Sunt oameni care, deşi caută pretutindeni iubirea, caută mângâierea, caută bunăvoinţa, au în ei dispoziţii agresive, duşmănoase, au în ei impulsul de a-l distruge pe celălalt. Aceste dispoziţii agresive, duşmănoase le înăbuşă, le ascund înlăuntrul lor şi nici măcar ei nu vor să ştie că există. Dacă iese la suprafaţă atitudinea duşmănoasă, pierd mângâierea celorlalţi, pierd iubirea şi aprobarea pe care le aşteaptă de la ceilalţi. De aceea, ascund înlăuntrul lor aceste stări.
Prin urmare, aceste dispoziţii şi stări agresive există înăbuşite înlăuntru şi vor să iasă afară. Işi cer şi ele drepturile. Prin faptul că vorbesc despre iubire, că ridică în slăvi iubirea, că au ca ideal iubirea, desigur, iubirea bolnăvicioasă, împacă, oarecum, şi dispoziţiile agresive pe care le au. Dacă nu pe faţă, sigur în ascuns, ei îi condamnă pe toţi, îi osândesc pe toţi şi cred că toţi oamenii acţionează greşit, că nu şi-au găsit drumul lor. Cred că cel mai înalt ideal este iubirea, că totul este iubire şi, sprijiniţi pe aceasta - pe care chiar aşa o cred - cu multă lejeritate, cu multă uşurinţă, fără să-şi dea seama, îi condamnă pe ceilalţi şi-i osândesc pentru faptul că nu au găsit ceea ce au găsit ei, nu au înţeles ceea ce au înţeles ei, nu au lucrat la idealul înalt la care au lucrat ei.
Reuşesc, aşadar, ca şi stările agresive să le satisfacă în felul acesta. Le hrănesc vorbind despre iubire, aşează ca ideal iubirea, iubire care este ca o fantomă. Când dorm şi când sunt treji îi preocupă iubirea. Suferă, aşadar, de o psihoză a iubirii, a iubirii bolnăvicioase nu a celei sănătoase.
Insă, aceasta nu este terapie, asta este aranjare. Consecinţele generate de aceste conflicte interioare, de aceste înăbuşiri, care creează această stare bolnavă, continuă să existe. Aşadar, continuă să existe aceste consecinţe, aceste rezultate şi, în cele din urmă, omul nu găseşte liniştea pe care o caută, cu toate că are în faţa lui ca o fantomă „iubirea”, cu toate că, crede, este singurul om care a găsit adevărul, singurul om care lucrează corect. Pe de altă parte, vrând-nevrând, fie că-şi dă seama fie că nu, trăieşte această dramă, trăieşte acest gol, trăieşte această stare urâtă pe care o creează conflictele interioare.
Foarte multe persoane sunt cuprinse de setea de iubire, caută această iubire bolnăvicioasă, această iubire falsă în relaţiile trecătoare pe care le făuresc. Alţii, desigur manifestă, caută şi cultivă această iubire în alte direcţii. Câte sărmane suflete caută tovărăşie, astăzi într-un fel, mâine în altul! Intrucât, consideră ideală această iubire bolnăvicioasă caută să umple, în acest mod, golul din suflet, să găsească pacea, să găsească liniştea.
Este, însă, imposibil. Este absolut imposibil.
Arhim. Simeon Kraiopoulos
Fragment preluat din cartea "TE CUNOŞTI PE TINE ÎNSUŢI?", Editura Bizantina
Cumpara cartea "TE CUNOŞTI PE TINE ÎNSUŢI?"
-
Ura devine prietenul nostru
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.