"Scris este: Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4, 4).
Intrarea in Postul Mare e anticipata, de fiecare data, de un fel de emotie si de bucurie. E asteptarea infiorata a apropierii, din nou, a cerului de pamant. Renuntarea la mancarurile grele si, pe cat posibil, si la grijile inutile si la agitatia informationala sau cea produsa de divertisment inseamna lepadarea unui balast de pe minte si de pe trup si inariparea sufletului. Simti, cu mirare, ca sumedenia de lucruri de care te-ai preocupat si pentru care te-ai ingrijorat adesea nu-ti este necesara, ba, din contra, nu a facut decat sa te impovareze. Intelegi - a cata oara - ca in simplitate poti gasi linistea si, impreuna cu ea, o mare bucurie.
Dumnezeu nu ramane dator. Ca si tatal fiului risipitor, indata ce iti amintesti de El si nu mai poftesti la "roscovele" lumii, alearga catre Tine, daruindu-ti painea dumnezeiasca de care ai flamanzit. Postul, prin urmare, este nu renuntare la hrana, ci un alt fel de a te hrani. A opta pentru post inseamna, de fapt, sa fii un gurmand desavarsit, pentru ca stii sa alegi mancarea cea mai buna - harul dumnezeiesc. Dintr-odata intelegi ce a vrut sa spuna Hristos cand ne-a vorbit de ospatul imparatesc. Ce poate fi mai de dorit decat a fi la masa cu Dumnezeu? Caci asta inseamna postul. E lumina si bucurie. E viata de sus.
Lipsit de placeri, trupul descatuseaza sufletul din stransoarea energiilor tulburi, acesta primind mai usor in "plamani" aerul rugaciunii si, infometat, tinut la carcera atata vreme, se hraneste cu mult-dorita Paine a Vietii, intelegand prin aceasta Trupul lui Hristos, dar si energiile necreate ale Dumnezeirii, impartasite noua prin toate sfintele taine. Limitand si ordonand energiile materiale pe care le primim din hrana, devenim receptacul pentru energiile dumnezeiesti, care hranesc intai sufletul.
Prin urmare, postul urmareste o eliberare din sclavia a tot ce am lasat sa ne paraziteze, secatuindu-ne de puterile duhovnicesti.
Intelegand pacatul ca alienare si pervertire, vom fi de acord ca intelegem lumea in care traim pe dos, cel putin uneori. Intorcand inca o data pe dos ceea ce este deja pe dos, am putea spune ca, atunci cand mancam bunatati, noi suntem cei consumati, in sensul ca placerea pe care o resimtim ne confisca energiile duhovnicesti, abatandu-le catre niste iluzii - placeri - minciuni ale nimicului (caci nu ne ofera cu adevarat nimic) - confiscandu-le si secatuindu-le, totodata, de preocuparile cele bune, generoase, jertfelnice.
Poate de aceea si suntem mai bolnaviciosi, mai neputinciosi si avem tot mai mare nevoie de medicamente (alte purtatoare de energii, care incearca sa refaca, la nivel periferic, material, echilibrul pierdut), pentru ca purtam pe suflete aceste patimi ca niste tumori.
Postul inseamna, asadar, terapie vindecatoare pentru suflet si pentru trup. Inseamna sa-ti umpli vinele cu sange duhovnicesc, sa primesti viata din Viata cea adevarata.
In zilele pe care le traim, cand totul se adreseaza consumului, suntem ispititi nu numai prin ceea ce mancam si, de aceea, nu e de ajuns postul de bucate. Intr-o lume a exacerbarii vizualului, mai mult ca altadata trebuie sa postim cu privirea. Din cauza ca prin aceasta poarta a sufletului suntem foarte mult abatuti - de la adevar, de la lumina, de la menirea noastra cea buna - si tulburati. Iar impreuna cu vederea este si auzul. Ambele trebuie sa posteasca. Pentru ca si in acest caz nu ni se ofera decat niste amagiri, luandu-ni-se, in schimb, pe nesimtite timpul, energiile, gandurile. Am putea banui, pe buna dreptate, ca dincolo de ecranul televizorului sau al tabloidului citit in metrou se afla dementorii - acele fiinte demonice deloc imaginare, care se hranesc cu gandurile noastre.
Dar dincolo de ceea ce primim in noi prin portile sufletului, este foarte important sa fim cu mai multa luare aminte la ceea ce dam noi insine celorlalti. De aceea trebuie sa postim si cu vorbirea. Gura trebuie sa vorbeasca cu masura, numai cele cu folos, si, desigur, sa se roage.
Am putea invata, in felul acesta, din nou, sa ne hranim, sa privim, sa auzim, sa vorbim. Dumnezeieste.
Cristian Radu
Cristian Radu
-
Hrana bio si alimentatia duhovniceasca
Publicat in : Religie -
Trapeza - locul unde hrana devine rugaciune
Publicat in : Arhitectura Bisericeasca -
Perioada Triodului - de la hrana trupeasca la cea duhovniceasca
Publicat in : Religie -
Cauta-ti hrana din lucrul mainilor tale
Publicat in : Pilda zilei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.