Proastele rezultate şcolare sunt una dintre principalele probleme ce îi frământă pe părinţi. Şi trebuie să înţelegem bine că dorinţa de a învăţa şi succesele la învăţătură depind de numeroase condiţii. Am vorbit deja despre faptul că adolescenţii se dezvoltă prin învăţare şi că în aceasta se reflectă toate problemele şi conflictele interioare ale copiilor - ca atare, este posibilă rezolvarea majorităţii dificultăţilor şcolare prin refacerea echilibrului interior al adolescenţilor. Pe lângă asta, la probleme în privinţa însuşirii programei şcolare şi la renumitele probleme cu învăţătura ale adolescentului duce necunoaşterea propriilor particularităţi, a propriilor puncte tari, respectiv slabe.
Este bine ca acestea să fie ţinute minte, ca adolescentul să poate calcula ce sarcină poate duce, să înţeleagă cum e mai bine să se pregătească pentru examene, cum să se comporte la lucrările de control ş.a.m.d. Să stabilească aceste particularităţi îl pot ajuta pe copil psihologii.
Capacitatea de concentrare, rezistenţa la oboseală, rapiditatea înţelegerii, capacitatea de muncă depind în mod direct de caracteristicile proceselor nervoase din creier, fiindcă tocmai acestea influenţează ritmul îndeplinirii sarcinilor: cât timp îi trebuie copilului pentru a copia un exerciţiu de pe tablă, pentru a analiza enunţul problemei date la lucrarea de control, pentru a verifica greşelile la dictare sau pentru a-şi aminti corect un lucru. Creierul şi psihicul formează un tot. Nu există nici un proces psihic - fie acesta atenţie, memorie, gândire, selecţie a valorilor şi dorinţelor - care să nu depindă de sistemul nervos.
Procesele de excitaţie şi inhibiţie sunt la adult strâns intercorelate, echilibrate în dinamismul lor. La adolescenţi ele sunt, dimpotrivă, foarte schimbătoare şi excitaţia predomină asupra inhibiţiei. Instabilitatea emoţională, excitabilitatea şi iritabilitatea excesivă, impulsivitatea, reacţiile contradictorii, rezistenţa scăzută la oboseală - toate acestea sunt manifestări ale schimbărilor ce apar în sistemul nervos al adolescentului. Acestea se exprimă printr-o capacitate scăzută de concentrare, prin căderile de dispoziţie sufletească şi pierderea interesului faţă de învăţătură. Din păcate, părinţii şi profesorii consideră adeseori că acestea sunt manifestări de lene. Dezechilibrul sistemului şi încercarea de a-l compensa a creierului se pot manifesta exterior în cele mai neaşteptate moduri. De pildă, adolescentul se poate simţi frânt, epuizat, deşi nu a făcut nimic, şi poate adormi la lecţie. De fapt, în scoarţa emisferelor cerebrale a precumpănit în acel moment procesul de inhibiţie, care apără celulele nervoase de epuizare şi reface forţele întregului organism.
Intrucât sistemul nervos reprezintă o mulţime de structuri nervoase intercorelate, dezechilibrul adolescentului afectează toate secţiunile lui, şi această particularitate influenţează comportamentul şi raţionalitatea faptelor săvârşite. Iată de ce adolescenţii se apucă de ceea ce li se pare interesant şi tot atât de uşor se lasă de ceea ce au început, rareori trec de la vorbă la faptă şi, în general, cu greu reuşesc să ducă ceva la bun sfârşit. Toate schimbările acestea sunt fireşti şi nu depind deloc de intervenţia adulţilor.
Forţa proceselor nervoase influenţează capacitatea celulelor nervoase de a suporta tensiunea. Astfel, adolescenţii cu sistem nervos puternic sunt capabili să înveţe vreme îndelungată, intens, fără a se distrage. în plus, după aceste „reprize” ei se refac rapid şi sunt iar gata să continue.
Adolescenţii cu sistem nervos echilibrat (în care forţa proceselor de excitaţie, respectiv inhibiţie, sunt egale) au un comportament viu şi emoţional, dar fără căderi. Aceşti copii sunt în stare să se oprească la timp fără a se suprasolicita, acţionează raţional, iar dacă au căderi le fac faţă cu uşurinţă.
Cu o sută de ani în urmă, profesorul Pavlov propunea o clasificare proprie a temperamentelor: neînfrânat, viu, inert şi slab. Această clasificare permite nu numai explicarea particularităţilor de caracter ale adolescentului, ci poate şi să-i înveţe pe părinţi să îl perceapă pe acesta în mod adecvat.
Tipul neînfrânat posedă un sistem nervos puternic, dezechilibrat, mobil, iar cel viu - unul puternic, mobil şi echilibrat. Tipul inert are procese de excitaţie şi inhibiţie puternice, echilibrate, dar puţin mobile. Dacă copilul are trăsătura de a-şi pierde rapid forţele, atunci când oboseşte el va începe să se agite, se va grăbi şi va greşi.
Pavlov descria tipul slab ca fiind incapabil să suporte excitanţii puternici şi de lungă durată, având o capacitate de lucru modestă a celulelor nervoase şi rezistenţă scăzută la oboseală. în situaţii de stres, adolescenţii de acest tip încep să plângă şi să se panicheze.
La apariţia problemelor şcolare îşi aduc aportul şi particularităţile psihologice: unora le vine mai uşor să asimileze informaţia auditiv, altora - vizual; unii prind rapid ideea în ansamblul ei, pe alţii îi atrag mai mult detaliile; memoria unora e structurată în aşa fel încât păstrează informaţia mult timp, pe când alţii „pierd” rapid cele auzite; unii copii au o minte flexibilă, ei trag concluzii şi iau decizii rapid, pe când alţii tărăgănează; unii copii pot fi atenţi mult timp, pe când alţii se „comută” rapid pe lucruri noi. De pildă, dacă adolescentul asimilează informaţia preponderent vizual, el va reţine mai bine materialul respectiv dacă va examina nişte scheme, nişte desene, dacă va face el însuşi nişte schiţe; dacă o asimilează preponderent auditiv, va şti cât de important este pentru el să asculte cu atenţie explicaţiile profesorilor sau părinţilor care se apucă să-l „tragă în sus"!
Pe lângă particularităţile înşirate mai sus, asupra rezultatelor şcolare ale adolescentului are influenţă şi atitudinea acestuia faţă de şcoală şi de părinţi. De pildă, un băiat cu memorie excelentă şi cu minte flexibilă îşi pierde cu uşurinţă interesul faţă de învăţătură, chiuleşte şi face de mântuială lecţiile dacă nu-i plac profesorii şi n-are interese comune cu tovarăşii săi de vârstă, pe când altul, de aceeaşi vârstă, cu o memorie nu prea grozavă, căruia îi trebuie mult timp ca să „rumege” lecţiile, compensează aceste neajunsuri şi învaţă bine dacă este respectat de colegi, dacă îşi iubeşte profesorii şi şcoala.
Sufletul adolescentului. Ghid antistres pentru parinti; Editura Sophia
Cumpara "Sufletul adolescentului. Ghid antistres pentru parinti"
- Adolescenta
-
Este adolescenta o boala?
Publicat in : Editoriale -
Rusinea de dinaintea spovedaniei
Publicat in : Credinta -
Cuviosul Antonie de la Optina
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.