Dintre toate, o porunca e cea mai mare

"Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege!?" (Matei XXII, 36)

Voi ce ati fi raspuns? Sau mai bine: va intereseaza raspunsul Invatatorului? Poate ca am scazut numeric, cantitativ cei doritori de Frumos, dar trebuie sa crestem valoric, calitativ (pr. Andrei Coroian). Si eu am primit multe intrebari din partea tinerilor si/sau a batranilor. Numai ca majoritatea erau ironice, bascalioase. Nu ii interesa un raspuns compentent, ci se aflau in treaba.

As putea da multe exemple, dar nu vreau sa smintesc.

Vorbim despre conditia umana din punct de vedere social. In fata vesniciei, primeaza conditia omului pacatos: reintors sau nu catre Tatal. Invatatorul ii invata prin acest raspuns, de fapt, cum sa scape de murdaria extrema si cum sa se infrumuseteze. Putem sti teoretic raspunsul la aceasta intrebare. Putem sti mii de citate filocalice. Daca nu vrem sa dobandim si pacea interioara, suntem mai de plans decat paganii. Nu un raspuns ne desfigureaza, ci o atitudine constant ancorata doar in egoism. Daca gresim o vorba, ne corectam. De ce nu facem si o erata a viciilor, nu doar a tastarilor gresite. Am picat Bac-ul la Religie?

Pentru cei care chiar nu stiu raspunsul la intrebarea din preambul, sa citeasca capitolul 22 al Evangheliei dupa Matei. Zice pr. Dorin Piciorus: infumurarea e la fel de idioata si azi, cum a fost si ieri. Nu putem randomiza viata noastra, nu pescuim la intamplare, ci respectam planul Scripturii. Asa nu putem da gres. Daca pe Rabi L-au prigonit, sa nu asteptam covoare rosii. Daca pe Mesia L-au ispitit in cuvant, doar-doar il prind cu ceva poticneala, cu atat mai mult pe noi. Sa nu raspundem injuriilor cu raceala, nici indiferentei cu superioritate. Ci raspunsul nostru sa fie rugaciune si iubire.

Sunt multe discutii periculoase azi, mai mult ca oricand. Un neavizat musca usor momeala, nestiind sa discearna, fara ajutorul unui duhovnic, adevarata credinta de origine apostolica de ereziile frumos ambalate si servite gratuit. Ni se ofera fructe interzise, mai ademenitoare, irezistibile. Ni se solicita la maxim rabdarea. Nu vom razbi singuri. Avem nevoie de rugaciunile si de povetele unui duhovnic. Ramasi de capul nostru, ne vom indeparta de pe potecuta smereniei, devenind cu siguranta nu vamesi pocaiti, ci farisei cu lipici la cuvinte.

Nu ne tragem de sireturi cu Mirele Hristos. Il respectam, Il iubim, Ii multumim, nu Il tragem la rost pe degeaba. Nu El e vinovat pentru pacatele noastre. Nu Il vom intreba orice, doar-doar va gresi si vom avea dovezi de prezentat sinedriului actualizat. Si ce? Vom primi, probabil, treizeci de arginti! Si ce sa facem cu ei? Sa luam o tarina, un loc propice pentru mormantul nostru! Nu ne intereseaza ce are de raspuns Iisus, pentru ca vrem sa facem bani, sa vindem terenuri, sa cumparam case si masini. Orice altceva, numai sa nu avem timp si de El. Daca cumva ne dam un ragaz pentru suflet, suntem imediat luati peste picior: Nu pierde vremea cu meditatia despre nemurirea sufletului! Aud atat de des acest cliseu (si inca cateva), incat si-a pierdut deja valoarea peiorativa, e un fel de "Buna ziua".

