Născut în era digitală, copilul este purtat în lumea tehnologiei digitale, iar apoi păşeşte în ea dobândind, într-un final, o familiaritate cu dispozitivele mai mare decât cu fiinţele umane. Pătrunde într-o lume care, la început, pare străină speciei sale, dar ale cărei reguli va trebui să Ie înveţe, pentru supravieţuirea sa. Nu va fi uşor, odată ce oamenii şi-au petrecut, de-a lungul istoriei lor, 99,9% din existenţă fără tehnologie avansată şi nici măcar nu au nişte ghiduri sau protocoale de relaţionare cu aceasta.
El va trebui să înveţe să utilizeze device-uri şi să acceseze programe pentru computer mai facil decât va putea să identifice şi să recunoască emoţiile, sentimentele şi stările sufleteşti ale sale şi ale celor prezenţi în lumea sa (tot mai restrânsă şi limitată la camera sau locul în care se află PC-ul), cu sufletul tot mai însingurat şi, paradoxal, mai trist, mai nemulţumit şi neîmplinit.
In „căminul părintesc”, nou-născutul este supus unei adevărate invazii a mijloacelor tehnologice. Zgomotul mai mult sau mai puţin discret al aparatelor inteligente din întreaga locuinţă, pe fundalul programelor de televiziune, rulând aproape permanent, spre deconectarea părinţilor, tot mai ocupaţi. Şi aceasta, adesea, sub „ochii” permanenţi şi vigilenţi ai camerelor de luat vederi, nu doar de exterior, ci şi de interior. Sau, cum observa un specialist, „fie că suntem la masă cu familia, fie că interacţionăm cu colegii la muncă sau luăm cina cu prietenii şi familia, tehnologia pune stăpânire pe relaţiile noastre. Noile aşteptări sunt acelea că vei răspunde imediat la un SMS, chiar şi atunci când acesta înseamnă că vei ignora persoana care-ţi stă alături. Uitaţi-vă în jur şi veţi vedea dispozitive peste tot, care vă slăbesc comunicarea interpersonală şi ameninţă să vă întrerupă la tot pasul. Noile cercetări continuă să descopere motive în plus pentru care interacţiunile faţă în faţă, fără prezenţa tehnologiei, sunt esenţiale pentru menţinerea unor relaţii sănătoase”1.
La doar câteva luni de viaţă, precum arată cercetările, înainte de a merge sau de a vorbi, copilul află telecomanda sau tableta şi învaţă să le folosească. De la vârste tot maimici, el primeşte cadou, de sărbători, de la părinţi sau naşi, un dispozitiv digital sau un telefon inteligent. Cu cât dragostea sau puterea financiară a acestora este mai mare, cu atât dispozitivul este mai performant sau „mai inteligent”.
Referindu-se la creşterea copiilor în era digitală, un moralist observa că „suntem martorii unei epoci noi, când copiii par cetăţeni cu drepturi depline în lumea digitală, în timp ce părinţii au doar statutul de imigranţi. Cu alte cuvinte, mulţi copii ştiu mai multe despre tehnologie decât părinţii lor, situaţie cu totul diferită de cea pe care o cunoştea lumea noastră cu câteva secole în urmă. (...) Iar, în zilele noastre, poziţiile aproape s-au inversat. Părinţii se străduiesc să înţeleagă vieţile tehnologizate ale copiilor şi adolescenţilor, cerându-le sfatul copiilor în tot soiul de probleme, de la parole la scrierea de mesaje. (...) Intr-adevăr, copiii pot avea un simţ tehnologic mai dezvoltat decât părinţii lor, dar ei încă au nevoie de bunul-simţ şi discernământul unei persoane cu autoritate, care să îi îndrume pe cărările vieţii”2.
In lumea prezentă, s-ar părea că există o prăpastie, uneori de netrecut, între generaţii şi, ceea ce este şi mai dureros, între părinţii care fac efortul de a le oferi copiilor lor tot ceea ce cred că este mai bun pentru aceştia şi copii. Aceştia se socotesc mai apropiaţi de tehnologia neînsufleţită şi rece, pe care au primit-o, decât de cei care le-au oferit-o, căci, „în multe cămine, copiilor le este mai dor de computere sau de alte dispozitive electronice decât de tatăl sau de mama lor”3.
Precum arăta o autoare, „copiii de astăzi sunt prima generaţie de «nativi digitali», în sensul în care ei s-au născut şi sunt crescuţi într-o lume în care experienţele lor, modul
de învăţare şi stilul de viaţă le sunt puternic influenţate de mijloacele digitale. Din ziua în care se naşte, dispozitivele digitale fac parte din viaţa copilului; dacă, în urmă cu foarte mulţi ani, despre naşterea lui s-ar fi scris în ziar sau printr-o carte poştală prietenilor şi rudelor, astăzi vestea se trimite prin e-mail, prin SMS sau pe Facebook şi Instagram. In toate sălile de naştere sunt acum smartphone-uri (telefoane „inteligente”, n.n.) sau tablete pentru a surprinde primele clipe ale micuţului. Un studiu a demonstrat că bebeluşii sunt atât de obişnuiţi cu dispozitivele digitale, încât mai mult de o treime din ei învaţă să folosească un smartphone înainte chiar de a vorbi sau merge”4.
