Fiule, iata mama ta, mama, iata fiul tau

"Fiule, iata mama ta, mama, iata fiul tau …"

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh …

"Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata".

Asta ne spune Sf Apostol Pavel in Epistola Intai catre Corinteni, la capitolul 13. Eu va rog sa inlocuiti cuvantul DRAGOSTE cu sinonimul lui, adica MAMA.

Aflam ca mama indelung rabda, mama este binevoitoare, mama nu pizmuieste …MAMA NU CADE NICIODATA DE PE LOCUL EI DIN INIMA NOASTRA.

Mama! Ce cuvant inaltator! Primul nostru cuvant rostit, daca nu verbal, in gand cu siguranta.

Fiinta aceea parca venita din alta lume, trimisa de Sus, de catre Dumnezeu, sa vegheze pururea asupra noastra, fiinta pe care noi o numim mama.

Toti avem mama, pana si Mantuitorul Hristos a avut pe cineva careia sa ii dea aceasta titulatura sfanta. Fecioara Maria, insa fiind "binecuvantata intre femei", dezvolta acest atribut al ei pentru a ne cuprinde pe toti. Astfel, astazi praznuim la inceput de primavara, toate mamele inclusiv si mai ales pe Fecioara Maria, mama, a celor fara de mama. Parintele Staniloae ne spune ca: "In Maica Domnului avem in cer o inima de mama”, adica aceasta mama a tuturor mijloceste pentru noi in fata lui Dumnezeu din dragostea nemasurata pe care ne-o poarta.

Sfanta Scriptura, ne da informatii sumare in legatura cu nasterea si copilaria Maicii Domnului. Cele mai multe stiri despre aceste momente din viata sa ne sunt date de scrierile apocrife si de Sfanta Traditie. Din Sfanta Scriptura, rezulta ca, Sfanta Fecioara era din neamul lui David (Ps. 131, 11 ; Matei 21, 9; Luca 1, 32; Romani 1, 3 etc.). Dupa traditie, parintii sai se numeau Ioachim-Eli, Eliachim (Luca 11, 23) si Ana si locuiau in oraselul Nazaret din Galileea. Nazaretul, care se traduce prin floare, lastar, primea, asadar, floarea "fagaduita de Dumnezeu protoparintilor nostri, Adam si Eva, in rai", lastarul rasarit din radacina lui David, pe Sfanta Fecioara Maria (Isaia 11, 10). Parintii ei nu-i dau un nume deosebit, ci unul foarte obisnuit la evrei, cel de Maria (Luca 1, 27), nume ce devine sfant alaturi de cel de mama.

Frati crestini,

Nu exista cuvinte care sa descrie valoarea cuvantului “mama” in viata fiecaruia dintre noi. Nu exista om in lumea aceasta care sa nu iubeasca si sa nu fie iubit de mama sa. Aceste fiinte au ceva “dumnezeiesc” in ele, anume putere nelimitata de iubire, de iertare si de jertfa.

Cati dintre noi nu am gresit si cu toate acestea fiinta praznuita astazi a stiut sa ierte? De cate ori am trecut cu vederea faptul ca trebuie sa ii multumim in fiecare clipa pentru ceea ce am fost, suntem si vom ajunge?

Haideti sa ne aducem aminte ca atunci cand aveam 1 an, ea ne hranea si ne imbaia, iar noi ii multumeam plangand o noapte intreaga. Cand aveam 4 ani, ne-a daruit un set de creioane colorate si noi i-am multumit colorand masa din sufragerie, ne-a imbracat frumos pentru o plimbare prin oras, iar noi i-am multumit sarind in prima balta. Am crescut si la 7 ani ne-a dus de mana la scoala si i-am multumit strigand "Nu merg!", apoi ne-a cumparat o minge si i-am multumit aruncandu-o in fereastra vecinilor. Dupa ce am mai crescut, la 14 ani ne-a sugerat cum sa ne tundem si noi i-am multumit spunandu-I "Nu ai gusturi!", la 20 de ani ne-a intrebat daca ne intalnim cu cineva si noi i-am multumit spunandu-I tare si raspicat "Nu este treaba ta!" iar exemplul cu astfel de multumiri poate continua. Sa nu uitam ca Sf Apostol Pavel spune in 1 Timotei 2: 15 : "Totusi, femeia va fi mantuita prin nastere de fii, daca staruieste cu smerenie in credinta, in dragoste si in sfintenie".

