Intoarcerea la sine înseamnă întoarcerea la Creatorul nostru

10. Vă amintiţi cum a plecat şi s-a pierdut cel care a zis tatălui său care voia să-l salveze: „Dă-mi partea ce mi se cuvine din avere"20. Iată, a plecat! Iată, a risipit totul! Iată, a păscut porci! Iată, s-a secătuit în sărăcie. Depărtat de tatăl lui, el vrea să fie împreună cu el însuşi. [Dar] vrând să fie împreună cu el însuşi, nu a rămas nici măcar cu sine. Dacă aluneci de lângă Dumnezeul tău, [cât] mai curând aluneci şi de lângă tine însuţi. Şi ieşi din tine şi te laşi în urmă şi pe tine. De aceea li se zice unora ca aceştia: „Păcătoşilor, întoarceţi-vă la inima [voastră]!", întoarceţi-vă la voi ca să vă puteţi întoarce şi la Cel Care v-a făcut pe voi.

Ce s-a zis şi despre cel care se afla în nevoie, care s-a părăsit şi pe sine după ce şi-a părăsit tatăl? „Şi, întors la sine, a zis.. ."21. „întors la sine" [zice Sfânta Scriptură]: tu vezi că el se lăsase în urmă şi pe sine. Bine, fiule, te-ai îndreptat, te-ai întors la tine însuţi. Nu rămâne în tine însuţi, ca să nu te pierzi din nou! Şi [fiul acela din Sfânta Scriptură], în parte corectat [în purtarea lui], îşi aminteşte de acest lucru. îndată ce s-a întors la sine, nu a voit să rămână în sine însuşi pentru că „întors la sine", a zis: „Mă voi scula şi mă voi duce la tatăl meu"22, întors la sine cum se cuvine, a înţeles că trebuia să se afle acolo de unde a plecat. A înţeles că era [fiu], chiar dacă nu a meritat să mai fie [de atunci încolo].

Iubindu-ne semenii, îi purtăm cu noi mai aproape de Dumnezeu

11. Dacă vei îndrăgi binele, dacă îl vei iubi, ţi-l încredinţez pe aproapele [tău]. Căci văd încotro tinzi şi unde vei vrea [să rămâi]. Să te duci într-acolo [spre bine], şi [atunci] nu îl poţi duce altundeva pe cel pe care îl iubeşti ca pe tine însuţi. Acum te iubeşti şi pe tine însuţi. Du-l [într-acolo] pe aproapele tău, trage-l după tine, răpeşte-l, stăruieşte pe lângă el în mod favorabil23. De s-ar vărsa zorii zilei [în care se ţine] un spectacol public, tu, îndrăgind un gladiator care luptă cu fiarele, nu ai cădea într-un meritat somn, nici nu ai rata momentul de a merge la amfiteatru. Şi după ce a venit momentul de a merge [acolo], l-ai îmboldi pe aproapele tău - moţăind probabil şi dornic mai degrabă să doarmă decât să meargă [acolo] - provocându-i foarte mare neplăcere; ai insista pe lângă [acest] leneş! Ai vrea, dacă ar fi cu putinţă, să-l răpeşti din patul [lui] şi să-l aşezi în amfiteatru. Şi nu i-ai provoca neplăcere dacă nu [ai ajunge până în punctul de a-i] zdruncina somnul. Fiindu-i somnul zdruncinat, s-ar urni [totuşi] cu toată hotărârea şi ţi-ar mulţumi pentru neplăcerea pe care i-ai provocat-o. Şi poate, după ce el a fost răpit [din patul lui] [şi dus] la amfiteatrul spre care amândoi în grabă aţi merge, după ce a fost învins cel pe care îl iubeaţi, v-aţi întoarce tulburaţi. Iubeşte-L cu toată fiinţa ta pe Dumnezeu, din toată inima ta, şi din tot sufletul tău, şi din tot cugetul tău. Doar aşa, aşa te vei iubi pe tine însuţi. Doar în acest unic mod îl iubeşti pe aproapele ca pe tine însuţi. II răpeşti ca să-l duci spre El, în privinţa Căruia nu poţi roşi niciodată24.

Iubind dreptatea, îl iubim pe Dumnezeu

12. Prin urmare, a fost necesar să [ni] se încredinţeze aceste două porunci pentru că cel care îşi iubeşte aproapele nu îl iubeşte cu adevărat, dacă nu II iubeşte mai întâi pe Dumnezeu. Când II iubeşte pe Dumnezeu, nu iubeşte nedreptatea ca să nu-şi urască sufletul, iubind nedreptatea. Deci, dacă nu iubeşte nedreptatea, să iubească dreptatea şi acolo, [în dreptate], îl iubeşte pe Dumnezeu. Să nu-L caute pe El cu ochii, ca să zicem aşa. Să-l caute cu [propriul] cuget, cu inima şi cu voinţa să-l iubească mai mult! Să nu-şi aşeze dinainte un lucru care nu este Dumnezeu, ca să nu ajungă să-l iubească pe acela care nu este Dumnezeu. Să nu iubească o reprezentare falsă ca să nu ne rătăcim în această reprezentare şi să ni-L imaginăm pe Dumnezeu pe potriva simţirii [noastre] trupeşti şi să ni-L închipuim cum am vrea. Separându-ne de reprezentările de acest fel, Scriptura afirmă: „Dumnezeu este iubire"25.

Aşadar, dacă iubeşti, iubeşte-L pe Cel Care [îţi dă putere] să iubeşti şi [atunci] îl iubeşti [cu adevărat] pe Dumnezeu. Nu ai auzit? „Cel ce iubeşte nedreptatea, îşi urăşte sufletul."26 Dacă iubeşti, iubeşte-L şi pe Acesta Care [îţi dă putere] să iubeşti şi [atunci] II iubeşti [cu adevărat] pe Dumnezeu. Iubirea este locul din care II iubeşti. Ţii la El cu iubire. Ţine la iubirea [pe care o simţi pentru El] şi [atunci, deja ai început] să-L iubeşti pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu este iubire şi „cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu"27! Prin urmare, era nevoie să ne fie încredinţate două porunci. Căci ar fi fost îndeajuns una: „Vei iubi pe aproapele ca pe tine însuţi", dar pentru ca omul să nu rătăcească în dragostea pentru aproapele - dat fiind faptul că rătăcea în dragostea pentru sine însuşi - Domnul a voit să modeleze în dragostea ta pentru Dumnezeu dragostea prin care să te iubeşti pe tine însuţi. Şi atunci l-a lăsat în grija ta pe aproapele pe care să-l iubeşti ca pe tine însuţi.

Iubirea pentru Dumnezeu şi iubirea pentru aproapele sunt strâns legate

13. Aşadar, acum, dacă îţi este pe plac, să-ţi fie îndeajuns şi o singură poruncă a Apostolului. Acum că ai înţeles două porunci, îţi este îndeajuns şi una. Căci înainte să înţelegi două, una nu îţi este îndeajuns. începi să te iubeşti greşit pe tine însuţi şi îl iubeşti greşit pe cel pe care îl iubeşti ca pe tine însuţi. Şi nu trebuie să se zică: „Iubeşti greşit", ci: „Nu iubeşti". Prin urmare, „nu vei săvârşi adulter, nu vei ucide, nu vei pofti"28. Acolo unde se află totul, [unde este Dumnezeu], acolo El te cheamă pe tine la tine însuţi. Căci poţi să nu săvârşeşti adulter de teama pedepsei, dar nu din dragostea pentru dreptate. „Nu vei ucide." Poţi şi să vrei să ucizi, dar te temi de pedeapsă. Nu va exista crimă în mâna ta, dar în inima ta te vei şti vinovat. Vrei să ucizi un om, dar te temi. Vrei să-l ucizi, [cu alte cuvinte], încă nu ţi-e drag [gândul] de a-l lăsa în viaţă. Inlăuntrul tău să stea ceea ce faci [în afară], acolo să stea, unde vede [totul] Cel Care aşază cununa29. Acolo luptă, acolo învinge, acolo tu ai pe Cel Care te priveşte. Deci, „nu vei săvârşi adulter, nu vei ucide, nu vei pofti. Şi orice altă poruncă ar mai fi se cuprinde în acest cuvânt. Vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi"30. [înseamnă că] îl iubeşti şi pe Dumnezeu. Căci nu poţi să îl iubeşti pe aproapele fără să-L iubeşti pe Dumnezeu, a doua poruncă îi urmează celei dintâi31. Să se respecte prima poruncă şi o trage după ea pe a doua. Nu poate exista a doua fără prima. Tu, cel care te gândeai la amândouă, împlineşte una din ele! Nu poţi să împlineşti una fără să te referi la amândouă. Căci şi a doua se numeşte „a doua" pentru că îi urmează [celei dintâi]. Urmează, deci: „Iubeşte-l pe aproapele ca pe tine însuţi". Mie îmi este îndeajuns. Nu vei putea să gândeşti acelaşi lucru şi cu privire la Dumnezeu? Cum începi să te iubeşti pe tine însuţi? „Dragostea nu face rău aproapelui, împlinirea Legii este iubirea."32 Dar unde este iubirea? In dragostea pentru Dumnezeu şi în dragostea pentru aproapele. Alege ce dragoste vrei. Alegi dragostea pentru aproapele: nu va fi adevărată dacă nu-L iubeşti pe Dumnezeu. Alegi dragostea pentru Dumnezeu: nu va fi adevărată dacă nu se subînţelege şi [dragostea pentru] aproapele.

Fragment din cartea "Predici despre virtutile crestine. Traduceri 28", Editura Doxologia

Cumpara cartea "Predici despre virtutile crestine. Traduceri 28"

Note:

21 Cf Lc. 15,17.
22 Cf Lc. 15,18.
23 Cf. II Tim. 4, 2.
24 Prin felul în care se raportează la creaţia Sa, la omenirea pentru care S-a răstignit pe cruce, călcând moartea şi înviind, Dumnezeu sădeşte în noi sentimentul recunoştinţei în antiteză cu ruşinea, dezamăgirea provocate de înfrângerea conducătorului de care.
25 Cf. I In 4,16.
26 Cf Ps. 10, 5.
27 Cf Ps. 10, 5.
28 Cf Rom. 13, 9,
29 Este vorba despre binefacerile lui Dumnezeu, primite de om în schimbul respectării poruncilor.
30 Cf. Rom. 13, 9.
31 Cf. Mt. 22,37-39: „El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi".
32 Cf. Rom. 13,10.

• Fericitul Augustin
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Augustin: Sfant sau Fericit?
  Publicat in : Religie
• Catedrala Canterbury
  Publicat in : Biserica in lume
• Sfantul Ioan Botezatorul propovaduieste in pustiu
  Publicat in : Sfantul Ioan Botezatorul
• Doua sensuri ale teologiei, doua sensuri ale bioeticii crestine
  Publicat in : Morala

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: