Divorţul, infidelitatea, trădarea sunt aproape întotdeauna un moment neaşteptat. Neaşteptat este faptul că omul iubit trăia o viaţă a sa. Fiecare dintre cei doi trăia o viaţă a sa: unul trăia în lumea iluziilor, închipuindu-şi că totul este clar, că totul este ok, că totul este în ordine, iar cel de-al doilea, după cum se arată pe neaşteptate, trăia cu o anumită povară grea.
Este posibil să nu observi că omul care trăieşte alături de tine e frământat de anumite sentimente? Atunci îţi lipseşte un anume organ de simţ, lipseşte un anumit nivel important de apropiere. Dacă nu aţi observat asta, poate că relaţiile din familia voastră erau destul de superficiale. In multe familii, oamenii trăiesc fără a se strădui să se cunoască unul pe celălalt în profunzime. Trădarea nu are Ioc aşa, din senin! Intr-un fel sau altul, trebuie să existe un teren. Dacă ţi-ai ales ca tovarăş de viaţă pe cineva, înseamnă că respectivul are calităţile, virtuţile sufleteşti fundamentale? Nu prea este de crezut că v-aţi ales un om rău, corect? Oamenii nu se nasc răi, devin răi. Poate că pur şi simplu n-aţi observat ceva, nu i-aţi dat omului ceva ce îi trebuia? Mie mi se pare că foarte rar îşi părăsesc familia oamenii care primeau în ea tot ce le trebuia...
Adeseori, în momentul când jumătatea noastră ne declară că doreşte să divorţeze, ochii ni se deschid si întelegem unde am procedat greşit, ne simţim mai acut greşelile, recunoaştem îndreptăţirea cerinţelor pe care soţul (soţia) le exprima înainte. Ni se pare că dându-ne seama de acest lucru vom putea deja să nu mai repetăm greşelile dinainte, că deja ne-am schimbat, că dacă el (ea) va rămâne, viaţa de familie va fi mai fericită.
Totuşi, chiar dacă cel care vrea să plece admite posibilitatea întoarcerii, cu greu ne va crede imediat după multele dezamăgiri pe care le-a suferit. Şi dacă prima discuţie „de la suflet la suflet” n-a avut loc sau dacă ea nu a dus la nimic, dacă dorim să ne aducem înapoi soţul (soţia) trebuie să ne străduim să nu pierdem contactul, să întreţinem relaţii, să căutăm cheia.
Nu demult am avut un client cu o situaţie asemănătoare. Soţia lui plecase de trei luni, şi la toate tentativele lui de a o aduce înapoi ea răspundea construind bariere: nici un fel de sms-uri, nici un fel de cadouri, „sunt hotărâtă”. Situaţia lor este foarte complicată. Foarte! Şi totuşi, el continuă să încerce tot ce se poate pentru a se apropia de ea. Şi bine face, deoarece cu cât este mai mare distanţa, cu atât oamenii se dezobişnuiesc mai mult unul de celălalt. Mai bine să ţii legătura, să nu faci o pauză îndelungată în relaţii. Ceva cadouri, semne de atenţie. Tot timpul să-i aduci aminte de tine omului. In primul rând, să îţi recunoşti vina. Omul care nu şi-a conştientizat greşelile nu va putea să se schimbe şi să schimbe situaţia. Şi dacă cel care a plecat te lasă să comunici cu el, înseamnă că te observă şi va vedea că te schimbi.
Reacţia stereotipă a omului atunci când cineva se supără pe el este să se supere la rândul său şi să se închidă în sine. Pe când aşa, eu îi dau de înţeles celuilalt: „Nu m-am supărat, oricum te iubesc, chiar dacă tu ai hotărât aşa, în pripă, să termini cu relaţia noastră".
Unele perechi trăiesc cu anii într-o stare de incertitudine, în pragul divorţului, dar situaţia aceasta ajută, totuşi, mai mult „reglementării paşnice” a conflictului decât starea când unul dintre cei doi declară deja că intenţionează să divorţeze. Dacă cuvântul „divorţ” nu a răsunat încă, trebuie neapărat să luăm situaţia în mâini şi să facem tot posibilul pentru a reface dragostea şi relaţia, căci aveţi încă posibilitatea de a comunica şi puteţi pe calea tratativelor paşnice, diplomatice, cu frumosul, să lămuriţi ce vă împiedică să fiţi fericiţi împreună...
