Credința este elementul cel mai important din viața omului. Orice vis, orice ideal, orice scop, orice proiect poate prinde viață prin credință. Ea fiind impulsul de pornire, motorul de acțiune în viața omului. Credința în Dumnezeu este cel mai înălțător sentiment uman adresat Creatorului său. De ce să crezi în Dumnezeu? Pentru a aduce slavă celui care te-a creat, cel care face posibilă trezirea în fiecare dimineață, văzul, auzul, simțul etc. Când te dai jos din pat să te gândești că sunt câteva sute, mii din semenii ai tăi care nu s-au mai trezit, plecând la cele veșnice. Să mulțumim în fiecare zi lui Dumnezeu, pentru că avem sănătate și că ne putem îndeplini sarcinile zilnice. Să ne dăm jos din pat pe partea dreaptă, pe piciorul drept pentru a pășii pe calea dreptății lui Dumnezeu.
Pentru că avem credință, deoarece ea este un dar al lui Dumnezeu. Ca orice dar primit din partea unei persoane speciale trebuie să avem mare grijă de ea și să o înmulțim prin rugăciune, prin meditație, prin evlavie. Sufletul se hrănește zilnic prin rugăciune, prin credință, se luminează și astfel vom avea siguranța zilei de mâine, faptul că Dumnezeu ne va ajuta să trecem cu bine prin încercările și ispitele vieții. Să fim atenți și să lucrăm credința pentru ca nu cumva cel care ne-a dat darul credinței să ni-l ceară înapoi. Să facem toate lucrurile cu răbdare, cu înțelepciune, cu credință pentru ca, candela credinței să ne lumineze permanent cărarea vieții, să nu umblăm în întuneric, ci în lumină.
Pentru a începe ziua cu gândul și inima la Dumnezeu, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, de a fi feriți de ispitele și încercările duhurilor rele din ziua respectivă. Pentru că trebuie să știm că așa cum există binele, tot așa există și răul, care stă la pândă să prindă pe cineva în hățișurile ispitelor de tot felul. Binecuvântarea lui Dumnezeu este foarte importantă pentru că prin ea atragem energiile lucrătoare pozitive, inclusiv pe îngerul nostru păzitor, care vine lângă noi și ne ajută în situații imprevizibile.
Pentru lucrarea virtuților pentru a deveni un om virtuos. Credința face parte din treimea virtuților teologice: dragostea, credința și nădejdea. Deoarece credința ajunge să vadă fața lui Dumnezeu, nădejdea ajunge să primească bunătățile pe care ochiul nu le-a văzut, iar dragostea ajunge la însăși inima lui Dumnezeu, care este izvorul și începutul a toată dragostea. Iată că prin credință devine posibil orice lucru, inclusiv cel mai măreț lucru pentru om: vederea lui Dumnezeu.
Pentru că prin credință devenim plăcuți lui Dumnezeu. Nu oamenilor trebuie să fim plăcuți, ci lui Dumnezeu care este Creatorul nostru. Un german a făcut o revoluție în gândirea germanilor printr-o simplă idee: ”Pentru a fi plăcut lui Dumnezeu nu trebuie să spui 100 de rugăciuni, nu trebuie să faci 1000 de mătănii, nu trebuie să te închini de 33 de ori... Nu. Ceea ce trebuie să faci este faptul că trebuie să-ți dai silința ca orice lucru care iese din mâna ta să îi placă lui Dumnezeu..., nu oamenilor. Să faci lucrurile ca pe un dar pentru Dumnezeu”. Așa au ajuns germanii să facă lucruri deosebite în toate domeniile și foarte căutate. Nu oamenii trebuie să fie mulțumiți de noi, ci Dumnezeu trebuie să fie mulțumit de noi și chiar mândru de viața noastră.
Pentru că prin credință ne vindecăm de orice frică, de orice boală..., ne mântuim. Nu poate cineva să primească fără credință vreo vindecare sau vreun dar de la Dumnezeu. Iisus Hristos care a tămăduit toată boala și toată neputința în norod, cerea peste tot credință, și după credință dădea tămăduire. Așa a tămăduit în Capernaum sluga sutașului, după credința acestuia: „Du-te, fie ție după cum ai crezut!” și s-a însănătoșit sluga lui în ceasul acela (Matei. 8, 13). Așa i-a spus și femeii cu curgere de sânge: ”Îndrăznește, fiică!
Credința ta te-a mântuit”, și a fost mântuită din ceasul acela (Matei 9, 22). La fel și cu cei doi orbi: „După credința voastră fie vouă”, și s-au deschis ochii lor (Matei 9, 29-30). La fel și cu femeia din Canaan: ”O, femeie! Mare este credința ta: fie ție precum voiești!” (Matei 15, 28). Și exemplele Evangheliei pot continua... Aș mai aminti aici marea credință a tâlharului de pe cruce: când credința tuturor se împuținase, când toți credincioșii se smintiseră întru Hristos, el nu s-a smintit, ci s-a rugat Lui cu credință, drept care a și fost ascultat: ”Adevărat zic ție, astăzi vei fi cu Mine în Rai” (Luca. 23, 43).
Ștefan Popa
Stefan Popa
-
Adevaruri de credinta, Dogme, Teologumene si Pareri teologice
Publicat in : Dogma -
Credinta si faptele bune
Publicat in : Hristos -
Credinta in viata de apoi in crestinism
Publicat in : Editoriale -
Credinta, conditie primordiala a purificarii
Publicat in : Morala -
Dialogul dintre stiinta si credinta in definirea notiunii de boala
Publicat in : Sanatate si stiinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.