Desi a trecut sarbatoarea Sfantului Nicolae, mie mi-a fost dat sa o traiesc de-abia dupa data de 6 decembrie, printr-un sir de intamplari frumoase.
Prima intamplare s-a produs in data de 8 decembrie, cand am intrat seara intr-o biserica alba frumoasa, in care voiam de mult sa intru, caci ma atragea. Nu stiam cum se numeste, ce hram are, nu stiam nimic, decat ca este alba, frumoasa si e pe Calea Victoriei. Am intrat in ea asadar dupa ce am iesit de la serviciu. Vazandu-l pe Sfantul Nicolae, desi nu ii scria numele pe icoana, am simtit ca este el, probabil pentru ca si reprezentarea lui aducea mult cu reprezentarea lui obisnuita din icoane. Era chiar slujba maslului in acea miercuri, am participat asadar si mi-a placut foarte mult ca preotii miruiesc enoriasii dupa fiecare evanghelie citita, si trec pe rand pe la fiecare manunchi de oameni cand le citesc rugaciunile dupa citirea evangheliilor. Asadar mi-am propus sa mai revin si am revenit si in saptamana urmatoare. Desi sunt doar doi preoti, acestia doi fac cat cinci sau sapte. Biserica se numeste Sfantul Nicolae.
A doua zi am primit pe mail anuntul ca Provita organizeaza un concert cu copiii parintelui Nicolae Tanase, din Valea Plopului. Imediat am pus mana pe telefon si am rezervat bilete. Mentionez ca pe 1 decembrie mi-am dorit foarte mult sa ajung la copiii parintelui Tanase, iar acum se pare ca Dumnezeu i-a adus la mine, pentru ca eu nu am ajuns la ei.
In a treia zi de la intamplare, am pornit spre o alta biserica pe care o vazusem mai demult, la care ajunsesem intamplator intr-o zi, cand coborasem la o statie gresita de autobuz, la capatul lui 331, in Damaroaia. Am vazut printre ramurile copacilor o biserica de culoare crem, falnica, noua, asa imi parea mie de la distanta si cat mi-as fi dorit sa intru atunci in ea, dar pleca autobuzul cu care trebuia sa ma intorc la destinatia mea. Si iata in ziua de 11 decembrie pornii inspre acea biserica din Damaroaia. Am ajuns la Piata Romana sa iau autobuzul, dar casa de bilete era inchisa. Si nici nu am apucat sa citesc ca este inchisa casa de bilete, ca un tanar imi intinse un bilet cu 2 calatorii, de parca ma asteptase sa mi-l dea, apoi urca intr-un autobuz si disparu, ramanand in statie binecuvantandu-l in gand.
Desi el poate nu va citi acest articol vreodata, nu il cunosc si nu ma cunoaste, eu ii aduc lui multumire si ii spun ca habar nu are cat mi-a umplut inima de iubire in acea zi, oferindu-mi acel bilet RATB. Desi am putut scoate pe gura doar "aaa multumesc" , in gandul meu au fost binecuvantari si rugaciuni adresate Domnului pentru sufletul lui ore intregi dupa aceea. Stati linistiti ca i-am platit si biletul. Am ajuns in final la biserica din Damaroaia, am intrat in curtea ei frumoasa si apoi in biserica. Biserica Sfantul Nicolae se numeste. Atunci mi-am dat seama ca in trei zile intrasem in 2 biserici cu acelasi hram, chiar dupa sarbatoarea Sfantului Nicolae, fara sa fi stiut dinainte ca asa se numeau.
In seara aceasta, 16 decembrie, am fost la concertul copiilor parintelui Tanase, iar dupa concert am reusit sa ii sarut mana parintelui Nicolae. Lacrimi m-au podidit cand am vazut caldura si prietenia parintelui desi nu ma cunoaste, am fost atat de fericita ca i-am sarutat mana, de parca as fi sarutat mana unui sfant, un sfant in viata. Este un sfant printre noi. Dumnezeu ne-a lasat in viata pentru a ne sfinti, dar nu toti ne urmam aceasta menire, insa parintele Tanase este mai mult decat un preot, un sot, un tata, un om. Este un sfant! Sfintii traiesc printre noi, sunt putini, dar sunt. O intalnire pe care o voi tine minte toata viata mea, am incheiat anul cu o mare implinire, mijlocita zic eu de Sfantul Nicolae, si anume ca l-am intalnit pe parintele Nicolae Tanase.
Sa ii urmam exemplul parintelui, sa ajutam, sa crestem copii, chiar daca nu i-am nascut noi. Ei sunt viitorul , daca ii crestem cu credinta si in credinta. Ei sunt speranta pentru o lume mai buna. Generatia de astazi poate fi dezamagitoare si poate parea pierduta pentru multi din cei care au crescut in alta maniera, dar ei sunt asa cum sunt crescuti. Daca ar fi crescuti inca din pruncie cu obisnuinta sa mearga la fiecare Liturghie, sa se spovedeasca si sa se impartaseasca, sa se roage, sa faca milostenii, sa imparta ce au cu altii, sa binecuvanteze in gand pe cei care le ies in cale, sa multumeasca Domnului pentru toate din viata lor, atunci si generatia de nou nascuti, cei de astazi, adolescenti si nu numai, ar fi fost mai blanda, mai cuminte, mai pe placul nostru si al Lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu iubeste pe toata lumea.
Revenind la parintele Tanase si copiii dumnealui. Ganditi-va cate resurse trebuie pentru a intretine si creste 328 de copii!Cati bani? va inchipuiti? 100 de ron de persoana inseamna 32800 ron. Doneaza vreo companie atatia bani acestei fundatii, acestor copii lunar? Nu! Dar donand fiecare cat poate se strang. Copiii care au cantat sunt minunati, iar ropotele de aplauze venite inca dinainte de a canta au venit ca incurajari si felicitari si pentru parinte si pentru copii. Am zarit printre micutii de 4-5 anisori fetite diafane pe care le-as fi luat acasa si ma intrebam:oare mamele lor daca le-ar vedea acum nu le-ar lua acasa?. Dumnezeu sa ne ajute pe toti!Parintele nu e un simplu om, este o bucata din Dumnezeu.
Slava Domnului pentru toate si sa ne ajute sa ii ajutam si pe altii !
Ana-Maria Lupu
Ana-Maria Lupu
-
Sfantul Maslu - inovatii si practici neortodoxe
Publicat in : Viata liturgica -
Ungerea la Sfantul Maslu
Publicat in : Viata liturgica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.