Hrana frumoasă ca mărturie a iubirii lui Dumnezeu faţă de om (Sf. Grigore de Nyssa)

Hrana este parte a creaţiei lui Dumnezeu. Tot ce există în Univers a fost creat de Dumnezeu şi se susţine printr-o multitudine de schimburi.

Sfîntul Grigore de Nyssa vorbeşte despre o „întreită gradaţie” a puterii vegetative şi vitale. Cea dintîi este legată doar de creştere şi de hrănire, întîlnită la plante. „Căci şi la
plante - spune Sfîntul Grigore - se poate recunoaşte o forţă vitală, doar că aceasta e lipsită de afectivitate”12. „Al doilea fel de viaţă e cea care o cuprinde pe cea dintîi, pe lîngă care se mai adaugă un dar, şi anume acela de a se conduce după simţuri sau după instincte. Firea aceasta e proprie animalelor necuvîntătoare, căci la ele nu întîlnim numai hrănire şi creştere, ci aici întîlnim şi activitate senzorială”. Al treilea nivel, superior, îl reprezintă omul, care are o „viaţă corporală desăvîrşită”: se hrăneşte, dar pe lîngă asta mai are şi activitate afectivă, posedă raţiune şi se conduce după judecata lui proprie.13

„Dumnezeu, care a rînduit legi pentru toate făpturile, a îngăduit omului să mănînce pentru folosul său, atît din carnea vieţuitoarelor necuvîntătoare cît şi din legumele cîmpului, pentru că nimic din acestea nu e străin de viaţa firii omului”14: „Tot ce se mişcă şi ce trăieşte să vă fie de mîncare, toate vi le-am dat, ca şi iarba verde”15.

Nu în zadar şi ordinea creaţiei a fost în aşa fel, încît mai întîi s-au făcut cerul şi pămîntul cu plante, mai apoi animalele şi abia la urmă omul, fiecare pregătind venirea celor superioare. Sfîntul Grigore compară alcătuirea Universului de către Dumnezeu cu perioada de pregătire a unui palat împărătesc pentru primirea unui oaspete iubit:

„Iată de ce omul a fost introdus ultimul între creaturi, nu pentru că ar fi fost aruncat la urmă ca un dispreţuit, ci ca unul care încă din clipa naşterii se cădea să fie împărat peste supuşii săi. După cum un stăpîn nu-şi invită oaspeţi înainte de a-şi fi procurat alimentele necesare, ci abia după ce s-a aprovizionat suficient cu toate cele necesare şi după ce şi-a prevăzut casa, cămara şi sufrageria în condiţii acceptabile şi abia după ce s-a pregătiţi cu toate cele necesare ospătării, abia atunci îşi duce oaspetele
în locuinţă, tot aşa Şi-a împodobit casa şi bogatul şi mărinimosul Purtător de grijă al naturii noastre cu toată strălucirea şi măreţia, pregătind o mare şi bogată listă de
alimente şi abia după aceea aduce El pe om înăuntru, dîndu-i drept simbrie zilnică nu doar promisiunea a ceva inexistent, ci gustarea a ceva real. De aceea, El a sădit în
firea sa un amestec de dumnezeiesc şi de omenesc pentru ca să poată gusta din fericirea amîndurora, atît bucuria de a sta în legătură cu Dumnezeu, cît şi din plăcerile
pămînteşti prin simţămîntul pe care-l are că nu-i străin nici de bucurii”16.

Nevoia bucătarilor de a înfrumuseţa mîncarea îşi are originea în intenţia de început a lui Dumnezeu Care, rînduind mîncare spre întreţinerea vieţii omului, nu a făcut-o
doar hrănitoare, ci şi frumoasă. Faptul că fructele, legumele şi plantele, precum şi seminţele, au felurite forme şi mirosuri foarte frumoase şi plăcute, deşi ar fi putut fi doar hrănitoare, este o mărturie a iubirii lui Dumnezeu faţă de om. Această varietate de culori şi forme nu ar fi necesară hranei pentru a-şi îndeplini scopul de bază, acela de a asigura supravieţuirea, crede Sfîntul Grigore. Singura raţiune a acestei varietăţi este bucuria pe care o aduce omului: „Să ne închipuim o livadă care hrăneşte în ea mii de pomi de toate soiurile, precum şi alte plantaţii, a căror înfăţişare, calitate şi culoare variază de la unele la altele.

Toate aceste plante îşi primesc umezeala din acelaşi loc şi puterea care pătrunde cu musturile pe fiecare din ele e una prin firea ei; în schimb fiecare plantă în chipuri
diferite. Aceeaşi umezeală devine amară pentru pelin, în cucută ea se schimbă într-un suc care poate să aducă moartea; într-o plantă ea devine ceva, în alta altceva, de pildă în şofran, în balzam sau în mac. Intr-una din ele devine căldură, în alta se răceşte, într-o a treia păstrează o temperatură mijlocie. In dafin, în mastic şi în alte plante de felul acestora ea dă un miros plăcut; în smochin sau în păr ea devine dulce la gust, în viţa-de-vie ea se schimbă în struguri şi în vin. In măr ea se schimbă în must, în trandafir în culorile cele mai frumoase, în strălucirea crinului, în albastrul viorelei, în culoarea purpurie a iacintului, în toate produsele minunate ale pămîntului care încolţesc începînd din una şi aceeaşi umezeală pentru ca mai tîrziu să se deosebească între ele după formă, după specie şi calităţi”17.

In sfîrşit, toate aceste calităţi ale feluritelor legume, fructe şi mirodenii înşiruite de Sfîntul Grigore se ştie că hrănesc într-un chip miraculos diferite organe care fiecare îşi trage cele necesare pentru întreţinere. Hrana nu este doar o simplă sursă de energie care se toarnă în stomac, ci este un izvor continuu de regenerare a tuturor calităţilor noastre, atît trupeşti, cît şi sufleteşti.

Frumuseţea şi varietatea hranei trupeşti preînchipuiesc desfătarea duhovnicească viitoare. Nu în zadar Scriptura foloseşte metafora foamei pentru păcătoşi şi a îndestulării pentru cei mîntuiţi. „Fericiţi cei ce flămînzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura”. Sau: „De însetează cineva, să vină la Mine să bea”18. La fel şi
prorocul Isaia îi înfăţişează pe cei drepţi ca pe cei care „ospăta-vor întru veselie”19, iar David făgăduieşte: „mînca-vor săracii şi se vor sătura, cei ce-L caută pe Dînsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului”20. Nu în zadar acest verset din psalmi se spune, de secole, la fiecare masă de seară ca rugăciune înainte de mîncare în mănăstiri.

Parintele Savatie Bastovoi

Fragment din "Cartea mea de bucate", Editura Cathisma

Cumpara "Cartea mea de bucate"

 

Note:

12 Tratatul despre facerea omului, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Sf. Grigore de Nyssa, Scrieri II, p. 28.
13 Ibidem.
14 Ibidem, p. 46.
15 Facerea 9, 3.
16 Ibidem, p. 21.
17 Ibidem, p. 88.
18 Ioan 7, 37.
19 Isaia 25, 6.
20 Psalmul 21, 30.

 

• Hrana bio si alimentatia duhovniceasca
  Publicat in : Religie
• Trapeza - locul unde hrana devine rugaciune
  Publicat in : Arhitectura Bisericeasca
• Perioada Triodului - de la hrana trupeasca la cea duhovniceasca
  Publicat in : Religie
• Postul - hrana cea adevarata
  Publicat in : Religie
• Cauta-ti hrana din lucrul mainilor tale
  Publicat in : Pilda zilei

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: