Inainte de 1990, romanii priveau fascinati catre Occident. Viata de dincolo de Cortina de fier parea pentru multi dintre noi un vis prea frumos pentru a fi adevarat, chiar daca regimul de atunci ne ”bombarda” cu imagini sau informatii despre "capitalismul putred". Printre altele, povestirile prietenilor care reusisera sa ajunga in "lumea libera" si imaginile din revistele occidentale care mai ajungeau in tara, ne faceau sa tanjim dupa traiul din vest.
A venit Revolutia, comunismul a cazut, iar dupa cativa ani de buimaceala Romania a batut timida la poarta Europei care, desi la inceput s-a facut ca nu prea ne aude, intr-un final ne-a deschis. Dar pentru a ne primi, ne-a spus ca trebuie sa jucam dupa regulile ei. La plecare ne-a oferit mai multe cadouri specifice marii familii europene, printre care si un mars. Nu cel al lui Radetzky, ci al...diversitatii, probabil pentru a intra si noi in rand cu lumea buna.
In ultimii 5-6 ani avem parte, in fiecare luna iunie, de un mars, pe strazile Capitalei, a gay-ilor, transsexualilor si lesbienelor, care se desfasoara sub culorile curcubeului si care se doreste a fi, spun organizatorii, un indemn la toleranta si acceptare a diversitatii umane.
Conform DEX, a tolera inseamna a ingadui, a permite o situatie, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. Nu stiu de ce indivizii care se aduna an de an in centrul Capitalei pentru a marsalui sub semnul diversitatii considera ca trebuie sa dea acest semnal. Societatea romaneasca este in general una toleranta.
Sincer, nu am auzit ca homosexualii ar fi batuti la ordinea zilei pe strazi, ca ar fi discriminati la munca sau persecutati in alt fel. Este strict problema lor. De aceea nici nu inteleg actiunea lor. Ei sunt acceptati oricum de societatea noastra si nu pricep de ce tin mortis sa atraga atentia asupra lor. Asta, mai ales ca nu stiu daca homosexualitatea este un lucru de lauda, ci dimpotriva. Mai degraba cred ca acest mars este unul provocator iar atunci cand tii neaparat si cu orice pret sa iesi in evidenta cu ceva, trebuie sa te astepti si la reactii contrare. Pana la urma, a incerca sa transformi anormalul in normal si, mai mult, sa doresti sa-l prezinti ca pe o calitate mi se pare absurd. Nu stiu ce si-ar dori mai mult organizatiile si asociatiile care militeaza pentru drepturile minoritatilor sexuale.
Practic, acesti oameni nu sunt exclusi din societate, sunt tolerati si am amici care spun ca la serviciu au astfel de colegi. Nimeni nu are nimic cu ei, lucreaza cot la cot cu ceilalti, sunt vazuti si evaluati prin prisma a ceea ce fac, prin rezultatele obtinute si nu prin prisma a ceea ce sunt. Si atunci de ce ne trebuie un astfel de mars? Sau poate, mai repede, este vorba de bani, de fonduri, sume care trebuie justificate intr-un fel?
E adevarat, exista tari unde sunt recunoscute casatoriile gay si, mai mult, acestora li se permite sa infieze copii. Cu asa ceva nu as putea fi de acord, dar culmea este ca nu am auzit ca la marsurile astea de pe la noi sa se ceara asemenea lucruri. Si atunci revin si intreb: care este scopul marsului? De ce se tine neaparat sa fie organizat? Care sunt, concret, urmarile sale? Se imbunatateste viata acelor oameni, devin ei mai fericiti? Cred ca, mai repede, acesti oameni scosi in strada sunt o masa de manevra. Pentru ce si in folosul cui, ramane de vazut iar fiecare ar putea avea propriul raspuns.
Adi Ionescu
Adi Ionescu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.