Este bine să fii prevăzător în această privinţă, mai ales dacă nu eşti sigur că I-ai simţit vreodată prezenţa. Dar aşteaptă-te să fie prezenţa unei persoane, nu doar un „ceva" care te orbeşte cu părută sa strălucire. Dacă ştii că eşti singur într-o cameră şi apoi îţi dai seama că o altă persoană se află acolo, stând în tăcere, devii dintr-odată alert. Prezenţa unei alte persoane are un efect unic asupra fiinţei noastre; pune instantaneu în mişcare multe aspecte ale vigilenţei, atât cea trupească [a simţurilor], cât şi cea mentală. Reţine, aşadar, că întâlnirea cu Dumnezeu va fi o întâlnire cu o persoană, o personalitate, o inteligenţă; iar această prezenţă este simultan puternică şi plină de compasiune.
De asemenea, prezenţa Domnului este autoritară şi numaidecât poruncitoare. El vorbeşte precum unul care „are putere" (Mc. 2,10), precum Cel ce este creatorul nostru, care ne cunoaşte mai bine decât ne cunoaştem noi înşine. Deşi modul în care ne percepem conştiinţa poate fi înceţoşat, prezenţa lui Dumnezeu străluceşte cu limpezime şi putere: „Dar întunericul nu este întuneric la Tine" (Ps. 138,12).
Dimpotrivă, o prezenţă amăgitoare, spune Sfântul Teofan, „nu se apropie niciodată ca un stăpân absolut, ci vine ca un fermecător care caută să fie primit". Ea vine din afară şi nu-ţi câştigă imediat încrederea, ci mai degrabă naşte în tine ezitare şi îndoială. Niciodată nu are urmări benefice; niciodată nu te ajută să te împotriveşti păcatului sau să cultivi smerenia. Odată înşelat de acest „ceva", vei descoperi că „îţi stârneşte imaginaţia, face ca sângele să curgă mai repede, aduce în om o oarecare senzaţie de fad, o bucurie otrăvitoare, şi îl linguşeşte cu şiretenie, insuflându-i o înaltă părere de sine şi aşezând în sufletul lui un idol: eu”.
Am simţit pentru prima dată prezenţa lui Hristos pe când aveam douăzeci şi unu de ani. Atunci am simţit cu siguranţă Cine este. Prezenţa Sa sau „personalitatea" Sa a rămas neschimbată şi clar definită. Pe atunci (acum treizeci şi cinci de ani, la data când scriu această carte) nu eram creştină. Eram un turist în Insulele Britanice; am intrat într-o catedrală din Dublin ca simplu vizitator. Pe când priveam o statuie a lui Hristos, mi-am dat seama că în mine pornise un „radio lăuntric", în inima mea, şi puteam auzi glasul Domnului vorbind înlăuntrul meu. De atunci, nu mi-a fost greu să spun dacă este El, fiindcă El a rămas constant aceeaşi persoană. Am spus mai devreme că mă irită faptul că unii creştini cred că a simţi prezenţa lui Hristos este acelaşi lucru cu a avea un episod sentimental care-L are în centru pe Hristos. Am spus că dacă aş spune că am fost la dentist, atunci tu vei presupune în mod firesc că am fost cu adevărat la dentist. Nu te gândeşti că am avut un episod emoţional în care m-am simţit de parcă aş fi mers la dentist.
Să rămânem la această analogie. De fiecare dată când am fost la dentist de-a lungul anilor, el a fost aceeaşi persoană. Interacţiunea noastră este de fiecare dată diferită, dar eu şi cu el am rămas aceiaşi oameni. Ceilalţi pacienţi nu au avut aceleaşi experienţe ca şi mine fiindcă el îşi adaptează serviciile profesionale la nevoile fiecărei persoane - dar el este totuşi în continuare acelaşi om. Mai mult, dacă un vecin îl vede la magazinul alimentar sau dacă un prieten îl vede în parc jucând tenis, el este în continuare acelaşi om.
In experienţa mea, tot astfel este şi când vine vorba de Hristos. El a rămas aceeaşi persoană în toţi aceşti ani. Când citesc relatări despre întâlnirile pe care alţi oameni le-au avut cu Hristos, oameni din alte ţări, din alte secole, îi recunosc prezenţa Sa acolo. Aşa cum poţi recunoaşte o persoană, chiar şi atunci când contextul se schimbă, chiar şi atunci când interacţiunea este cu totul nouă, II pot recunoaşte pe Iisus Hristos, Domnul meu. Orice altceva se poate schimba, dar El rămâne Acelaşi.
Faptul că această personalitate vie a rămas atât de constantă de-a lungul atâtor veacuri şi pe atâtea continente este de ajuns, pentru mine cel puţin, pentru a convinge despre realitatea existenţei lui lisus Hristos. Albert Einstein a spus: „Nimeni nu poate să citească Evangheliile fără să simtă prezenţa reală a lui Iisus. Personalitatea Sa vibrează în fiecare cuvânt. Nu există vreun mit care să mustească de atât de multă viată".
Frederica Mathewes-Green
Rugaciunea lui Iisus. Calauza inimii catre Dumnezeu, Editura Doxologia
Cumpara cartea "Rugaciunea lui Iisus. Calauza inimii catre Dumnezeu"
-
Sa nu traim mai mult in duhul lumii decat in duhul lui Hristos
Publicat in : Religie -
Chemare catre noi insine
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Ma chinui. Alergati ca sa ma scoateti din acest chin
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
O, Duhule Sfinte, drag esti Tu sufletului
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.