Nevrotismul consumerismului

Un seminarist injunghiat de un coleg si pedepse controversate (victima exmatriculata, agresorul transferat!!!): prilej tocmai bun ca presa sa ne "devoreze". Stiti la ce ma gandesc? La asta: realitatea consumerista a devenit nevrotica. Avem apa calda curenta, dar avem si bombe atomice. Ateismul contemporan e autodistrugere! Lipsa religiozitatii conduce la pierderea busolei: pentru ce sa mai traim? Da, chiar asa, care mai poate fi scopul vietii noastre azi? Falsitatii societatii i se opune modelul sfintilor.

A tuturor sfintilor din patria cereasca. Asta, in general. Si, asa in particularul nostru balcanic, al sfintilor romani.

Ma cutremur cand imi amintesc de Marele Calinic! Vreau sa ma rog mai mult cand o cinstesc pe Teodora din raiul Sihlei. Zilnic o invoc pe Cuvioasa Parascheva sa imi ocroteasca familia. Marele ierarh Iosif de la Partos ma vegheaza la capela SMURD. Sfintii nasaudeni au dat o nota de autenticitate pelerinajului. Si pot insira asa cateva zeci de membri ai Ecclesiei triumfatoare.

Ne eschivam cu neprevazutul, pentru a sta mai mult la job. Am devenit carieristi, intarziem la sarbatoarea familiei. Si suntem prea obositi deja la liturghia duminicala ca sa mai spunem si un acatist al sfintilor romani, sa citim despre sfintii inchisorilor sau povetele parintelui Arsenie Boca. Dar azi, macar azi, in special azi, vom proceda altfel: vom cumpara ceva special pentru casa. La ce va ganditi? Ia sa vedem, voi ce ati cumpara? Pai, cel mai potrivit intr-o astfel de zi ar fi o haina si o paine pentru un sarac. Da, sa cumparam mai multe lacrimi! Sfintilor romani, calauziti-ne pasii!

Gramatica mantuirii

Sfanta Scriptura, autentica declaratie de dragoste! Asta au inteles sfintii romani: sa indrageasca tot cuvantul hranitor de suflet. Noi colaboram cu ei, dar nu mai putem accesa speculatiile. Sfintii romani nu au nevoie de complimentele noastre, ci de complemente de loc (in inchisoare am cercetat pe fratii Mirelui), de timp (in amurg am citit presa Raiului), de mod (iertand, am scapat de povara), de scop (cu scopul de a evita iadul), de cauza (din cauza pacatelor, inima nu poate simti pacea Duhului) si concesiv (cu toate ca suntem pacatosi, suntem fiii adoptivi ai Tatalui). Desi mai avem ore, plecam de la Scoala: asa gandesc cei ce nu ii cinstesc pe sfinti. Noi ne pregatim pentru Examen, mai ales ca poate fi maine sau chiar la noapte.

Mai bine sa ne rugam:

"Sfintilor romani, voi, care sunteti podoaba neamului nostru si roada lui cea mai de pret: mucenici, care ati murit pentru Stapanul Hristos; ierarhi, care ne-ati pastorit cu sfintenie; cuviosi, care v-ati nevoit ca niste ingeri in trup; marturisitori, care ati pazit dreapta credinta; si voievozi, care ne-ati aparat Biserica si neamul, stati tari, precum ati si stat, inaintea tronului lui Dumnezeu, rugandu-va cu lacrimi sa ne ierte pacatele si sa ne intoarca spre toata fapta cea buna.

Noi credem si marturisim ca voi, sfintilor care ati odraslit din neamul nostru, sau care ati venit in aceste parti pentru a ne lumina cu viata sau cu moastele voastre, va rugati cu dragoste pentru noi si ne sunteti cel dintai ajutor in fata lui Dumnezeu, si pentru aceasta ne si rugam voua cu evlavie: paziti-ne, impreuna cu Maica Domnului, de toate greutatile si incercarile care se abat asupra noastra; nu de cele ce sunt ingaduite spre pocainta si spre intoarcere la Dumnezeu sa ne paziti, sfintilor, ci de cele care sunt din rautatea si invidia vrajmasilor nostri vazuti si nevazuti, si care sunt mai presus de puterea noastra. Izbaviti-ne, asadar, cu rugaciunile si indurarile voastre, de venirea altor neamuri asupra noastra, de razboiul cel dintre noi, de seceta, de cutremur, de foc, de potop, de boala si de toate necazurile pe care din cauza rautatii noastre le patimim.

