Traim momentele cele mai cumplite de dupa 1989, dar putini sunt constienti de acest lucru. Nimic din ceea ce s-a petrecut pana acum nu se poate compara cu ceea ce va urma. Evident, vizez aici planul vietii duhovnicesti, dar nu numai. Viata fiecaruia dintre noi va fi afectata intr-un mod pe care nu ni-l putem imagina acum. Va veni asa o furtuna, incat cu mare greutate vom mai gasi un loc unde sa ne ascundem.

O persecutie atat de subtila si de "corecta politic" cum n-a cunoscut istoria omenirii. Cati vor avea tarie de a cauta scapare la Dumnezeu? Cati se vor ridica, cu verticalitate, alegand mai bine moartea (poate nu intotdeauna una fizica, dar cu siguranta una in plan social), decat sa se plece in fata vointei tiranice a unei dictaturi instaurata, in mod paradoxal, in numele unei libertati absolute?

Nu am fost niciodata o fire care sa ma sperii usor de perspectiva vremurilor de pe urma. Nu am marsat niciodata la o serie de isterii apocaliptice, care mai degraba tulburau sufletele credinciosilor, decat le apropiau de Dumnezeu. M-am uitat cu multa mila la cei care lovesc in mod programat, cu toate mijloacele posibile, mai ales in plan mediatic, in Biserica cea pe care "nici portile iadului nu o pot birui". Dar ceva s-a schimbat in ultima vreme. Ceva care ma face sa-mi incordez si mai mult inima la rugaciune. Sa veghez si mai mult la cele din mine si din jurul meu. Sa ma rog Domnului si mai insistent sa-mi daruiasca discernamant si trezvie. Sa ma inarmez cu tot ceea ce pot eu primi de la Duhul Sfant, asa, chiar si pe masura neputincioasei mele vieti. E momentul in care e nevoie sa spunem raspicat cu cine mergem mai departe. Sa alegem!.

Gandurile de mai sus sunt generate de o serie de evenimente din ultima vreme care sunt semne clare ale inceputului, in tara noastra, a unei noi epoci. Intre aceste semne sunt si cele care au ca subiect de discutie problema homosexualitatii. Faptul ca exista persoane cu un comportament sexual deviant (ca-s gay, zoofili, necrofili, pedofili etc.) nu e de natura sa starneasca intr-un suflet de crestin decat o imensa mila. Daca Il iubesti pe Hristos, nu poti sa nu-i iubesti si pe cei pe care El ii iubeste cu iubire nesfarsita. Iar Domnul Ii iubeste nesmintit pe toti oamenii, indiferent de starea lor morala. Toti suntem ai Lui, iar El nu cauta niciodata "moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu". Din punctul acesta de vedere, un crestin nu poate fi niciodata homofob, asa cum nu poate fi xenofob, antisemit, rasist samd. In sensul ca nu ar putea sa urasca vreodata o persoana - fie ea cu orientare sexuala devianta, de alta nationalitate, de semintie evreiasca, de alta rasa decat dansul samd. Dar niciodata in Romania nu s-a mai incercat ceea ce se incearca (si s-a reusit, partial) acum: sa se obtina aceleasi drepturi pentru pacatul in sine, ca si pentru persoana care savarseste pacatul. E firesc sa te ingrijesti ca aproapele tau sa nu fie dispretuit sau discriminat pentru neputinta pe care o poarta (fie el un handicap fizic sau unul sufletesc). Cu totul altceva este sa legiferezi pacatul ca normalitate (spre exemplu, avortul e crima, chiar daca o alinta unii cu mai "nevinovata" expresie "intrerupere de sarcina"). E strigator la cer sa impui unei majoritati sa accepte comportamente si practici contrare firii umane, fire creata de Dumnezeu nu de "mama natura".

S-a inceput cu dezincriminarea homosexualitatii in codul penal. A fost considerat un pas firesc. Apoi homosexualii au inceput sa prinda curaj si au trecut la expuneri publice (e al zecelea an in care marsaluiesc pe strazi spre a arata lumii ce inseamna "mandria" de a fi gay). Iarasi s-a ridicat din umeri. "Ei, si? Se dau si ei in spectacol, nu sunt decat niste caraghiosi, cine-i baga in seama?" Au ajuns sa aiba influenta, cel mai adesea pe o linie care vine din exteriorul tarii, in mediul politic. Au capatat curaj sa propuna (si sa se accepte, deocamdata) ca in viitoarea Constitutie sa se consfinteasca faptul ca nimeni nu poate fi discriminat pe motiv de orientare (corect ar fi fost - dezorientare) sexuala. Iarasi s-au auzit voci in agora care au declarat ca e un pas firesc. "Ce daca trecem si in Constitutie ceva ce oricum exista in legislatie?" Numai ca nu toti si-au pierdut luciditatea si abilitatea de a vedea in perspectiva lucrurile. Si a venit imediat semnalul de alarma: atentie, o astfel de modificare a Constitutiei va da dreptul, ulterior, homosexualilor, nu doar sa se casatoreasca, ci si sa adopte copii (multumim lui Remus Cernea ca s-a grabit sa confirme faptul ca acesta este sensul modificarii articolului 4). Asa s-a facut ca, pas cu pas, s-a tot pus presiune pe societatea romaneasca spre a accepta nu pe homosexuali, ci homosexualitatea ca atare drept o stare de normalitate.

