuie să ne descotorosim de ele şi să ne continuăm călătoria, recunoscând însă că le datorăm supravieţuirea noastră psihologică de până acum.

„Eul" nostru nu se vindecă atunci când îl urâm, ci când îl iubim ca parte a noastră, ca parte a istoriei noastre personale, parte care acum se încheie. Iar noi trebuie să continuăm călătoria noastră duhovnicească cu alte bagaje.

Insă să fim atenţi! Inainte de a arunca vechile noastre bagaje, cu care am ajuns până aici, trebuie să găsim ceva mai bun cu care să le înlocuim, pentru că firea omenească nu acceptă goluri. Golul vieţii înseamnă o cădere adâncă în moarte.

Până va veni plinătatea lui Hristos, acea clipă tainică a vieţii noastre interioare în care patima va fi învinsă de o pătimire [duhovnicească] superioară şi mai puternică înăuntrul nostru, să ne împrietenim cu şinele nostru [aşa cum este acum - n. tr.]. Este nevoie de îmbrăţişare şi de luptă; de delicateţe şi fermitate până în acea clipă în care harul lui Dumnezeu ne va transfigura.

Să nu ne lovim, să nu ne autopedepsim; nu ajută. Dimpotrivă, complică mai mult lucrurile. Adânceşte durerea. Elimină posibilitatea de a activa înăuntrul nostru puţinele puteri rămase.

Autoepuizarea nu înseamnă smerenie evanghelică. Smerenia nu este nici mizeria [în care trăim], nici autocompătimirea, nici anularea unicităţii noastre. Acestea sunt blasfemii împotriva vieţii şi lui Dumnezeu.

Smerenia înseamnă recunoaştere, simţire, acceptare, familiaritate, dragoste şi iertare. Imi accept sinele şi în acelaşi timp rog harul lui Dumnezeu să conlucreze cu străduinţa mea, aşa încât viaţa mea interioară să fie transfigurată. Smerenia înseamnă să mă arunc în braţele proniei lui Dumnezeu, în timp ce autocompătimirea şi autonegarea indică un stadiu profund egoist al vieţii.

Patimile nu trebuie înţelese ca blesteme, ci ca stadii ale maturizării duhovniceşti, opriri, stagnări în marea călătorie a sufletului nostru. Căci nu trebuie să uităm că omul este ceva mult mai adânc decât patimile sau virtuţile sale.

„Să te lupţi blând şi fără violenţă să-ţi transformi patimile păcătoase într-unele bune... Nu vă luptaţi să îndepărtaţi întunericul din camera voastră, ci faceţi o găurică prin care să intre lumina, şi aşa întunericul va pieri. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu patimile şi slăbiciunile noastre. Nu vă luptaţi cu ele, ci le prefaceţi în puteri, sfidând răul... Nu spuneţi: «Nu e mai bine să mă strunesc, să mă strâmtorez, să mă lovesc pentru a deveni mai bun?» Aşa veţi reacţiona mai rău.

Toate să fie făcute într-un mod blând, neforţat, în mod liber. Nici să vă spuneţi furia sau tristeţea. Nu e bine să ne rugăm sau să ne gândim la o patimă anume. Se poate întâmpla ceva în sufletul nostru şi ne încurcăm mai mult. Aruncă-te cu hotărâre ca să învingi patima, şi atunci vei vedea cum te va cuprinde, te va strânge şi nu vei mai putea face nimic." (Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul)

PR. HARALAMBOS PAPADOPOULOS

Fragment din cartea "CALEA SPRE TINE ÎNSUŢI", Editura Sophia

Cumpara cartea "CALEA SPRE TINE ÎNSUŢI"

Nota:

1 Jacques-Marie-Emile Lacan (1901-1981) - psihanalist şi psihiatru francez, aparţinând curentului post-structuralist.

 

 

Pe aceeaşi temă

07 Decembrie 2023

Vizualizari: 616

Voteaza:

