"Daca avem slujba, sa staruim in slujba; daca unul invata, sa se sarguiasca in invatatura" (Romani 12, 7).
Soarele invaluia colinele unduioase din departare in lumina sa mai blanda; apusul avea raze ca sideful dinlauntrul scoicilor, iar sus, pe matasea decolorata a inaltului, se topea, alb si ireal, numai o fulguire de nor.
Mergea tot singur, strabatand aspru cararea vietii tanarul cu inima virtuoasa si curata, cu sufletul generos si vointa energica. Cu o mana cauta sa si ascunda lacrimile, cu cealalta parca sa incetineasca bataile inimii, apasand pe piept.
Mergea, mergea… Acasa, cu cateva zile inainte lasase o mama ce i zisese:
- Copilul meu drag, de acum te ai facut mare, viata te asteapta.
Copilul n o mai scapa din privire, a lasat capul in jos pentru cateva secunde, s a ridicat, a prins o cu mana sa duioasa si calda, cu cealalta a sters lacrima de pe obrazul drept, a tintit o cu privirea si a urmat tacerea.
Mama sa i-a mai spus:
- Trebuie sa pleci, copilul meu. Te vei intoarce. Batrana ta mama te va astepta la vatra copilariei tale, ca sa i mangai ultimele zile… Eu as fi voit sa te insotesc, dar zilele mi sunt grele… e greu sa mergi singur, ia ti un tovaras de drum… Tineretea este atragatoare; multi iti vor iesi in cale, alege ti insotitorul; sa ti fie si ingerul care sa te pazeasca nevinovat pe drum si neatins sa te aduca la mama ta…
…Si aplecata asupra lui in imbratisarea calda, parinteasca, sarutandu l pe frunte, sopti la ureche numele prietenului.
- El singur, copilul meu drag! El singur!
Copilul o fixa cu o privire patrunzatoare, ii sterse lacrima si de pe celalalt obraz si murmura:
- Iti promit, mama. Si apoi tacu.
Virtuosul tanar, cu gandul la cele spuse de mama sa, cu infatisare frumoasa si luminoasa, cu inima curata si gingasa, a plecat singur de a lungul asprului drum.
Deodata, pe dinaintea drumetului trecu o umbra luminoasa si o voce ii rasufla in urechi:
- Ma vrei tu, singuraticule, insotitor in drumul tau?
- Care ti este numele?
- Eu sunt "GLORIA".
- Nu este acesta numele pe care mi l a spus mama, pleaca din calea mea!
Tot inaintand, un freamat dulce strabatu intreaga sa fiinta si o voce fermecatoare, ca venita din rai, il cutremura:
- Vrei sa te insotesc in mersul tau?
- Care ti este numele?
- Eu sunt "PLACEREA".
- Pleaca, nu este acesta numele pe care mi l-a spus mama!
Mai departe i se parea ca picioarele i aluneca pe pajiste si trupul uita de oboseala; un glas mangaietor ca zorile diminetii si dulce ca un cuvant rostit de mama sa ii ajunse in urechi:
- Ma vrei insotitor la drumul tau?
- Care-ti este numele?
- Eu sunt "IUBIREA".
- Nu este acesta numele pe care mi l a spus mama; pleaca din calea mea!
Seara descaleca din inaltimi. Calatorul nostru se simtea mai trist decat in zori, din cauza singuratatii. Simti deodata in el o putere necunoscuta si auzi o voce gingasa, dar energica:
- Ma vrei insotitor si prieten in drumul tau?
- Care ti este numele?
- Eu sunt "DATORIA".
- Oh! Vino! Vino! Acesta este numele pe care l-a rostit mama mea.
Dupa ani si ani virtuosul si indraznetul tanar cu inima curata si iubitoare, cu sufletul generos si vointa energica, a adus mamei sale linistea sufleteasca pentru ultimele zile.
Tinere, datoria inainte de toate!
Tinere, frate, pelerin cu noi pe drumul vietii, nu asculta glasurile lingusitoare care ti cer prietenia, nu te lega de ceea ce se pierde si de ceea ce trece, ca sa nu te pierzi.
DATORIA plina sa fie deviza ta pe cararea grea a vietii.
Intreaga ratacire a tinerilor provine din doua motive: nu stiu sa ramana in camara lor, la masa de scris si de studiu, nu stiu sa stea in genunchi inaintea lui Dumnezeu. Prin prima nestiinta isi pierd mintea, prin a doua sufletul si generatiile de totdeauna au dus lipsa de aceste doua lucruri: o minte luminoasa si stapanitoare si un suflet inalt.
Tineri, viata noastra nu are rost, nu are pret daca nu e traita pentru ceva mai mult si mai mare decat ea. Numai asa salvam viata, daca i traim idealul. Iar indeplinirea idealului cere o continua ridicare peste noi insine si o neintrerupta lupta. Aceasta ridicare peste josnicul din noi si lupta continua dimprejurul nostru sunt eroismul.
Eroismul e statutul normal al caracterului, al cinstei, al curateniei, al virtutii. El este o chemare a timpurilor noastre. Fii mereu proaspat in infruntarea ta, fii mereu erou.
"Fiecare din noi - spunea Lacordaire - purtam samanta unui erou si samanta unui criminal". Sa cultivam, asadar, eroul din noi; cei mai multi isi vand eroul lor pe un "blid de linte"; unii il gatuie si altii isi bat joc de el.
Adevaratul eroism nu i acela din timp de razboi, ci acela din timpul pacii. Eroul pacii este mai mare decat eroul razboiului.
Tinere, fii eroul pacii!… De altfel si pacea, aici, pe pamant, isi are luptele ei…
Tinere, fii eroic in fata lumii!
Lumea a alungat pe Dumnezeu din mijlocul ei, de aceea ea tinde spre dezmembrare. Sa te tii curat in mijlocul unei mase in descompunere sufleteasca este eroic.
Prezentul nu cunoaste, in categoria celor curati, decat pe cei eroici. E greu sa stii sa traiesti in "lume", nefiind din "lume", caci "lumea" e ansamblul lucrurilor liber indepartate de Dumnezeu, iar tu esti al lui Dumnezeu. Eroii sunt divini!
Tinere, fii eroic in fata urii, a nedreptatilor, calomniilor, in fata durerii si a insucceselor vietii!
A fi eroic inseamna a sti sa ti duci crucea. Dar nu uita, noi suntem nascuti rastigniti, cum spunea un ganditor.
A fi eroic inseamna sa ti porti slabiciunea si maretia propriului tau suflet in lumea asta de ispite, a sti sa elimini din tine partea ce te invenineaza.
A fi eroic este a te mentine mereu in fata idealului tau.
A fi eroic inseamna sa mori cu Hristos pe Cruce si sa inviezi impreuna cu El. In Crucea lui Hristos e puterea ce ti inspira eroismul.
Tineri, fiti eroici! Iisus Hristos rastignit este modelul si puterea eroismului vostru!
Sterge durerea, sterge petele de sange, sterge lacrimile de pe Fata Sfanta! Invie, tinere, veselia pe Fata Sfanta a lui Iisus din tine; pe tine te vei invia! Pe fata ta va ramane datoria.
Oriunde te vei afla si orice vei face, tinere fa-ti datoria, nu pe placul oamenilor, ci din iubire fata de Dumnezeu si fata de semeni. Amin!
Stefan Popa,
Cluj-Napoca.
Stefan Popa
Pe aceeaşi temă
-
Vocatia monahala
Publicat in : Credinta -
Dreptul Simeon si vocatia asteptarii
Publicat in : Predici - Predica -
Vocatia sfinteniei implinita in vietile sfintilor casatoriti
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Fecioria si casatoria in vocatia sfinteniei
Publicat in : Dogma
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.