Ca, iata, cu nenumarate pacate Il mahnim pe milostivul Dumnezeu: cu uciderea de prunci cea cumplita, cu desfranarea cea rusinoasa, cu hotii si viclenii si minciuni, si indeobste cu toata fapta cea rea. Ne-am indepartat sfintilor, intru totul de Dumnezeu si de Biserica Sa, si va rugam acum sa cereti pentru noi iertare de pacate, chip de pocainta si ravna pentru toata fapta cea buna. Si sa ne intoarceti la dragoste pentru Dumnezeu si pentru Maica Sa si pentru Biserica cea stramoseasca. Ca nu cumva din pricina noastra sa fie hulit Dumnezeu printre neamuri, ci mai degraba sa fim un neam intru care sa se slaveasca sfant numele Lui."

Romanul adolescentului miop

Acum, ca ne-am rugat, intelegem putin mai bine (chiar daca tot incomplet) modul de viata al sfintilor. Sfinte Calinic de la Cernica, roaga-te sa ne vindecam de miopia sufletului! Mijloceste pentru noi: sa cautam a deslusi cu ochii mintii ce ne asteapta maine (viata fara sfarsit) si sa ne inaltam inimile spre patria cea de sus (Sf. Ioan de Kronstadt). E o miopie a privi doar la prezentul crud.

Un alt fel de Schengen

Ne rugam sfintilor romani, neinlocuind nicidecum Absolutul. Cand ne rugam Domnului, sa cautam sa ne inchipuim in minte CUI NE RUGAM: Imparatului a toata faptura, Cel fara de inceput si fara de sfarsit (sf. Ioan de Kronstadt). Asadar, casnicilor ai lui Dumnezeu traitori pe aceste meleaguri, vrem sa avem aceeasi cetatenie cu voi si Dincolo! Sa fim si acolo pe aceleasi meleaguri, in aceeasi patrie. Cerem asta, desi suntem atat de pacatosi!

O bariera sfartecatoare

Fara ajutorul vostru, Cuvioasa Parascheva si Sfinte Calinic, nu trece nici macar o singura zi fara sa ne lovim de un obstacol grozav: pacatul. El ne raneste si ne sfarteca inima (Sf. Ioan de Kronstadt). Dar nu renuntam: pentru a depasi anxietatea si haosul, Il avem zi de zi alaturi de noi pe Invatatorul Iisus Hristos. Si va avem pe voi, Sfintilor Tatiana, Filofteea, Nicodim, Sava si Emilian!

Ganguriri

Voi ne-ati invatat sa fim ca pruncii atunci cand ne rugam, dupa sfatul Mirelui. Sa fim asemenea unui prunc care abia incepe sa gangureasca: duhul nostru sa fie una cu cel al rugaciunii pe care o spunem. Multumim, cuvioasa Teodora pentru ajutor! Cand preotul rosteste ectenia mare, toti suntem una: in ea se face pomenire de toate madularele Bisericii.

Sa nu ne batem gura degeaba

Ne rugam tie, sfanta Filofteea, ca prin inocenta ta ne amintesti sa fim flamanzi de rugaciune: sa dorim cu staruinta bunatatile dupa care tanjim (iertarea pacatelor si staruinta in virtute). Altminteri, ne batem gura degeaba (Sf. Ioan de Kronstadt). Cat de mult ne vatama pacatul, chiar de o singura zi nu am urmat exemplul tau, sfanta Filofteea! Dintr-o data ne simtim inima cuprinsa de ceva rau. Ceea ce e bun ne sta pe buze, dar nu il simtim.

Foame

Bucura-te, sfinte Ioan Casian: "Ar trebui sa vorbesc in primul rand despre stomac, opusul imbuibarii si despre cum se posteste si cat de mult trebuie sa mananci. Nu trebuie sa spun nimic de la mine, ci numai ceea ce am primit de la Parintii desertului. Ei nu ne-au dat doar o singura regula privind postul sau o singura masura pentru mancat, pentru ca nu toti oamenii au aceeasi rezistenta; varsta, boala sau delicatetea trupului fac diferenta. Dar ei ne-au dat tuturor un singur scop: sa evitam sa mancam prea mult si sa ne umplem burtile. O regula simpla de auto-control pusa pe tapet de Parinti este aceasta: opreste-te din mancat cat inca iti este foame si nu continua pana te-ai saturat."