Ne pripim sa dam altora lectii, de parca am devenit profesori universitari peste noapte. Uitam de scopul vietii si ne justificam cu mijloace false. Uzitam prea des de time-out-uri, incat iesim din priza partidei, riscand sa pierdem laurii. Daca Domnul nu ne raspunde, nu inseamna ca El nu exista, ci doar ca noi nu Il putem auzi, din pricina infatuarii. Facem clasamente ale sfintilor: ce ne-a apucat? Chiar am auzit persoane spunand ca un sfant e mai mare decat altul. Daca sunt in rai cu totii, mai au rost stangaciile noastre?

Da, ati citit raspunsul: sa iubesti total pe Dumnezeu, fara rezerve, fara interese, fara razgandiri, fara calcule materialiste tradatoare. Doar iubire. Pura, imaculata, rupta dintr-un izvor al paradisului.

Daca Il iubesti, renunti la pacatele care te absorb pe dinauntru. Te pocaiesti. Dar, "trebuie facuta precizarea ca atunci cand vorbim de pocainta si de cei care se pocaiesc nu ne referim la cei care se autointituleaza pocaiti, la cei care fac parada si spectacol dintr-o falsa pocainta, la cei care vor cu tot dinadinsul sa arate cat sunt de pocaiti. Pocainta nu se autoproclama, nu se pune pe taraba. Pocainta inseamna spovedanie sincera, renuntare la pacatele savarsite si angajarea intr-o viata placuta lui Dumnezeu. Pocainta este un proces launtric si tainic. Un om care se pocaieste va arata acest lucru lui Dumnezeu prin frangerea inimii si parere de rau pentru pacatele savarsite." (pr. Paduraru) Sa nu fim "pacaliti", mare atentie!

Nu ne cautam modele printre actorii de moment (prof. Miclea). "Facem "playback" peste tot si nu mai stim, ori nu mai putem sa ne oprim. Uneori uitam care este realitatea si traim in propriile "avataruri", impuse sau nu de societatea in care vietuim. Asadar, cine vrea sa iasa din "generatia playback"? (Ierod. Hrisostom Filipescu) Modelul nostru este Mirele Hristos. Noi priveghem, ca sa nu se stearga cerneala Duhului de pe invitatia la nunta.

Nu vrem sa captam atentia, ci sa redirectionam preocuparile crestinilor catre Iubitul lor. "Cand scriu, urmaresc sa nu fiu original si sa fiu cuviincios. Daca omul nu e favorizat de divinitate, nu stie nimic. Daca e un simplu cautator al adevarului, cauta neafland si stie nestiind. Omul reflecta in litere, in muzica cate ceva din transcendenta, petece de transcendenta." (Petre Tutea) Nu putem privi zile intregi la tv, ca ne indobitocim. Ia sa ma luam Psaltirea, sa ne angelizam.

Nicolae Cabasila spune foarte frumos: "Dumnezeu se arata, dezvaluindu-Si iubirea… Respins, el asteapta la usa… Pentru tot binele pe care ni l-a facut, El nu ne cere, in schimbul stergerii datoriei, decit iubirea". Sfantul Isaac spune ca "pacatosii din iad nu sunt lipsiti de dragostea dumnezeiasca”, dar aceeasi iubire "devine suferinta in cei condamnati si bucurie in cei alesi".

La rugaciune ne indeamna pr. Visarion: Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul iubirii, care Te-ai intrupat pentru noi, luand chip de rob, aprinde Tu inimile noastre cu fructul dragostei Tale ceresti, caci fara Tine nu putem face nimic. Aprinde-ne, Iisuse, inimile noastre, ca sa ardem de dragoste pentru Tine si arde si spinii pacatelor noastre. Si fa-ne curati ca sa slujim Tie in toate zilele vietii noastre si acolo in vesnicie, in vecii vecilor. Amin.

Marius Matei

.

• Supunerea fata de lege
  Publicat in : Editoriale
• Crucea lui Iisus Hristos ca lege suprema a vietii noastre
  Publicat in : Duminica Sfintei Cruci
• Cravata va fi obligatorie prin lege. Apoi se va preface-n streang
  Publicat in : Editoriale