-Creştinismul nu este o religie, în înţelesul de azi al religiilor. Puteţi lămuri aceste lucruri ?
- Creştinismul nu este o religie. In primul rând, prin religie înţelegem o anume teorie care ne îngăduie să trecem dincolo de zidul care ne desparte de Dumnezeu, înduplecând astfel pe Dumnezeu. De asemenea, adeseori vorbim despre religie ca fiind născocirea omului: Dumnezeu a fost creat de om, întrucât se simţea slab şi însingurat în univers. Deci avea nevoie de un Dumnezeu puternic, Care să-l ocrotească în slăbiciunea sa. Mai mult, se socoteşte că prin religie ne asigurăm viitorul, astfel încât să fim fericiti în viaţa viitoare. Sau, în sfârşit, religia înseamnă satisfacerea simţămintelor noastre religioase.
Insă nici una din definiţii nu se potriveşte Ortodoxiei. Creştinismul se numeşte şi este Biserică, adică adevăratul Trup al lui Hristos, ce îl are drept cap pe Hristos însuşi. Biserica este unitatea tuturor lumilor, cea pământească şi cea cerească, a îngerilor şi oamenilor, a celor morţi şi a celor vii. Noi dobândim adevărata părtăşie cu Dumnezeu, participăm la energia cea necreată a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este izolat în cer, cârmuind istoria de acolo, ci cârmuieşte lumea cu energiile Sale cele nezidite, adică prin energia Sa necreată şi chivernisitoare. Noi nu încercăm să potolim mânia lui Dumnezeu, ci să ne vindecăm, astfel ca vederea lui Dumnezeu să ni se facă lumină, şi nu foc. Mai mult, în Biserică experiem viaţa veşnică încă de acum. Nu aşteptăm doar viaţa ce va să vie, ci ne bucurăm de ea încă de pe acum. După învăţătura Părinţilor, împărăţia lui Dumnezeu nu este viaţa de după moarte, ci părtăşia cu Dumnezeu, vederea Luminii celei necreate.
Putem spune totuşi că Ortodoxia este o religie, fiindcă vorbeşte despre Dumnezeu şi încearcă să-l îndumnezeiască pe om, să-l aducă la unire şi părtăşie personală cu Dumnezeu. De asemenea, putem chiar să numim Ortodoxia religie, pentru că în Biserică sunt mulţi creştini care se află într-o stare duhovnicească „infantilă" şi îl înţeleg pe Dumnezeu la fel ca celelalte religii. Biserica îi primeşte atât pe cei din categoria robilor, cât şi pe cei din categoria năimiţilor, ca fiind pe treptele începătoare în viaţa duhovnicească. Biserica se străduieşte să-l facă pe om desăvârşit, să-l aducă la starea de a face voia lui Dumnezeu nu pentru a scăpa de iad, nu pentru a se bucura de Rai, ci numai din iubire de Dumnezeu.
Cred că putem încheia spunând că Ortodoxia este o ştiinţă a vindecării şi un tratament. Ea îl vindecă pe om. Vor mai fi, de bună seamă, unele obiecţii şi rezerve pe care le vom discuta mai târziu. Personal, eu nu am nici o rezervă. Cred cu tărie că putem privi Ortodoxia ca pe un tratament vindecător şi ca pe o ştiinţă. Acesta e singurul temei ca Ortodoxia să aibă credinţa adevărată, reală şi nestricată.
Mitropolit Hierotheos Vlachos
Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa, Editura Sophia
Cumpara cartea "Boala si tamaduirea sufletului"
-
Bizantul si Ortodoxia
Publicat in : Editoriale -
Ce este ortodoxia ?
Publicat in : Editoriale -
Ortodoxia, factor de regres?
Publicat in : Editoriale -
Ortodoxia si integrarea europeana
Publicat in : Editoriale -
Ortodoxia nu este invechita
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.