Dar viata noastra vine de la mama?cine i-a oferit acesteia viata? Umila mea parere este ca praznuirea de astazi trebuie facuta pentru Dumnezeu, drept Cel ce a dat viata mamei noastre, iar prin dragostea purtata pentru cea mai importanta femeie din viata noastra trebuie sa aratam dragostea fata de Dumnezeu.

Special am ales ca titlu, indemnul pe care Mantuitorul Hristos, desi rastignit fiing pe cruce il da Sfantului Ioan : "Fiule iata mama ta …" este exemplul pe care si noi trebuie sa il urmam. Mantuitorul prin acest indemn arata grija deosebita pe care El ca Dumnezeu o purta pentru Fecioara Maria, incredintandu-o in grija celui mai tanar Apostol.

Vreau sa subliniez jertfa si mucenicia mamei, datoare sa nasca sfinti si sa isi preschimbe copiii din daruri de la Dumnezeu, in daruri catre Dumnezeu. Bucuria unei mame care isi revede fiul intors la ea, la pricipiile sadite de ea poate fi egalata doar de bucuria tatalui din Evanghelia Fiului Risipitor. Legatura dintre mama si copii nu poate fi rupta nici macar de vremelnicia mortii, pentru ca atat mama cat si copiii vor fi uniti mereu de rugaciune si de dragostea lui Hristos, pentru ca desi mama sau copilul nu mai sunt trupeste alaturi, ei continua sa se iubeasca si sa se roage unul pentru altul si niciunul din ei nu se pierde.

Cei dragi nu se pierd, ci stand in fata lui Dumnezeu se bucura de Lumina Lui. Daca un parinte sau un copil au invatat sa se roage zilnic impreuna, aici pe pamant. o vor face si de dincolo de hotarele vietii si a mortii.

Sa nu uitam ca am spus ca exista ceva “dumnezeiesc” in aceasta fiinta. Ea poate sa fie sotie, mama, gospodina si toate aceste intr-o singura femeie. Are si ceva supraomenesc, anume, isi da seama ca ne preocupa ceva chiar daca incercam sa ii ascundem acest lucru.

O tanara domnisoara s-a intors acasa intr-o dupa-amiaza. Avusese o zi grea, cu multe probleme si acum era obosita si suparata. Mama ei, femeie in varsta, s- a grabit sa-i iasa in intampinare. S-au asezat impreuna la masa, dar, ca orice mama, a vazut de indata tristetea din sufletul fetei si a cautat sa o linisteasca.

- Mai lasa-ma in pace, mama! Crezi ca toate se pot rezolva asa, cu una, cu doua? Nici nu stii despre ce-i vorba.

- Dar imi poti povesti - i-a raspuns, cu rabdare, mama. Poate te-as putea ajuta…

- Cu ce sa ma ajuti, cu sfaturi? M-am saturat de atatea intrebari si sfaturi.

Lasa-ma in pace! - a mai strigat tanara fata si a plecat in graba, trantind usa.

Spre seara, cand s-a mai linistit, cand si-a dat seama de greseala ei, de supararea pe care i-o pricinuise cu siguranta, mamei, s-a intors. Acasa insa, si-a gasit mama asteptand in fotoliul din fata ferestrei, cu capul in piept, parca ar fi adormit.

Dar ea murise, murise de inima chiar in dupa-amiaza aceea. Zadarnice au fost lacrimile ce au urmat, zadarnica a fost toata durerea fetei. Mama murise si ultimele cuvinte pe care le auzise de la copilul ei fusesera: “Lasa-ma in pace!”. Acest lucru o durea cel mai tare pe tanara fata: mama murise fara ca ea sa-i fi spus, de fapt, cat de mult o iubeste, cata nevoie are de prezenta ei, de sfaturile ei, de dragostea ei - dragoste de mama.

"Dupa Dumnezeu, nu iubesc pe nimeni atat de mult ca pe mama." (Fericitul Ieronim)

Fie ca aceasta zi si indemnul Fericitului Ieronim sa ne fie tuturor un prilej de a aduce slava lui Dumnezeu prin mamele noastre, printr-un sarut al mainii, o floare si o vorba buna, a celor ce sunt in viata, iar mamelor trecute la Domnul, o floare si o lumanare date din toata inima, totdeauna acum si pururea si in vecii vecilor AMIN !

Bolboasa-Sofaru-Alin

.

• Iubirea ingereasca
  Publicat in : Editoriale
• Iubirea fata de Dumnezeu
  Publicat in : Morala
• Iubirea care trece dincolo de viata
  Publicat in : Religie