Dacă divorţul a avut deja loc şi cel care a plecat trăieşte deja cu un partener nou, adeseori apare o nouă problemă: nu suntem destul de hotărâţi pentru a pune punct în istoria relaţiilor noastre. Trebuie să punem însă acest punct şi să începem o viaţă nouă. Suntem datori să facem tot ce trebuie pentru asta. Dacă aveţi în continuare contacte cu fostul soţ şi acestea vă tulbură, trezind speranţa întoarcerii lui, mai bine să ne luăm inima în dinţi şi să încetăm aceste contacte.
După ce rup contactul cu fostul soţ, unele femei, mai ales cele care nu mai sunt la prima tinereţe, se grăbesc să se mărite a doua oară, temându-se să nu-şi piardă atractivitatea - dar sufletul lor nu este încă gata de asta, o parte din ele se află încă în trecut.
In această situaţie nu trebuie să pretindeţi de la voi înşivă imposibilul. Dacă o mare parte a vieţii a vieţii voastre a fost legată de omul respectiv, dacă aţi investit mult în el, din punct de vedere pur psihologic este foarte greu ca în câteva săptămâni sau luni să elimini un strat enorm al vieţii tale. Ca după divorţ să ştergi dintr-o trăsătură de condei tot ce a fost bun trebuie să fii robot ori nu ştiu ce „supererou”.
Lucrul acesta are loc de la sine, dar nu deodată. Cu cât omul trage mai rapid învăţăminte din cele întâmplate şi îşi stabileşte sarcinile pentru viitor, cu atât mai grabnic are loc şi această „reanimare”. Intre timp, trebuie să vă ocupaţi cu ceva util.
Apariţia unei noi relaţii după divorţ este adeseori împiedicată de neîncrederea în oameni care apare după ce ai fost trădat, de lipsa siguranţei de sine. Pe toate persoanele de sex opus se atârnă o etichetă: „Aşa şi pe dincolo” Bineînţeles, cu aceste frici trebuie să ne luptăm, să ne despărţim de ele. Dacă omul nu depăşeşte durerea despărţirii, dacă nu-i face faţă, dacă ţine ranchiună, cel mai degrabă va repeta greşelile dinainte şi va întâlni un om cu care totul se va repeta. De aceea, trebuie neapărat să scăpăm de acest „complex al victimei”.
Impăcaţi-vă cu faptul că în viaţa voastră a apărut o perioadă nouă. Viata nouă este întotdeauna mai bună decât cea veche, fiindcă avem posibilitatea să ne despărţim de anumite momente negative, luând cu noi tot ce este mai bun, în mod analog cu tradiţia anumitor popoare de a arunca înainte de Crăciun lucrurile vechi. Şi noi putem arunca ceea ce a fost cauza suferinţelor noastre, suferinţe cu care ne-am obişnuit, şi putem merge înainte cu mo mentele pozitive, cu experienţa pe care le-am dobândit în viaţa dinainte. Ca atunci când îţi faci bagajul înainte de călătorie: ce e bun iei cu tine la drum, la ce e rău nu te mai întorci, şi cu bagajul acesta mergi înainte. Cu zâmbetul pe buze.
In concluzie vreau să spun un singur lucru: bucuraţi-vă totdeauna! Orice ar fi, trebuie să mergem înainte întotdeauna, fără să ne temem de greutăţi. Da, calea vieţii este legată de purtarea crucii, şi trebuie să ne amintim că Crucea este stindardul nostru de biruinţă. Aşadar, cu acest stindard trebuie să mergem plini de îndrăzneală în continuare, înainte, fără să ne uităm în urmă...
IRINA RAHIMOVA, PSIHOLOG
Fragment din cartea "Divortul: cum il prevenim, cum il depasim", Editura Sophia
Cumpara cartea "Divortul: cum il prevenim, cum il depasim"
-
Cel mai frumos dar de Nunta
Publicat in : Editoriale -
Inmormantarea amana Nunta ?
Publicat in : Viata liturgica -
Nunta - suprema intalnire
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.