Pace si razboi, de ce avem conflicte, cine le creaza, de ce le creeaza. Omul face razboi, declanseaza conflictul, pacea nu mai este de mult starea noastra, desi este o virtute fireasca, omul ajuns sa traiasca nefiresc a pierdut din sufletul lui pacea. Mai suntem noi blânzi, umili, împaciuitori, iubitori de Dumnezeu, de semeni? Cu siguranta nu.

Mai suntem noi acele fiinte care sa reflecte blândetea lui Dumnezeu: omenos, pașnic, prietenos, blajin. Un om care are multa bunatate, bun la suflet, clement, care prin toate manifestarile sale vadește bunatate și caldura sufleteasca, care nu face rau oamenilor, este mereu neagresiv, domol, lin la vorba, plin de gingașie si dulceața, de noblete si onorabilitate, un om placut, mîngâietor, delicat, amabil? Dovedim din ce în ce mai mult că nu suntem.

Mai stim ce înseamna a fi umil, asa cum ne-a aratat Domnul Iisus ca trebuie sa fim. Omul care are o atitudine modesta, de om simplu, sarac, fara pretenții, care are o atitudine supusa, ascultatoare, smerita. Mai întâlnim manifestari ale oamenilor care arata, tradeaza, denota pe omul umil ce vadește un sentiment de inferioritate care-l face mai superior; plin de smerenie. Care are o atitudine simpla, lipsita de pretenții, modesta. Care denota un comportament foarte respectuos; caracterizat prin supunere și prin modestie caracteristic unui om umil, sarac, dar bogat, care cunoaste sentimental si conștiința lipsei sale de valoare în raport cu Dumnezeu si cu oamenii, o inferioritate specifica Lui; smerit, modest, spasit, dar plin de credinta si nadejde în Dumnezeu ? Răspuns: Nu.

Strainul Hristos a venit in lume, „dar lumea nu L-a cunoscut” El venise „întru ale Sale si ai Sai nu L-au primit”. Sa vii la ai Tai si sa fii respins, iata o conditie dificila si nefireasca. Sa lasi un ,,acasa treimic“ si sa pogori trupeste printre muritori, ca sa reintemeiezi transfigurator un acasa al omului. Oare, nu vroiau trei dintre Apostoli sa faca trei colibe in preajma Lui, pe Tabor . Și oamenii au decis: sa fii trimis la moarte ca ultimul dintre talhari, iata drama creata de om, nu lui Dumnezeu, ci sieși.

Traim în lumea razboiului si a crimei premeditate, cautam si iubim pacatul, el este voloarea pe care o dorim, telul nostru transpus în desfrâu, lacomie, egoism care duce la o existenta odioasa, care duce la neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord; antagonism, cearta, diferend, discuție violentă și razboi. Pacea lumii este trecatoare si pregatitoarea unui alt razboi.

Viața și cultura românescă sunt, din fericire, amprentate de religios și de-a lungul secolelor a devenit o stare genetică, de aceia conflictele etno-religioase violente nu-și găsesc cadrul în spatiul ortdox românesc.

Datorită etichetării dintre religii și etnii, sau dintre religie și politic, ori când biserica este instrumentată de sciziunea dublei loialități, pacea lui Dumnezeu clar exprinată de noul testament și ura dintre grupările de oamnei, chiar de sub același acoperiș religios ca să nu mai vorbim de religii ori etnii diferite, atrage conflicte manifestate în spații diferite ale terei.

In acelasi timp, El, Hristos, nu venise ca un strain, ci ca unul de-al casei („intru ale Sale „). Dar oamenii nu mai stiau ce este cu casa lor si L-au tratat ca pe straini, alungandu-L in moarte. El ne-a facut profit, insa, si din acest moment tragic: o data pentru a ne mai amenaja acest acasa terestru prin propria-i locuire (in Duhul si euharistie), promisa noua pana la sfarsitul veacurilor; apoi prin deschiderea acelui ravnit ,,acasa paradisiac”.

Lipsa de respect pentru cei care au opțiuni diferite, dar și față de persoanele apropiate care pleacă de la individualism și mândrie face ca spatiul locuirii să devină violent, teama de a-ți pierde identitatea, de a te înstrăina de ceeace îți aparține, ne împiedică să înțelegem că toți ceilalți sunt și creația lui Dumnezeu și ajungem să uităm că din perspectivă creștină nu mai există străinul prin excelență, ci permanentul aproapele meu.

Explicatie. Sentimentul de strain, pe care-l acuzam noi fata de noi insine sau noi fata de ceilalti, provine si din ireductibila diferenta de conditie intre Creator si creatia Sa. Cum Hristos este prezent, in chip mistic, in fiecare fiinta umana, ne incearca un sentiment de necuprindere, tradus, in parte, prin resimtirea celuilalt si chiar si a ta ca strain.

Pe total aceste conflicte aduc o decredibilitate a religiosului, de incitare la ateism și de abandonare a evangheliei. Aceasta este și rodul ignoranței, în ciunda sau tocmai din cauza unei multitudini de informații pentru care nu mai avem puterea și criteriile de procesare și analiză, iată cum în conflictul dintre economico- material numai necunoașterea și dezinformarea tendențioasă duce la conflictul religios.

Preot DAVID MARIAN, Parohia NASTEREA MAICII DOMNULUI , Navodari

.

• Fericiti facatorii de pace, caci acestia fiii lui Dumnezeu se vor chema
  Publicat in : Religie