Sfantul

Nu trandaveste intr-o vreme atat de sfanta, ca e urat lucru. Si atat de multi monahi si mireni se nevoiesc sa laude pe Dumnezeu in aceasta vreme sfanta! Sfantul inlatura micile greseli si evita sa cada incet-incet in cele mari (Toma de Kempis). Intotdeauna se bucura seara, pentru ca si-a trecut ziua cu folos. Sfantul nu este un titlu de film.

Nu este o eticheta scolara. Este o persoana. Vie. Printre noi. Poti fi chiar tu!

Macar o singura data

Stie ca Raiul e inlauntrul lui. Ca Imparatia lui Dumnezeu e pace si bucurie in Duhul Sfant. Sfantul este bogat: Il are pe Hristos (Toma de Kempis). Si Hristos ii e de ajuns. Hristos a vrut sa sufere si sa fie batjocorit: nici sfantul nu se plange pentru fie ce! Sufera cu Hristos. Imparateste cu Hristos! Ce ne lipseste: nu am patruns macar o singura data in viata launtrica a lui Iisus! Nu am sorbit macar o particica din inflacarata Lui iubire, incat sa nu ne mai ingrijoram daca ne place sau nu ne place ceva (Toma de Kempis). Inca certam orbul de ce nu vede.

Prietenilor, casnicilor ai lui Dumnezeu, rugati-va si pentru noi! Voi ati dobandit harnicia sufleteasca, noi de ce nu am putea? Elisei invie mortii prin putere de Sus! Ilie aduce ploaia. Petru il vindeca pe Enea. Da, sfantul nu cunoaste imposibilul; credinta lui modifica relieful montan.

Incantatoare "Ganduri despre sfinti" ale parintelui Staniloae: "Un sfint, chiar daca ridica la cel mai inalt grad niste insusiri prin care se remarca un anumit popor, inaltimea la care se ridica il face sa imbratiseze cu o iubire cuprinzatoare toti oamenii. In ei nu mai e nici un pic de egoism individual sau de exclusivism national. Prin aceasta ei sunt adevarate punti de infratire intre oameni si popoare. Prin sfinti se adanceste mai mult decat prin toti credinciosii sobornicitatea Bisericii, chiar daca aceasta nu inseamna stergerea deosebirilor intre popoarele ce fac parte din ea. Sobornicitatea se intareste prin ei si din partea dreptcredinciosilor din alte popoare pe masura ce ei devin cunoscuti acelora. Caci credinciosii aceia isi indreapta rugaciunile catre ei cu convingerea ca acesti sfinti se roaga lui Dumnezeu si pentru ei, cum de fapt se si intampla. De aceea ar fi bine ca diferitele Biserici ortodoxe sa-si insuseasca prin acte oficiale, cunoscute popoarelor lor, canonizarile de sfinti facute de fiecare Biserica sora, pentru a contribui cat mai mult la unirea popoarelor lor in evlavia inchinata reciproc sfintilor lor."

Multimile cauta semne

Parintele Iustin Popovici completeaza: "Sfintii s-au intrupat in Hristos si s-au hristificat, incat au izbutit sa infaptuiasca ceea ce Dumnezeu a lasat ca tel existentei omenesti: ei au devenit «dumnezei dupa har» si «hristosi dupa har», asa cum ne-a vestit intr-un mod atat de expresiv Sfantul Simeon Noul Teolog." Multimea cauta neincetat “semne si minuni”, insa Domnul spune: "Nu vor primi nimic". Un sfant al zilelor noastre este un om ca toata lumea, dar fiinta lui este o intrebare de viata si de moarte adresata celorlalti (Evdokimov). Ce comoara este rugaciunea! prin rugaciune dobandim ORICE de la Domnul, toate lucrurile bune, biruind orice ispita, orice necaz, orice mahnire. Parintele Ioan de Kronstadt iubea mult florile si natura; oamenii ii aduceau intotdeauna flori. Uneori lua in mana vreun trandafir sau vreo dalie, inflorite si saruta floarea spunand: "Sarut mana care a facut aceste preaminunate miresme, O, Ziditorule!"

"Sfintii ii privesc pe oameni asa cum ii priveste Hristos, zice pr. Staniloae. Sfinti precum Sfantul Vasile, Sfantul Nicolae, Sfantul roman Calinic de la Cernica, care plangea cand nu avea bani sa le dea oamenilor, au lucrat la propovaduirea, la afirmarea credintei celorlalti, pregatindu-i sa fie oameni adevarati. Ei si-au iubit semenii si i-au indemnat si pe ceilalti sa ii iubeasca, au urmat instinctiv aceasta directie. Sfintii sunt remarcabili nu ca niste eroi sau specialisti pe care este greu sa ii inlocuiesti, ci prin aceasta forta spirituala, prin forta iubirii, a rugaciunii pentru oameni care este in ei, mai mult decat prin faptele lor".

Neprihanire prin comparatie

Un pacatos se mai poate pocai, dar un sfant niciodata (Claudiu Gorbanescu). Ionel Bratu explica: "Imi place cugetarea. Suna ca un semnal de alarma pentru cei carora le place sa se indreptateasca. Am gasit deseori in mine o tendinta pacatoasa: iti cunosti pacatele, dar le iubesti si nu vrei sa le parasesti. Atunci te uiti la cei din jur si constati ca si ei sunt pacatosi. Ba chiar, daca te gandesti bine, pacatele lor sunt mai "mari", mai "grave" decat ale tale. Iar tu ai circumstante atenuante, scuze pentru greselile tale. Am inventat un nume pentru acest tip de neprihanire: "neprihanire prin comparatie". Sa luam aminte la vina laodiceanului: crede ca e neprihanit, dar de fapt e nenorocit si sa ne cutremuram la gandul ca, daca nu ne pocaim, vom fi varsati din gura Lui. Daca vrei neprihanire prin comparatie, compara-te cu El. Iar daca in urma acestui "exercitiu spiritual" simti ca iti fuge pamantul de sub picioare, nu dispera: exista o cale mai buna si mai sigura: neprihanirea prin credinta in jertfa Lui. O, minunea dragostei divine - pacatul tau pus in spinarea Lui si neprihanirea Lui pusa pe umerii tai, ca o haina alba, curata, frumoasa."

P.S. Mi s-a "reprosat" ca "sucesc si invartesc", asa ca am preferat sa citez din favoritii mei.

Marius Matei

.

• Iubirea vrajmasilor
  Publicat in : Editoriale