Iată care era, cu aproximaţie, programul zilnic la mănăstire:
Deşteptarea la 5:30. Fostul monah athonit, părintele Dosoftei, mergea în corpul de chilii şi suna clopoţelul la fiecare uşă, recitând cu voce tare Rugăciunea lui Iisus. Funcţia lui se numea foarte simplu: deşteptător.
Tot atunci se iveau siluetele negre ale monahilor, grăbindu-se spre Biserica Adormirii Maicii Domnului din peşteri, la rugăciunea de dimineaţă a monahilor, săvârşită lângă moaştele Sfântului Sfinţit Mucenic Corneliu. Veneau toţi, în afară de cei bolnavi şi foarte bătrâni. Programul de rugăciune comună era foarte atent urmărit. De exemplu, un ierodiacon a fost dat afară din mănăstire pentru că lipsise de trei ori la rând de la rugăciunea comună.
După rugăciunea comună se făcea rânduiala Miezonopticii. Monahii mergeau apoi fiecare la ascultarea lui. Ascultarea mea era să cânt la strană, de aceea rămâneam până la sfârşitul Liturghiei. In loc de micul dejun mâneam o prescură şi beam nişte apă caldă cu vin. Paracliserii buni făceau această băutură astfel: mult vin şi puţină apă fiartă, iar cei care nu se pricepeau făceau exact invers: apă fiartă, colorată cu un pic de vin. In oricare dintre situaţii, îmi trecea senzaţia de foame şi gustarea mă ţinea până la prânz.
De două ori pe săptămână, părintele Zenon slujea în peşteri sau la Biserica Sfântul Lazăr pentru monahii neputincioşi. Atunci ne trezeam şi mai devreme: vara la 3:30, iar iarna la 4:30, pentru că părintele Zenon slujea întotdeauna Utrenia înainte de Liturghie. In aceste cazuri nu mai puteam merge la rugăciunea şi la slujba comună a fraţilor.
După Liturghie mă grăbeam spre dealul sfânt, în atelierul de icoane, şi aprindeam samovarul. Inainte de lucru beam întotdeauna ceai, discutam despre cărţile citite, teologie şi aspecte ale vieţii monahale. Aceste discuţii mi-au rămas întipărite în minte şi astăzi. Ele îmi umpleau existenţa cu un sens înalt şi cu căldură sufletească.
După ceai şi înainte de prânz lucram în atelier. Primăvara pregăteam scândurile şi le puneam la uscat în livada mănăstirească, aşa că tot dealul sfânt era plin de dreptunghiuri albe. Sau, dacă icoanele erau mari, întindeam cu toţii aur pe fundal. Pe urmă pictam icoane împreună cu părintele Zenon. Uneori mai făcea observaţii, din când în când mai modifica cu pensula chipurile. De cele mai multe ori însă, nu se apropia de noi. „Să picteze fiecare după cât talent i-a dăruit Dumnezeu. Unii mai bine, iar alţii mai puţin.”
La ora unu, după-amiază, suna clopotul mare de prânz şi mergeam cu toţii la trapeză. Novicii tineri ajutau cu rândul la sala de mese, aduceau şi duceau farfuriile. Eu am fost iertat de această ascultare din cauza piciorului bolnav. In schimb, citeam aproape zilnic din vieţile sfinţilor în timpul mesei. Timp de doi ani, cât am stat la mănăstire, am citit vieţile sfinţilor de două ori, aproape complet. Mai târziu, vlădica Alexie Frolov mi-a spus:
- Nu mai ai nevoie să mergi la Seminar. Cel care a dovedit de două ori toate Mineiele nu prea mai are ce învăţa.
După-masă mergeam din nou la atelier şi lucram până la slujba de seară.
Cântam la cor ca tenor secund. Uneori o făceam şi pe canonarhul. Slujba de seară dura în zilele de rând câte trei ore, iar de sărbători şi mai mult. în Postul Mare slujba de seară putea ţine şi opt ore, fără întrerupere. Trebuie să spun că aceste slujbe lungi sunt o încercare grea pentru orice om: atât pentru novicii puternici, cât şi pentru duhovnicii bătrâni. Unicul privilegiu al celor de la cor era că în timpul lecturilor biblice se puteau aşeza.
După slujba de seară mergeam din nou să bem ceai pe deal cu părintele Zenon şi cu fraţii de la atelier, purtând discuţii minunate. La somn mergeam abia după miezul nopţii, după ce ne citeam rugăciunea de seară.
Aşa a fost zilnic, timp de doi ani. Nu rămânea timp liber pentru nostalgii şi disperare. La început mi-a fost greu, însă mai târziu m-am obişnuit cu acest regim.
VLADIMIR ŞCERBININ
Inima zdrobita, Editura Sophia
Cumpara cartea "Inima zdrobita"
-
Monahismul protestant
Publicat in : Religie -
Monahismul - chemare de la Dumnezeu sau alegere personala?
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.