Numele acestui pictor care a avut o contributie decisiva in dezvoltarea picturii murale si iconografice bizantine, si-a castigat un statut mitic in traditia athonita. Privit in contextul artistic al epocii sale, Panselinos se prezinta ca reprezentantul cel mai de seama al scolii din Tesalonic in perioada infloririi sale, la sfarsitul secolului al XIII-lea si inceputul secolului al XIV-lea. A fost comparat de istorici de arta din secolul al XIX-lea - impresionati de frumusetea picturilor sale murale - cu Giotto sau chiar si cu Rafael, comparatie care il plaseaza in panteonul marilor pictori din toate epocile.

Manuil Panselinos – date biografice

Personalitatea lui Panselinos ni s-a pastrat ca o figura pe jumatate mitica, pe jumatate istorica. Se cunosc foarte putine date despre el, singura mentiune scrisa gasindu-se in lucrarea lui Dionisie din Furna, "Erminia picturii bizantine”, ce dateaza din jurul anului 1730: "Mestesugul picturii, cu multa osteneala si cu vreme indelungata il deprinsei din copilarie, sarguindu-ma si urmandu-i, dupa a mea putinta, lui chir Manuil Panselin, care in Tesalonic straluci ca o lumina, (si invatand) de pe sfintele icoane si prea frumoasele biserici zugravite de dansul in Muntele Athos cel cu numele sfinteniei.”

Se crede ca Panselinos era originar din Tesalonic, unde a si murit.

In 1956, Andreas Xyngopoulos, profesor la Universitatea din Salonic, publicand albumul "Manuil Panselinos”, insotit de un studiu, dovedeste ca „acest mare zugrav bizantin”, la inceputul sec al XIV-lea a pictat biserica manastirii Protaton, in 1310, care are cea mai veche pictura din Muntele Athos, in mare parte refacuta mai tarziu, si ca atare el nu a trait in sec. XVI, cum s-a afirmat pana acum.

Corectitudinea traditiei si a informatiilor cu privire la originea lui Panselinos, e confirmata si de faptul ca arta sa se incadreaza in stilul altor lucrari ale perioadei, pe care le gasim in Tesalonic, Veria, Sfantul Munte, Ohrida si in Serbia Centala, si care au fost pictate intr-un stil foarte apropiat de cel de la Manastirea Protaton, in care a lucrat, fara nicio indoiala, Panselinos. Munca lui, asa cum s-a pastrat in Protaton, e reprezentativa pentru o intreaga epoca si pentru o intreaga scoala: scoala macedoneeana, Panselinos fiind nesecatul izvor artistic bizantin, din care s-au adapat atat colaboratorii si contemporanii sai, cat si generatiile ce i-au urmat.

Manuil Panselinos – cel mai de seama reprezentant al scolii macedonene

Pictura bisericeasca athonita a atins apogeul spre sfarsitul secolului al XIII-lea si inceputul secolului al XIV-lea, in infloritoarea perioada a renasterii paleologe. Au existat multe ateliere faimoase ale scolii macedoneene. Deasupra tuturor era insa atelierul lui Manuil Panselinos.

Despre acest fapt da marturie si Dionisie din Furna: " Panselinos, stralucind odinioara in mestesugul acesta al zugraviei, i-a prea covarsit, cu minunat mestesugul lui, pe toti vechii si noii zugravi, precum prea dovedit se arata (la bisericile cele vechi), in icoanele cele de pe zid si cele de pe scanduri, zugravite de dansul”.

Potrivit lui Charles Diehl, Tesalonicul era centrul scolii de pictura bizantino-macedonene, caracterizata prin aranjarea scenelor in frize, ca pe un pergament ce se desfasoara de la stanga la dreapta, si infatisarea figurilor in spirit elenistic, adica mai rafinat si cu grija in tot ceea ce priveste realitatea vie.

Caracteristicile scolii macedoneene s-au pastrat, intr-o masura mai mica sau mai mare, in toate frescele si icoanele din Muntele Athos, pana la inceputul secolului al XVI-lea, cand a inceput sa se simta un declin in calitatea picturii.

Biserici pictate de Manuil Panselinos

Cercetatorii atribuie sapte ansambluri iconografice si fragmente, lui Panselinos si atelierului sau. Cea mai veche fresca pastrata de la Panselinos este fragmentul din Marea Lavra, reprezentandu-l probabil pe Sfantul Nicolae, restul compozitiei nemaipastrandu-se. Acest portret pastrat e o lucrare de inalta expresivitate artistica, fiind unul dintre cele mai remarcabile din intreaga activitate a lui Panselinos.

