- Intrebarea mea este despre Lumina Invierii.
- Dovada cea mai bună pencru dumneavoastră ar fi vizitarea Bisericii de la Ierusalim în Sâmbăta Mare înainte de Paşti pentru a vă putea convinge că Focul haric coboară în cuvuclion pe Mormântul Domnului si după aceasta patriarhul iese spre popor cu lumânările aprinse. Acest foc are anumite însuşiri minunate: în primele minute el nu arde, poţi să îl pui pe iată ca şi cum te-ai spăla cu el. Eu însumi am pus foc pe faţă. Nu are rost să vorbim aici despre autosugestie: nu pot să sugerez părului să nu ardă de la foc. Dar când, după un timp, poate 5 minute, m-am hotărât să repet, atunci am simţit altceva: focul deja mă ardea. Ierusalimul s-a aflat sub stăpânirea împăraţilor ortodocşi destul de puţin timp, nu mai mult de 300 de ani. Deja spre mijlocul secolului al VlI-lea îl cuceriseră musulmanii; în zilele noastre el este declarat capitala statului Israel.
Printre conducătorii musulmani erau oameni care se raportau la creştinism mai mult sau mai puţin cu îngăduinţă, dar erau şi fanatici care îşi propuseseră să distrugă creştinismul, nescăpând nici un prilej să îl discrediteze. Oare ei erau atât de naivi încât să nu le treacă prin cap că aici poate fi vreo escrocherie? Deşi e puţin probabil să imiţi scânteierea fulgerului deasupra cupolei bisericii, astfel încât să s adă acest foc oamenii care se află în curte, pe partea exterioara a peretelui bisericii. In timpul festivităţilor, straja mumlmanâ stătea în biserică. Mulţi musulmani funcţionari sus-puşi erau prezenţi in această zi în biserică. Oare toţi erau nişte naivi ? Ştiţi cum se raportează iudaismul la creştinism? El numeşte Evanghelia o „propovăduire mincinoasă” iar pe Hristos „Mesia mincinos” O duşmănie deosebită faţă de credinţa creştină se arată în gruparea sectară hasidică; oare iudeii nu s-ar folosi de prilejul de a-i învinui pe creştini de înşelăciune şi de falsificări; oare savanţii israeliţi contemporani nu au destulă tehnică pentru a studia ce se întâmplă în Sâmbăta Mare? De ce de-a lungul a 80 de ani de captivitate atee, care a cuprins imensa Uniune Sovietică, în general au tăcut în legătură cu Sfânta Lumină? Căci acest lucru ar fi un avantaj în mâinile ateilor, să fotografieze manipularea care are loc în biserica din Ierusalim şi să o arate bazându-se pe documente.
In timpul conducerii musulmane exista acest obicei: luau hainele de pe patriarh în faţa cuvuclionului şi îl percheziţionau peste tot. Acum nu mai este nevoie de asta, este de ajuns un dispozitiv de mărire cu cap de ac de gămălie, montat în perete, ca să vezi ce se întâmplă în cuvuclion. De ce totuşi potrivnicii creştinismului pe teritoriul cărora se află biserica nu se folosesc de această ocazie? In timpul stăpânirii musulmanilor, existau situaţii de trecere la islam a preoţilor ortodocşi. De ce nici unul din aceştia nu a spus spre îndreptăţire că a ieşit din biserica creştină pentru ca a văzut aici ceva asemănător unei escrocherii profanatoare? Trebuie subliniat că în cuvuclion, împreuna cu patriarhul ortodox intră patriarhul armean; relaţia dintre diofiziţi şi monofiziţi în anumite perioade istorice a fost foarte încordată. De ce monofiziţii nu au demascat „falsul” diofiziţilor, deşi în polemici, şi de o parte şi de alta, s-au permis grosolănii, iar uneori chiar blesteme? De ce catolicii, care au altare laterale în Biserica învierii lui Hristos, ar fi privit cu blândeţe la escrocheria „publică” a oponenţilor lor? Oare iezuiţii, cu toată agilitatea şi şiretenia lor, nu au văzut aici o posibilitate de a compromite? Altfel spus, s-au înşelat? In ceea ce-l priveşte pe Episcopul Porfirie (Upenski) el a fost un om care a râs de noii mucenici greci, ceea ce a stârnit mânia Sfântului Filaret, Mitropolitul Moscovei.
Acest om erudit a contribuit, cu scopuri neştiute de noi, la iscarea i a/boiului ru- so-turc. Dacă veţi citi cartea lui sau, mai precis cateva capitole din Cartea vieţii mele, atunci veţi vedea o discreditare orientată către ceea ce este sfânt pentru sufletul ortodox. I impui său a fost timpul pancriticismului, dar el a alăturat la superficialitatea obişnuită raţionalistă un oarecare umor ciudat, sarcastic. Descrierea făcută de el Muntelui Athos seamănă cu o carte scrisă de un ateu activ; se înţelege, toate acestea nu le-a făcut atât de uşor, sincer, ci sub acoperirea Ortodoxiei. Despre viaţa personală a lui Porfirie (Uspenski), ca episcop-monah, nu cred că este necesar să amintesc aici. Dar el a primit observaţie de la Sinod pentru această atitudine. Printre confraţii lui, Porfirie (Uspenski) avea reputaţia de „liberal în rasă” Oare putini erau profesorii atei, mincinoşi, care se înscriau în mod activ în rândurile luptătorilor împotriva creştinismului ? Acela care neagă coborârea Sfintei Lumini neagă cu neruşinare şi izvorâ- rea de mir a sfintelor icoane. Cum are loc această izvorâre de mir? Oare se toarnă câte puţin ulei cu bună ştiinţă şi nimeni nu bănuieşte nimic? Căci această minune s-a întâmplat şi se întâmplă în faţa a mulţime de martori. Uneori izvorăsc mir icoane din hârtie. Cum se explică asta? Odată am văzut cu ochii mei cum o icoană a început să izvorască mir: pe suprafaţa ei au apărut picături care semănau cu rouă. parcă aceasta coborâse pe icoană. In ceea ce priveşte autor ui acestui articol, Alexandr Muşin, atunci, după cum se vede, acest om care are legătură cu Sorbona este un agitator procatolic. Savanţii catolici evită să-şi murdărească mâinile cu astfel de bârfe şi preferă să facă asta prin alţi oameni, asemenea Iui Muşin. Muşin scrie despre „escrocheria evlavioasă'. Escrocheria niciodată nu poate ri evlavioasă. Evlavia este adevărată, iar escrocheria este neevlavie. Din cele de pe urmă lac parte vulgarităţile pe care le-a cultivat Muşin, enumerând toate titlurile sale, cu excepţia un ia singur - asistentul minciunii.
Arhim. Rafail Karelin
Fragment din cartea "Trecand cu bine marea vietii. Raspunsuri la dilemele lumii de astazi"
Cumpara cartea "Trecand cu bine marea vietii. Raspunsuri la dilemele lumii de astazi"
-
Credinta care da lumina
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.