Toate marile naţiuni trăiesc pe memorie, pe memoria lor. Noi n-avem voie să accedem la această memorie; din contră, ea este distorsionată, este intoxicată, este poluată.
Modelele morale, modelele culturale au fost nimicite. Gândiţi- vă ce bombardament s-a făcut în România asupra modelelor culturale, pentru compromiterea lor. Gândiţi-vă ce soartă a avut şi are Eminescu, să zicem. Noi nu suntem o cultură foarte bogată şi tocmai din cauză că nu suntem o cultură foarte bogată avem câţiva şi trebuie să-i păzim. Ni s-a luat şi această grijă faţă de modele. Ni s-a spus că suntem fixaţi, că am rămas fixaţi. Ce frumos mi-a răspuns Grigore Vieru, când am fost în Basarabia: „Frate Dan, fraţii noştri de dincolo de Prut ne acuză. Ei spun că noi am rămas la Eminescu; şi noi le răspundem că la Eminescu abia dacă se ajunge". A întors axa invers.
Deci, această compromitere a trecutului, a memoriei şi chiar a credinţei este poligonul de tir al forţelor autohtone atee şi poligonul de tir al celor de dincolo de graniţele României. Ca să decerebrezi un om, ca să-l manipulezi, trebuie să-i rupi reperele, trebuie să-i compromiţi ideea de familie, ideea de tată, ideea de mamă. Astea sunt lucruri foarte simple; de fapt, este un truism ceea ce spun eu. Cu demitizarea, cu desacralizarea, nu m-am ocupat eu, nici măcar securitatea nu s-a ocupat. Ea s-a ocupat de dezinformare, de diversiune, de izolare... Cu demitizarea şi desacralizarea s-au ocupat intelectualii. Ei nu ştiu că nu poţi să trăieşti numai cu acte, că ai nevoie de mit, ai nevoie de poveste, ai nevoie de sacru. Nu poţi să trăieşti numai din buletin. „Cine eşti?" „Dan Puric" Astfel apar şi eu pe post de cetăţean: la deces, la naştere şi la căsătorie.
Acolo, nişte acte... România nu o faci din acte, ci din memoria vie.
De ce este, de exemplu, Biserica importantă? Pentru Că ea rememorează, evocă, actualizează, în cadrul Liturghiei. Spunea Nicolae Iorga o chestie extraordinară: „O dată cu tine mai mor încă o dată toţi morţii tăi". Această întoarcere către trecut ne dă nouă forţa faptelor de astăzi. Orice naţiune mare, care se respectă, a cultivat trecutul. Numai că noi, acum, suntem reeducaţi, este un Piteşti mai edulcorat, mai frumos, mai... cum flă spun... tentant. Ignatie Branceaninov spunea că „Dracul şi-a dat seama că omul rezistă la ispite mari şi chiar ajunge să fie martir, şi atunci a scos ultima perfidie, păcatul mic". Păcatul mic, care erodează în doze homeopate.
Ai şi tu un reper: Mihai Eminescu; şi din zona criticii româneşti s-a spus - e doar un exemplu - că „este de Muzeul Antipa". Interesant, interesant...
Dan Puric
Fragment din cartea "Cine suntem"
-
Modelele din viata noastra
Publicat in : Religie -
Despre arta crestina, cunoastere, iubire, trezvie si modelele crestine
Publicat in : Interviuri -
Preotul ca vindecator
Publicat in : Editoriale -
Suntem originali?!
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.