Frescele Manastirii Protaton constituie cea mai importanta opera a marelui maestru. Frescele de aici sunt singurele atribuite aproape in unanimitate lui Panselinos, atribuirile celorlaltor fresce si icoane facandu-se in comparatie cu pictura de aici. Din decorarea bisericii s-a pastrat cea mai mare parte. Totusi, distrugerea picturilor murale din sectoarele mai inalte ale peretilor, din colturi si din alte zone, nu ne permit sa avem o imagine absolut completa a intregului program iconografic.

Dupa cum spune E. N. Tzigaridis, "principala caracteristica a picturii lui Panselinos o reprezinta caracterul memorialistic al compozitiilor, care sunt simetrice si egale, caracterul narativ de prezentare a scenelor, corelarea pozitiilor si a miscarilor, prezentarea picturala a corpurilor, care se observa si la formele feminine, modul de redare a unor forme anatomice ale fetelor, influenta artei antice grecesti, profunzimea in prezentarea decorului arhitectonic, dar si dramatismul si realismul vizibil in aceasta redactare iconografica plina de un profund spiritualism".

Manuil Panselinos a mai pictat si Paraclisul Sfantul Eftimie din Biserica Sfantul Dimitrie din Tesalonic.

Istoricii de arta din spatiul grecesc considera ca si frescele din exonartexul catoliconului Manastirii Vatopedu il au tot pe Panselinos ca autor. Frescele din Vatopedu prezinta multe similitudini cu cele din Protaton, inrudire ce vizeaza nu doar maniera de redare a scenelor, ci si conexiunea iconografica a acestora. Diferentele care se observa intre Protaton si Vatopedu, pot sa se datoreze si distantei de zece ani care se presupune ca ar fi existat intre ele, sau executiei artistice diferite a artistului si a atelierului sau.

Pe langa frescele din Protaton, Lavra si Vatopedu, Dionisie i-a mai atribuit lui Panselinos si catoliconul Manastirii Pantocrator, care e totusi putin probabil sa-i fi apartinut lui, daca se tine cont de perioada prea mare de timp trecuta de la primele sale fresce (1300 a 1370). In ciuda informatiilor pe care le avem, nu putem face o reconstituire cronologica ferma a opusului panselinian, dat fiind faptul ca doar in Vatopedu avem o data precisa, 1312.

Icoane pictate de Manuil Panselinos

Ieromonahul Dionisie din Furna mentioneaza in Erminie in mai multe locuri ca Manuil Panselinos s-a ocupat si cu pictarea icoanelor. Dionisie mai afirma ca el insusi a invatat tainele picturii bisericesti, imitandu-l, avandu-l drept model pe Manuil Panselinos. Aceasta referire la activitatea lui Panselinos ca iconar, vine sa completeze traditia orala si scrisa, care atribuie lui Panselinos executia unor icoane portabile in Manastirile Vatopedu, Hilandari, Marea Lavra si Prodromu.

Exista un numar de sapte icoane din Sfantul Munte sunt atribuite lui Panselinos si atelierului sau. In primul rand icoanele din iconostasul Manastirii Hilandari, lucrate probabil prin 1293, din care s-au pastrat icoanele imparatesti ale Mantuitorului si Fecioarei si icoana praznicar a Aducerii Fecioarei la Templu.

Amintim cele doua icoane din iconostasul Manastirii Vatopedu, infatisandu-i pe Sfintii Gheorghe si Dimitrie, dar si icoana lui Iisus Hristos Pantocrator, de la aceeasi manastire. Tot lui Panselinos i se mai atribuie o icoana a Sfantului Dimitrie din Marea Lavra, dar si o icoana in mozaic a Sfantului Ioan Evanghelistul, tot de acolo, ambele datand de la sfarsitul secolului XIII.

Toate frescele si icoanele lui Panselinos ce ni s-au pastrat, fac din acesta, exponentul suprem al scolii macedoneene, si din opera lui, ceva inegalabil.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

• De ce nu zambesc sfintii in icoane?
  Publicat in : Pictura
• Incoronarea Maicii Domnului, o icoana ortodoxa?
  Publicat in : Pictura

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: