Motto: ”Foarte mulți oameni sunt irascibili. Este o binecuvântare prezența unui om făcător de pace. Într-o lume războinică, un om făcător de pace este binecuvântarea lui Dumnezeu. Pentru un adevărat creștin este caracteristic acest mod de-a fi: dorința de a face pace, de-a răspândi armonie în jurul lui.
Atunci când S-a întrupat Iisus Hristos în Betleemul Iudeii, oastea cerească a cântat un imn: „Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Împărăția lui Dumnezeu este împărăția păcii. Cei ce doresc să intre în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să fie oamenii păcii, făcători de pace. Dumnezeu este izvorul vieții, Dumnezeu n-a făcut moartea și, drept urmare, nu dorește moartea oamenilor.”
(IPS Andrei Andreicuț, Morala Împărăției. Întemeiată pe Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți, Editura Renașterea, Alba Iulia, 2003, p. 21).
Contextul internațional și global actual, tot mai dramatic și îngrijorător, impune, cred, o aprofundare serioasă a temei păcii și a necesității făcătorilor de pace și, totodată, ne determină să constatăm cu acuitate cât de importantă este pacea în lume și că fiecare persoană umană ar trebui să poarte în inimă și în lume pacea.
Cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos – „Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Mt 5,9) – este foarte frumos și, în același timp, destul de dificil de înțeles. O primă dificultate ar fi sensul expresiei „făcători de pace”. Apoi, sigur că fiecare dintre cei care-și propun să împlinească cuvintele acestei fericiri se va preocupa de modalitatea prin care poate deveni „făcător de pace” și, implicit, „fiu al lui Dumnezeu”. Pe scurt, ce înseamnă și cum putem deveni „făcători de pace”?
La o analiză atentă, se pot distinge cel puțin două planuri importante ale acestei fericiri pe care ne-o propune Domnul nostru Iisus Hristos.
În primul rând, ea trebuie trăită în raport cu ceea ce suntem noi, cu ceea ce există în sufletul nostru. În măsura în care Îl primim cu credință pe Mântuitorul Iisus Hristos, El va aduce unitatea și pacea în noi înșine și în viața noastră. El unește în noi firea noastră învechită în păcat cu cea reînnoită prin lucrarea Sfântului Duh. El curăță, purifică în noi chipul lui Dumnezeu deformat de păcate pentru a ne recăpăta demnitatea de fii ai lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dacă nu există în noi și în viața noastră această pace, nu vom putea fi nicidecum izvor de pace pentru alții.
În al doilea rând, această fericire se referă și la ceilalți, la relațiile interumane, cu toate aspectele lor sociale, culturale și politice. De fapt, regăsim astfel, în aceste două dimensiuni, logica și dinamica iubirii: aceasta din urmă ne unește întâi cu Dumnezeu, iar apoi cu ceilalți. Papa Benedict al XVI-lea observa, pe bună dreptate, și strânsa legătură care există între aceste două planuri: „Doar omul împăcat cu Dumnezeu este împăcat și în armonie cu sine și poate aduce pacea în jurul său și în vastitatea lumii”. Altfel spus, acolo unde omul Îl pierde din vedere pe Dumnezeu, se naște violența și dispare pacea.
Dar care este semnificația expresiei „făcători de pace”? Regăsim această formulă în epistola Sfântului Apostol Iacov: „Și roada dreptății întru pace li se seamănă celor ce fac pace” (3,18). Aceeași expresie și în epistola către coloseni (1,20) și în cea către efeseni (2,15). Pentru a înțelege mai bine ceea ce înseamnă „făcători de pace”, ar fi util să ne uităm la ceea ce se opune acestei realități. Contextul social actual, la nivel global, internațional, cu toate aspectele pe care le implică, ne oferă mai degrabă tocmai astfel de exemple conflictuale de toate felurile și care, prin intermediul canalelor de comunicare, ajung foarte repede în atenția și în inimile noastre pentru a produce neliniște, teroare și diviziuni. Cei care fac pace, în schimb, sunt aceia care tind spre unitate, dorindu-și să trăiască pe deplin uniți cu ceea ce reprezintă scopul lor, binele lor.
Pe de altă parte, în relațiile noastre de prietenie, fiecare dintre noi experimentează concret ce înseamnă a fi făcător de pace. Când iubim cu adevărat pe cineva suntem dispuși să-l iertăm. Nu suntem imediat atenți la ceea ce ar putea să ne pună în contradicție, ci avem disponibilitatea de a depăși orice neînțelegere pentru a trăi în pace. Tocmai această dorință de unitate reprezintă esența a ceea ce numim pace. Continuând această logică a prieteniei, ajungem inevitabil la rădăcina ei, adică iubirea. Astfel, se poate spune că exigența păcii este o exigență radicală și fundamentală a iubirii. Iubirea face unitatea, și tocmai pentru aceasta tot ea face și pacea. „Iubirea care unește depășește părerile diverse. Tocmai aceasta este pacea, este iubirea care unește ființele umane dincolo de diversitatea părerilor lor. Cu cât iubim mai mult, cu atât îl respectăm mai mult pe celălalt; cu cât iubim mai mult, cu atât respectăm mai mult diversitatea de păreri”.