Chiar esti egoist? 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE

Imperiul Marii Negre. Gloria si decaderea lumii lui Mitridate cel Mare
Imperiul Marii Negre. Gloria si decaderea lumii lui Mitridate cel Mare Conducător viclean și nemilos, strateg iscusit, cărturar – celebru, de altfel, pentru studiul aplicat al otrăvurilor –, Mitridate vi cel Mare a fost unul dintre cei mai puternici și longevivi dușmani ai romanilor. Ambițiile sale au schimbat cursul istorie 70.00 Lei
Familia ortodoxa - mai 2025
Familia ortodoxa - mai 2025 Sfântul Theofan Zăvorâtul: Dragostea este raiul duhovnicesc;Dragostea azi, de Virgiliu Gheorghe;Monahia Matrona Domnaru, fosta stareță a Mănăstirii Hurezi;Sfinții care au făcut din provincia romană Galia Belgica un pământ sfânt... când sufletul cunoaște 14.50 Lei
Calatoria mea prin lumea de dincolo
Calatoria mea prin lumea de dincolo Cartea pe care o țineți acum în mâini este o mărturie scrisă cu dorința de a-i aduce cititorului vestea cea bună: nu suntem zidiți pentru moarte, ci pentru viață veșnică. Viața noastră are sens, iar niciunii dintre oamenii care au trăit vreodată pe acest 36.00 Lei
Sfantul Paisie Aghioritul isi face autobiografia
Sfantul Paisie Aghioritul isi face autobiografia Cine nu-l cunoaște pe Sfântul Paisie Aghioritul? Încă mai trăiesc cei care l-au cunoscut personal și care, povestind despre sfântul, varsă o lacrimă de recunoștință și de dor pentru acela care le-a umplut inima de dragoste pentru Dumnezeu, le-a dat 35.00 Lei
Ultima vanzare a pacatului
Ultima vanzare a pacatului Dacă iei în mână acest text, nu ai cum să-l mai lași decât atunci când ai terminat lectura. Subiectul în sine, împreună cu harul autorului, fac din acest roman o excepțională pagină de literatură.Luș Ursu este un om profund, care are în el acel dar de la 35.00 Lei
Biserica, Lume si Imparatie
Biserica, Lume si Imparatie Părintele Alexander Schmemann este unul din cei mai importanți teologi contemporani, ale cărui preocupări teologice s-au centrat pe rolul Euharistiei în viața Bisericii. Firește, studiile sale au atins și alte teme, toate având relevanță pastorală. 43.00 Lei
Ai grija!
Ai grija! Limitele se pun atunci când din centru al lumii devenim observatori ai istoriei celuilalt. Şi dacă n-o judecăm, ci o înţelegem şi o percepem, în afara hărţilor noastre, noi vom alege dacă ne vom muta, dacă vom pleca, dacă vom rămâne sau dacă ne vom 14.00 Lei
Rugaciunea lui Iisus: calauza inimii catre Dumnezeu - Editia a II-a
Rugaciunea lui Iisus: calauza inimii catre Dumnezeu - Editia a II-a Nu sunt o expertă în Rugăciunea lui Iisus, dar m-aș bucura să vă pot ajuta să o înțelegeți măcar atât cât o înțeleg eu. Prea mulți dintre noi își petrec zilele având sentimentul că Dumnezeu este departe, ocupat cu lucruri mult mai importante. Însă Domnul 25.00 Lei
„Ramaneti intemeiati in credinta”. Persoana si comuniune in teologia Sfantului Dumitru Staniloae
„Ramaneti intemeiati in credinta”. Persoana si comuniune in teologia Sfantului Dumitru Staniloae În ultimele decenii, teologia creștinã s-a aplecat cu mult interes asupra tainei persoanei. Aceasta s-ar putea datora atât actului necesar de deslușire, predare și receptare a Revelației dumnezeiești, cât și provocãrilor pe care le întâmpinã ființa umanã 55.00 Lei
CrestinOrtodox Mobil | Politica de Cookies | Politica de Confidentialitate | Termeni si conditii | Contact