Lenea este un mod de a te desfăta prin nemuncă, în raport cu ceea ce ar trebui să faci. In ceea ce mă priveşte, obişnuiesc să amân lucrurile de pe o zi pe alta, fac lucrul pe jumătate sau deloc şi prin aceasta îmi împac conştiinţa, ca şi cum m-aş fi achitat de ceea ce trebuia să fac. In ce constă de fapt principala mea obligaţie de care trebuie să-mi amintesc mereu: în primul rând, grija pentru propria mea mântuire, pe care mi-o doresc activă (ca lucrare lăuntrică) prin Rugăciunea lui Iisus; în al doilea rând, să slujesc Biserica în calitate de diacon, pregătindu-mă pentru preoţie. In al treilea rând, să-mi slujesc familia.
De ce până acum nu fac mai nimic? Probabil pentru că nu am acumulat destulă energie. Noaptea mă doboară somnul, ziua mă împiedică copiii, dar conştiinţa nu mă împiedică să mă lenevesc, pentru că încerc să o liniştesc, convingând-o că reveriile mele deşarte şi confuze pot fi considerate muncă. Fiindcă nu simt în mine destulă energie, aştept că ea să-mi vină de undeva, să mi-o trimită cineva, uitând că forţa mea naturală psiho-fizică, pentru păcatele mele, nu va mai putea să mă slujească pe cât aş avea nevoie, iar cantitatea de energie care mi-ar trebui nu se va putea acumula în mine decât atunci când nu-mi voi precupeţi eforturile prin nimic altceva decât prin exerciţiu, adică tot prin muncă. Energia nu se poate naşte decât din tine însuţi, prin forţele tale: minte, voinţă, sentimente, concentrate în inimă.
Sârguinţa (mai mare sau mai mică) îţi vine atunci când faci ceva cu plăcere, nu în silă, dar oricum trebuie să ţi-o trezeşti şi impui singur, înainte de a începe lucrul. Nu trebuie să-ţi refuzi hrana si odihna care sunt necesităţi vitale. Si trebuie să o faci nu pentru că gândeşti că aşa e bine şi nici pentru a-ţi plânge de milă, ci pentru că principalul scop al vieţii noastre pământeşti este mântuirea. A-ţi plânge de milă, a te autocompătimi este începutul poftelor senzuale, înseamnă că trebuie să te desprinzi de tine însuţi, de dorinţele tale de om vechi şi să te «îmbraci» în dorinţele omului nou, Iisus Hristos. Aşa spune şi Apostolul: în noi trebuie să vieze aceleaşi simţăminte ca şi în Hristos, dar care să nu devină
nişte visări deşarte.
PR. PETRU SERIOGHIN
Fragment din cartea "NU TE TEME, DE-ACUM NU MAI EŞTI SINGUR!", Editura Sophia
Cumpara cartea "NU TE TEME, DE-ACUM NU MAI EŞTI SINGUR!"
-
De ce sa alegem intre munca si viata?
Publicat in : Religie -
Munca voluntara, fapta crestina
Publicat in : Religie -
Munca este nefireasca !
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.