Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine (Apocalipsa 3, 20). Aceste cuvinte ale Mântuitorului arată că Dumnezeu oferă darul credinţei oricărui om. Dar omul este liber să accepte sau să respingă darul lui Dumnezeu. Domnului îi este milă de acei oameni care se îndoiesc, nu din încăpăţânare, ci din cauza slăbiciunii sufletului lor, a lipsei de experienţă. Domnul îi ajută să găsească credinţa pe cei care caută adevărul şi care suferă din cauza lipsei lor de credinţă. De exemplu, Domnului Iisus Hristos I s-a făcut milă de tatăl disperat al unui băiat posedat de demoni care a strigat: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele (Mar cu 9, 24), şi şi-a vindecat fiul bolnav.
De asemenea, i s-a făcut milă de Apostolul Petru care, speriat de furtună, a început să se scufunde.
După ce i-a dat mâna Apostolului Petru, Domnul l-a mustrat cu blândeţe, zicând: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Matei 14, 31). Domnul nu l-a respins pe Toma, „cel necredincios", care dorea să se asigure personal de minunea învierii. Cu toate acestea, Domnul, după ce l-a onorat pe Toma cu prezenţa Sa, nu l-a lăudat pentru credinţa sa, după ce a primit dovada obiectivă a învierii, ci i-a spus lui Toma: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! (Ioan 20, 29). Cu alte cuvinte, credinţa bazată pe experienţa exterioară are o valoare redusă; nu este cu adevărat credinţă, ci cunoaştere obişnuită. Adevărata credinţă se naşte din experienţa interioară, necesită sensibilitate, înălţare duhovnicească şi, prin urmare, este demnă de laudă.
Dar exact opusul unei astfel de credinţe căutătoare îl vedem la cărturarii şi fariseii evrei din vremea lui Hristos. Ei au refuzat cu încăpăţânare să creadă în Iisus Hristos ca Mesia trimis de Dumnezeu. Nici împlinirea profeţiilor străvechi, nici nenumăratele Sale minuni şi învieri, nici semnele din natură, nici măcar taina învierii Sale nu le zdruncinaseră necredinţa.
Dimpotrivă, cu fiecare nouă minune a lui Hristos, ei deveneau din ce în ce mai înverşunaţi şi mai furioşi împotriva Lui. Aşadar, dacă nici măcar Hristos nu a putut trezi credinţa în cei care nu voiau să creadă, este de mirare că în zilele noastre există necredincioşi conştienţi şi încăpăţânaţi? Ei pretind că nu cred pentru că nu văd minuni. Dar adevăratul motiv al necredinţei lor nu este lipsa minunilor care se fac zilnic, ci direcţia negativă a voinţei lor. Pur şi simplu, ei nu vor ca Dumnezeu să existe.
Problema necredinţei este strâns legată de corupţia păcătoasă a firii umane. Adevărul este că credinţa îl leagă pe om de un mod de viaţă cunoscut. Ii reţine lăcomia, îl cheamă să îşi învingă egoismul, să trăiască cu stăpânire de sine, să facă binele, chiar să se sacrifice. Atunci când un om preferă patimile sale voinţei lui Dumnezeu, când pune binele propriu înaintea binelui aproapelui său, el va respinge cu orice preţ toate argumentele în favoarea credinţei. Mântuitorul a arătat voinţa rea ca fiind motivul principal al necredinţei, spunând: Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite (a 3, 20-21).
Dar dacă un om are puterea de a suprima credinţa în el însuşi, el este, de asemenea, capabil să o întărească. Incă o dată găsim în Evanghelie exemple minunate de credinţă înflăcărată, cum ar fi sutaşul roman, femeia cananeancă, femeia cu scurgerea de sânge, orbul din Ierihon şi mulţi alţii. Domnul i-a chemat pe ascultătorii Săi să imite credinţa lor. Prin urmare, stă în puterea noastră, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ne adunăm şi să ne dirijăm puterea duhovnicească pentru a ne întări credinţa. Credinţa, ca toate lucrurile bune, necesită efort. De aceea este făgăduită o răsplată pentru aceasta: Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi (Marcu 16,16).
Episcopul Aleksandr Mileant
Fragment din cartea "De ce avem nevoie de Hristos", Editura Egumenita
Cumpara cartea "De ce avem nevoie de Hristos"
-
Vindecarea slabiciunii de vointa
Publicat in : Religie -
Dai vointa iei bucurie
Publicat in : Editoriale -
Mantuirea se savarseste prin harul lui Dumnezeu si prin vointa omului
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Vointa de a fi vindecat
Publicat in : Credinta -
Intre vointa si ingaduinta lui Dumnezeu
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.