Când Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: „Fericiți făcătorii de pace …”, El vrea să ne facă să înțelegem că suntem chemați să devenim ca El, „Prinț sau Domn al păcii”, o frumoasă expresie pe care o regăsim în cartea prorocului Isaia: „Și numele Lui se cheamă: (…) Domn al păcii (…) Mare va fi stăpânirea Lui și păcii Lui nu-i va fi hotar” (9,5-6). Această chemare divină o putem împlini în măsura în care rămânem cu Domnul în tot ceea ce trăim și făptuim. El ne dăruiește dragostea Sa pentru a fi capabili să depășim orice împotrivire și răutate. Pe cruce, El a luat asupra Sa neînțelegerile și neascultările întregii lumi, pentru ca, răstignindu-le, să pună în inima omului „un spirit nou” (Ez 11,19) și o iubire reînnoită. A trăi după Cuvântul lui Dumnezeu, a împlini în toate voința Sa reprezintă calea de urmat pentru a transpune în viața noastră cotidiană această fericire pe care ne-o propune Iisus Hristos și pentru a nu ne pierde demnitatea de fii ai lui Dumnezeu.
Creştinul ortodox trebuie să se raporteze după modelul pe care l-a oferit neamului omenesc Mântuitorul nostru Iisus Hristos. El ne-a spus că „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20, 28). Astfel, şi noi creştinii trebuie să avem grijă de semenii noştri şi să fim alături de cei aflaţi în necazuri şi nevoi.
Cu alte cuvinte, în concluzie, creștinul ortodox dă mărturie despre adevăr, pentru că ştie că Iisus Hristos este Adevărul care a venit în lume să dea mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Său (Ioan 18, 37). Pentru că venirea în lume a Mântuitorului a adus neamului omenesc mântuirea şi a refăcut legătura omului cu Dumnezeu. Domnul nostru Iisus Hristos a luat asupra Sa păcatele lumii. „A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29). El Şi-a dăruit viaţa pentru viaţa lumii: „Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu” (Ioan 6, 51).
Pentru că El a „venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă” (Ioan 10, 10). Noi cei care Îi urmăm Lui avem viaţă din belşug, adică viaţa veşnică pe care El ne-a adus-o prin Jertfa şi Învierea Lui. Astfel, Tatăl Și-a arătat iubirea Sa faţă de lume: „Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16). Iar Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos, ne-a adus pacea, pe care noi cei care ne numim creştini trebuie să o împărtăşim lumii. De aceea, la Sfânta Liturghie noi ne rugăm pentru pacea lumii. Facem acest lucru deoarece ştim că Mântuitorul ne-a spus în Predica de pe munte: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9).
Ca să fim cetăţeni ai Raiului, trebuie să fim făcători de pace. Biserica ne învaţă să ne rugăm astfel: „Doamne, Dumnezeul nostru, caută dintru înălţime, ca un iubitor de oameni, asupra inimilor care sunt lipsite de dragoste, de unire şi sunt îmboldite de spinii urii şi ai altor păcate.
O picătură din harul Preasfântului Tău Duh coborând peste dânsele, rourează-le bogat, ca să aducă roade bune şi din dragostea către Tine să sporească în fapte bune şi să petreacă în dragoste şi unire. Aşa, Doamne, înmulţind dragostea în inimile robilor tăi, păzeşte-ne pe noi -de tot răul, de asuprirea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, de sabie, de năvălirile altor neamuri şi -totdeauna ne ajută să ne iubim unii pe alţii şi să facem tot binele cu credinţă adevărată, spre a -ne învrednici cu bucurie de toate bunătăţile Tale cereşti şi pământeşti”.
În încheierea acestui eseu vom sublinia și reține că, “Întrucât Hristos „este pacea noastră, el care a făcut din cele două (lumi) – una, surpând peretele din mijloc al despărțiturii și desființând vrăjmășia în trupul Său” și tot ce a făcut din pacea sufletului Său, oare la ce vor da întâietate, dacă nu păcii, sufletele a căror primă grijă și năzuință este să cugete întruna la legea lui Dumnezeu?
Acești oameni vor „urmări calea păcii”, cum zice Sfântul Apostol Pavel, dincolo de orice, vor urni și pe alții în căutarea ei, vor înlătura ura deșartă și vor înceta de a se mai învrăjbi, știind că pacea este atât de prețioasă, încât pentru aceasta S-a coborât Domnul din cer pe pământ și a răscumpărat pe om; din bogat ce a fost și Stăpân al lumii întregi, nimic nu a găsit vrednic să fie prețuit decât această pace, pentru care Și-a vărsat sângele. Iar întrucât a văzut că în întreaga lume a celor zidite nu se afla nicio făptură care să fie vrednică de pacea și de împăcarea pe care le-a adus, Domnul a făcut o făptură nouă din sângele Său, făcându-Se prin aceasta și Împăciuitor, și „Domn al păcii”.
De aceea, credincioșii, care se închină sângelui Acestuia, ce altceva ar trebui să facă pentru a-și împăca trebuințele lor, decât să ajungă „făcători de pace” între oameni?”
(Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, Editura Institului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2009).
Dr. Stelian Gomboș
Stelian Gombos
-
Cum sa pastram in noi pacea lui Hristos
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Pacea, antidot al dezbinarii
Publicat in : Editoriale -
Pacea Mea o dau voua
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Pacea, de patru ori mai mare decat dreptatea
Publicat in : Religie -
Bucuria si Pacea
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.