Internetul - „patria” nativilor digitali
Spre deosebire de părinţii lor, care sunt nişte „imigranţi digitali”, pentru aceşti „nativi digitali”, lumea virtuală devine „patria” lor. Ei cresc şi se formează cu tehnologia digitală alături, nu doar în clasă, în ghiozdan sau, mai târziu, la birou, ci chiar la masă şi în dormitor. Fiecare dintre ei, de-a lungul existenţei sale, primeşte şi trimite aproximativ 250.000 de e-mail; petrece, în medie, 10.000 de ore pe telefonul mobil; va fi jucat peste 5.000 de ore jocuri video; va fi petrecut în medie 3.500 de ore pe reţele de socializare virtuale. El „este periodic sau mereu online se află mereu în legătură cu prietenii şi rudele prin e-mail, SMS-uri şi reţele de socializare, ascultă muzică mai multe ore pe zi şi face toate acestea chiar şi când stă, seara, în faţa televizorului sau joacă un joc video. Se trezeşte cu telefonul mobil, înainte de a se da jos din pat îşi verifică mesajele, rămâne online toată ziua, trimite ultimul SMS pe la ora 23 şi adoarme ascultând muzică la iPod sau mobil”5.
„Nativii digitali”, iKids sau e-Generation sunt generaţia internetului, tehnologie care a pătruns, iniţial, în scop recreaţional, în spaţii tot mai largi, nu doar profesionale, ci şi în cămine sau familie. „iKids” sunt copii pentru care tehnologia constituie parte integrantă fundamentală din existenţa lor. Ei sunt captivaţi, uneori până la dependenţă, de dispozitivele digitale personalizate (smartphone, tablete, player-c MP3, reader-e, ebook-uri, jocuri video etc.).
Pentru aceştia, mijloacele tehnologice nu sunt doar accesorii, ci prieteni sau elemente absolut necesare pentru viaţa şi fericirea lor, extensie a sinelui. Tot dintre aceştia, un număr restrâns, de până la 10%, vor dezvolta dependenţe digitale („depresie digitală”, „nomofobie” „amnezie” sau „demenţă digitală”).
Pentru aceşti „digi-prichindei”6, iar apoi „tehno-puşti”7, internetul şsmartphone-u servesc ca „iPăturică”8. Iar lumea nativilor digitali pare total diferită de lumea în care au trăit bunicii şi părinţii lor. O lume într-o reală revoluţie digitală, în care tot mai multe persoane migrează către spaţiul cibernetic, ce le devine nu doar serviciu, ci şi casă ori cămin.
In faţa unei asemenea realităţi, reflecţia morală, controlul parental şi disciplina sau etica digitală, având ca scop dezvoltarea unui comportament echilibrat faţă de tehnologia digitală, precum şi a discernământului spiritual (atât în privinţa timpului consacrat acesteia, cât şi a conţinuturilor accesate) sunt absolut esenţiale, rolul capital în formarea şi dobândirea lor revenindu-le părinţilor.
Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan C. Teșu
Fragment din cartea "Educatia - de la traditional la digital", Editura Sophia
Cumpara cartea "Educatia - de la traditional la digital"
Note:
1 Adam GAZZALEY, Larry D. ROSEN, Mintea distrată. Creiere vechi într-o lume puternic tehnologizată, trad. Ruxandra Vişan, Ed. Trei, Bucureşti, 2019, p. 320.
2 Gary CHAPMAN, Ariene PELLICANE, Creşterea copiilor in era tehnologiei. Copii sociabili într-o lume a ecranelor, trad. Raluca Mirăuţâ, Ed. Casa Cărţii, Oradea, 2018, pp. 191 -192.
3 Ibidem, p. 161.
4 Dr. Elizabeth KILBEY, Creşterea copilului în era digitală. Ghid de parenting responsabil, trad. Andra-Cristina Nichifor, Ed. Niculescu, Bucureşti, 2019, pp. 13-14.
5 Manfred SPITZER, Demenţa digitală. Cum ne tulbură mintea noile tehnologii, trad. Dana Verescu, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2020, pp. 179-180.
6 Jodi GLOD, Părinte în era digitală. învaţă-ţi copilul cum să foloseai
că adecvat reţelele sociale şi aparatele digitale, trad. Anca Sevccnco. Cuvânt înainte de Tory Burch, Ed. Trei, Bucureşti, 2016, p. 134.
7 Ibidem.
8 Ibidem, p. 127.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.