Canonisire

Extraordinar, Sf. Ioan Iacob Hozevitul:
"Am aicea zeci de plangeri
scrise doar ca sa te cert,
dar din ceruri, mii de glasuri
striga astazi sa te iert!
Mergi la slujba ta in pace,
dar sa nu mai faci sminteli.
Si sa nu ma uiti pe mine
la a slujbei randuieli!"

Sa nu bagati seama de moarte

Gh. Sincai despre Brancoveanu cel sfant; „Odata cu Brancovanul au pierit cei patru feciori ai lui, carora el le-a grait astfel in ora mortii: „Iata, toate avutiile si orice am avut, am pierdut! Sa nu ne pierdem incai sufletele. Stati tare si barbateste, dragii mei! Sa nu bagati seama de moarte. Priviti la Hristos, mantuitorul nostru, cate a rabdat pentru noi si cu ce moarte de ocara a murit. Credeti tare intru aceasta si nu va miscati, nici va clatiti din credinta voastra pentru viata si lumea aceasta.” Acestea zicand el, porunci imparatul de le taiara capetele, intai ale feciorilor, incepand de la cel mai tanar, si mai pe urma a taiat capul lui Constantin Brancovanu, si aruncara trupurile in mare. Și crestinii, dupa aceea, aflandu-le, le-au astrucat la Patriarhie."

Mir, tamaie si ceva in plus

Ramona Pop marturiseste despre intalnirea cu moastele Sf. Ghelasie: "Au fost primele moaste pe care le-am sarutat direct, adica fara a saruta sticla care acopera de obicei moastele asezate intr-o racla. A avut un impact puternic asupra mea. Se intampla demult, cu ani in urma, cand ma aflam cu cativa colegi si cu un parinte profesor de la facultate, intr-un pelerinaj prin tara.

La Ramet m-au uimit mai intai stancile. O batranica ce sedea langa mine, in autocar (caci eram doar vreo cinci studenti, in rest- credinciosii dintr-o parohie) mi-a spus ca atunci cand voi vedea multe stani, sa stiu ca ne apropiem de Ramet. Nu intelgeam prea bine ce-mi spune. Ma asteptam sa vad ciobani cu stana de oi, oricum era zona de munte. Dar ea se referea la stanci. Iar cine a fost acolo stie ca manastirea are in jurul ei stanci imense. Nu mai vazusem asa ceva.

Apoi m-au uimit Sfintele Moaste. Am sarutat moastele sfantului si am simtit o mireasma puternica. Era ca de mir, tamaie si ceva in plus. O mireasma cum nu mai simtisem. Dupa un timp stiu ca am baut apa si am simtit din nou mireasma aceea, foarte puternic.

Intalnirea cu un sfantul Ghelasie mi-a ramas in suflet."

Odata, fiind cu ucenicii la adunat fan si fiind mare arsita, Cuviosul Ghelasie a cazut in genunchi la rugaciune. Apoi, insemnandu-se cu semnul crucii, a lovit cu toiagul in pamant, de unde a iesit un izvor de apa rece, care se vede pana astazi si este numit Fantana vladichii. In traditie se spune ca atunci cand Sfantul Ghelasie a adormit intru Domnul, clopotele de la sapte biserici au inceput sa sune singure. Fiind plans de ucenici, a fost ingropat langa zidul bisericii de piatra si multi bolnavi se vindecau la mormantul lui.

Singurii normali sunt nebunii detasati

Oamenii de succes sunt fericiti. Depinde insa ce fel de succes cautam. Nu putem fi lipsiti de entuziasm si nu cautam aprecieri. Ce au facut sfintii: s-au detasat de problemele financiare! Asta ne lipseste (zice un crestin)! Asta ne MAI lipseste (cu sens peiorativ, zice un ateu)! Si sfintii romani au facut investitii, iar contemporanii i-au socotit nebuni. Pentru ca marea lor avere era credinta, iar nebunia devenise sfanta. Tocmai ei ramasesera singurii normali.

Marius Matei

 

.

• Manastirea Duminica Sfintilor Romani
  Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei
• Duminica Sfintilor Romani
  Publicat in : Duminica Sfintilor Romani
• Predica la Duminica Sfintilor Romani
  Publicat in : Duminica Sfintilor Romani