"Tu ai fi vrut sa cresti intr-o familie de homosexuali?"
Zilele si lunile urmatoare vor fi decisive pentru viitorul acestei tari. Pentru ca atunci cand ataci fiinta familiei, nu se poate sa mai reziste multa vreme nici tara. Daca nu vor reusi acum, cu siguranta in viitorul apropiat vor incerca, pe canale politice, sa schimbe legislatia astfel incat si homosexualii sa poata fi o "familie". Iar cel mai grav lucru va fi ca vor exista copii nevinovati care vor fi adoptati si crescuti intr-un astfel de climat. La acest "interes superior al copilului" se gandeste cineva? Cat de usor ne este sa spunem: "Care-i problema, lasa-i domnule, sa aiba si ei o oarecare onorabilitate, sa creasca si ei un copil!" Intrebarea corecta este: "Tu ai fi vrut sa cresti intr-o familie de homosexuali?" Sau: "Ce ai dori pentru viitorii tai nepoti: sa fie crescuti de mama si tata sau de doi barbati, respectiv de doua femei?" Toata psihologia arata ca, pentru a creste cat mai echilibrat, un copil are nevoie si de mama si de tata. Dar ce mai conteaza ce spun specialistii, mai important e sa dam voie unor suflete bolnave sa se joace de-a mama si de-a tata. Dintotdeauna a fost mai comod pentru un om sa-si justifice o patima, decat sa lupte pentru a se vindeca. De cate ori nu auzi cate un betiv spunand: "Ce daca mai beau si eu? Toata lumea bea!".

Legat de acest aspect, gasim in Evanghelie un cuvant al Domnului care zice, aratand spre un prunc pe care "l-a pus in mijlocul lor": "Cine va primi un prunc ca acesta in numele Meu, pe Mine Ma primeste. Iar cine va sminti pe unul dintr-acestia mici care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui sa i se atarne de gat o piatra de moara si sa fie afundat in adancul marii. Vai lumii, din pricina smintelilor! Ca smintelile trebuie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala" (Matei 18, 5-7). Sunt unii, mai ales dintre cei pe care i-am votat, prin care vor veni, acum sau mai tarziu, aceste sminteli. Va trebui sa-i monitorizam cu atentie si sa veghem ca macar pe viitor sa nu mai primeasca votul nostru. Iar daca se va ajunge acolo incat proiectul viitoarei Constitutii va contine elemente contrare invataturii crestine, ne vom pronunta public impotriva si vom boicota referendumul. Vom vedea atunci ce ecou va avea in inimile credinciosilor indemnul care ar veni, firesc, din partea Bisericii, de a nu valida pacatul si faradelegea, chiar si ambalate, tentant sau presant, in folia albastra cu stelute aurii.

Parintele Rafail Noica descrie intr-un mod extrem de plastic aceste vremuri pe care le traim, spunand ca "este ca si cum stai ferm cu picioarele pe ceva solid, pe scanduri solide si cineva-ti pune o cravata pe dupa gat, cade scandura de sub tine si te trezesti ca asta-i un streang… Iertati-ma, dar asta este ce vrea sa faca vicleanul cu noi." Da, astazi singura problema a celor care detin puterea este cum sa ne uniformizeze, culmea!, sub pretextul ca se doreste o mai deplina acceptare a diversitatii. Dar cel fel de diversitatea e aceasta, in care eu sunt obligat sa tac si sa accept lucruri in care nu cred? Ideea "corectitudinii politice" nu este ca fiecare sa aiba dreptul de a se imbraca asa cum doreste, ci ca toti sa poarte, vrand-nevrand, cravata, avand insa nemaipomenita, extraordinara libertate de a ne alege ce fel de cravata vrem. Explicatia pentru o astfel de strategie nu e greu de gasit. Se impune ceva ce poate deveni, oricand, un mijloc de constrangere. Cu alte cuvinte, eleganta si rafinata cravata, intoarsa la spate, va deveni un hat care, in caz ca vrei sa scapi, sa te eliberezi, se transforma lesne in streang.

Exista in folclorul de azi o gluma cam amara, dar care tinde sa capete nuante profetice. Se relateaza ca un batran s-ar fi prezentat la ambasada unei tari de prin vechea URSS, cerand azil politic. Mirat, functionarul de acolo il intreaba: "Bine, dar de ce sa plecati acum din Romania, tara integrata in UE, cu atata libertate?" Iar batranul i-ar fi prezentat urmatorul rationament: "Pe vremea comunistilor, daca erai homosexual, te inchideau. Imediat dupa 1990, li s-a dat voie sa faca ce vor in patul lor, fara a-i mai pedepsi. Apoi au inceput sa le dea dreptul de a se manifesta si in public. Acum vor sa le dea si dreptul de a se casatori. Eu as pleca acum, cat inca mai pot, pentru ca, in ritmul asta, in curand homosexualitatea va fi obligatorie."

pr. Constantin Sturzu

Sursa: doxologia.ro

.

• Homosexualitatea
  Publicat in : Morala
• Homosexualitatea
  Publicat in : Morala
• Homosexualitatea - patima de necinste
  Publicat in : Morala
• Primele 10 mituri privind homosexualitatea
  Publicat in : Morala
• Casatoria homosexualilor
  Publicat in : Editoriale