Oamenii sunt ciudati, de-a dreptul !
Ganditi-va la ucenicii Domnului. Au fost martorii minunilor dumnezeiesti pe care Domnul nostru le-a facut. Au vazut marea linistindu-se - la porunca LUI, au vazut indracitul eliberat - la porunca LUI, au vazut ologii umbland, surzii auzind, orbii capatandu-si vederea, multimile saturate.
L-au vazut pe EL. Au umblat cu EL, au stat de vorba cu EL, L-au vazut fata in fata. Trei dintre ei au vazut chiar si "Schimbarea la Fata", cand Mantuitorul Iisus Hristos statea de vorba cu Moise si Ilie, iar Dumnezeu spunea din cer: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L."
Ucenicii sunt atat de uimiti incat Petru - cu stilu-i caracteristic - le propune sa imortalizeze acel moment (din existenta universului creat "de la El si prin El si intru El") si sa-l inchida in 3 colibe.
Daca n-ati sti continuarea, ce ati spune? "Cu siguranta oamenii acestia - ucenicii Lui - au ajuns la sfintenia pe care o pretinde Dumnezeu de la orice om. Cu siguranta ca ei nu mai sunt interesati de cele materiale, de micile "rautati" ale vietii." Asa credeti ca gandeau ucenicii? Da' de unde !
Stiti ce-i durea pe ei cel mai tare? stiti ce-i framanta pe ei ?!
Cine este cel mai mare ?
Cine este cel mai mare era problema lor. Abia dupa ce L-au vazut rastignit - in locul lor, din dragoste pentru ei - au priceput... Cine este cel mai mare.
Cine este "cel mai mare" in viata ta? Serviciul tau, cariera ta, scoala ta, masina, hainele, casa, calculatorul, televizorul, aurul tau, argintul tau, bogatia ta?
"Atunci aurul tau il vei pretui drept tarana
si comorile Ofirului drept pietricele,
Pentru ca Cel Atotputernic va fi pentru tine sloi de aur si gramezi de argint.
Atunci tu te vei desfata intru Cel Atotputernic
si ridica-vei fatza ta catre Dumnezeu." (Iov 22, 24-26)
Daca L-am vazut pe EL in toata splendoarea si frumusetea LUI, in desavarsirea si sfintenia LUI, si totusi... ma lupt ca "eu" sa fie raspunsul la intrebarea "Cine este cel mai mare?", cred ca este bine sa-mi amintesc ce spune Sfantul Ioan Botezatorul: "Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez."
Mai mult decat atat, daca il vad pe EL in fiecare din fratii mei, atunci inteleg clar fatza de cine trebuie ca eu sa ma micsorez, iar El sa creasca. Ei sa creasca - fratii mei, pentru care a murit Hristos, iar eu sa ma micsorez.
Atunci voi intelege ca "Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har", atunci va fi "Hristos cel dintru voi, nadejdea slavei", iar cei din jurul meu vor pricepe ca L-am vazut, ca il vad in fiecare zi si stau de vorba cu EL in fiecare zi, si ca "ma urgisesc eu pe mine insumi si ma pocaiesc in praf si in cenusa" (Iov 42, 6). Vor intelege toti ca nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine.
Conluzie-intrebare: Ucenicii au avut toate atu-urile, au aprticipat la toate "lectiile", si totusi... stia Apostolul Pavel de ce zicea: "Cel caruia i se pare ca sta neclintit sa ia seama sa nu cada."
Daca ei, care au fost muritorii cei mai apropiati de VIATA, au avut aceste experiente, cum oare ar trebui sa fim noi? Cat timp am petrecut azi, ieri, alaltaieri cu EL, stand de vorba cu EL, in rugaciune si adorare, studiind Biblia? Si cat timp am cheltuit pentru "restul"? Daca raportul este 15 ore pe zi cu "restul" si 10 minute cu El... atunci cine este cel mai mare in viata mea ?
Ioan Ciobota
Ioan Ciobota
-
Caderea in pacat si urmarile ei
Publicat in : Editoriale -
Caderea in pacat a primilor oameni si imbracarea lor in 'haine de piele'
Publicat in : Dogmatica -
Mintea omului dupa caderea in pacat
Publicat in : Religie -
Caderea in pacat
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.