Când Hristos este centrul vieţii, atunci minunea, pentru credincios, este un simplu fapt de zi cu zi Arghir şi buna sa soţie, care pe zi ce trecea se mira tot mai mult de schimbarea profundă a bărbatului ei, începură să pregătească o întâmpinare aleasă pentru chira-Stavroula. Nu putea să nu observe cu câtă gingăşie se apropia şi-i vorbea. Constata că preocuparea sa pentru copii era tot mai mare, iar aceştia, la rândul lor, sesizaseră schimbarea chiar din clipa în care le ceruse iertare pentru purtarea sa.

Zilnic le dedica ceasuri întregi, citind împreună cu ei. Incerca să le transmită bucuria lăuntrică pe care o simţea din momentul întâlnirii cu Iisus Hristos şi le mărturisea cât a greşit stând departe de credinţa creştină! Incepu s-o numească pe soacra „mamă”, susţinând că schimbarea de atitudine s-a petrecut în urma îndemnului hotărâtor al ei de a trece pe la biserica Sfântul Dimitrie ce a dus la minunea întoarcerii lui la Hristos. A încercat să le vorbească despre noua sa viaţă chiar şi vechilor tovarăşi din partidul comunist! Fireşte, aceia l-au luat în râs şi l-au tratat cu ironie. Mai mult, i-au spus că schimbarea se datora soacrei sale bisericoase, care îi va fi dat nişte „medicamente expirate”, făcându-l să se răzgândească.

Numai Hristos, învăţătorul, a voit să afle mai multe detalii privitoare la schimbare şi lucrurile minunate despre care povestea. Şi aceasta, fireşte, pe ascuns, ca să nu cadă şi el victimă batjocurii şi ironiei celorlalţi tovarăşi ai săi, în majoritate atei şi indiferenţi faţă de credinţa creştină... I-a promis că se vor întâlni la o cafea, ca să aibă tot timpul necesar pentru a discuta.

In ziua următoare, cu puţin înainte de a ajunge la birou, Arghir s-a dus în Piaţa Varvâkeio, de unde a cumpărat un „pagrus” mare şi foarte proaspăt.

Apoi, ajuns la birou, l-a informat pe Antonie că trebuie să plece mai devreme, explicându-i în detaliu cele petrecute. La rândul său, Antonie îi aduse la cunoştinţă că, neaşteptat, Spiros a încheiat două contracte în Patra şi Pyrgos şi aşteaptă răspunsul final pentru un al treilea contract, în urma întâlnirii cu o clientă în Corint. „Slavă lui Dumnezeu!”, rosti Arghir şi adăugă: „Nu-ţi ascund că am fost neliniştit în privinţa lui Spiros, fiindcă era deznădăjduit şi dezamăgit şi sub influenţa anumitor cercuri ale nelegiuirii, care vor să-i controleze pe oameni”.

- Am uitat să-ţi spun că a trecut pe la biserica Sfântul Andrei din Patra, unde s-a închinat sfintelor moaşte care, după cum mi-a spus, răspândeau o mireasmă deosebită, adăugă Antonie.

Era evident că în ansamblul ei firma lor funcţiona după voia şi la porunca lui Dumnezeu. Sinceritatea şi atitudinea dezinteresată începură să prindă rădăcini, alungând bănuielile, gândurile egoiste şi viclene ce domină în numele intereselor care, de obicei, se numesc „piaţă” sau „cursul pieţei”.

In clipa în care acestea aveau loc la birou, acasă la Petru se petreceau schimbări radicale. Petru a chemat-o de urgenţă pe Antigoni, o femeie care din vreme în vreme îi făcea curat acasă şi la birou, ca să-i pună ordine în lucruri, de vreme ce era uşor de observat că în casă lipsea o mână de femeie. Nu voia ca mătuşa lui să vadă dezordine în casă. Mai mult, în camera mătuşii aşeză pe un perete o candelă şi toate icoanele de familie. Cum avea mai târziu să-i mărturisească lui Arghir, se simţea ca un elev la teză. Arghir i-a amintit că înainte de a pregăti casa trebuia să înceapă să caute un apartament undeva în preajma sa.

- Ai pierdut pariul, nu cumva să uiţi asta!

- Bine, dar să nu ne grăbim. îţi promit că în decursul unei luni se va întâmpla şi asta.

- Trebuie să te grăbeşti, ca nu cumva mătuşa ta să se întoarcă la azil. Dacă o să iasă din programul ei de zi cu zi de acolo, o să se necăjească.

- La asta nu m-am gândit. Caută şi tu, poate există vreun apartament mai aproape de tine, şi eu o să fac totul pentru a ne muta cât mai repede.

Arghir a pus numaidecât mâna pe telefon şi şi-a sunat soacra:

- Mamă, sunt Arghir, fiul tău. Vreau să te rog să cauţi, dacă există, un apartament în blocul nostru, ca să-l închirieze Petru cu mătuşa sa.

- Cred că doamna Tasoula, de la etajul al cincilea, are un apartament liber la etajul trei. E apartamentul fiului ei. Mă duc numaidecât s-o întreb. In zece minute, chira-Caliope, soacra lui Arghir, rezolvase treaba şi-şi anunţă ginerele.

Fericit, el îi transmise lui Petru vestea:

- E prima dată în viaţă când lucrurile urmează o cale atât de lină. E de ajuns să mă gândesc la ceva şi se şi întâmplă. Buna mea soacră, după cum m-a anunţat, a aflat un apartament cu trei camere, cu şemineu, încălzire autonomă, cu boiler solar, uşă de siguranţă şi, înainte de toate, cu un balcon orientat spre răsărit, spre Ymito. Iar chiria
e mică. Doar 200 de euro! După-masă să vii să-l vezi şi, dacă nu-ţi place, căutăm altceva.

- Toate la timpul lor.

Petru plecă de la birou spre azil ca s-o ia pe mătuşa sa, în timp ce Arghir se duse acasă spre a ajuta la pregătirea mesei.

Cu ajutorul mamei, Elenftsa aproape terminase pregătirile. Un buchet de trandafiri roşii, albi şi roz o aştepta pe chira-Stavroula.

Petru îi reaminti că familia lui Arghir îi aşteaptă să ia masa împreună şi apoi vor veni să-şi strângă lucrurile.

Arghir o întâmpină primul cu lacrimi în ochi. Se aplecă şi-i sărută mâna. Elenitsa şi Caliope au îmbrăţişat-o şi au sărutat-o de parcă se ştiau de ani buni. La fel au făcut şi copiii, care i-au oferit chirei-Stavroula florile, numind-o „bunică”.

După aceea s-au aşezat cu toţii la masă şi, cum era firesc, Arghir, cu entuziasmul unui copil, începu să le istorisească, după rugăciunea de mulţumire, minunile şi trăirile pe care le-a avut după ce s-a spovedit. Adresânclu-se mai ales copiilor, a spus:

- Băgaţi de seamă să nu faceţi greşeala pe care a făcut-o tatăl vostru, lăsându-se dus în rătăcire de pseudo-filosofii şi pseudo-religii. Să vi-L faceţi prieten pe Hristos, învăţaţi să staţi de vorbă cu El ca fraţii. Şi să ştiţi că, atunci când veţi izbuti acest lucru, veţi fi fericiţi şi nu vă va lipsi nimic. Mare lucru e să-L aibă omul drept prieten pe Creatorul său.

- Sunt foarte importante vorbele tatălui vostru, fiindcă ies din gura unui adevărat comunist, spuse zâmbind Petru.

- Ai uitat să adaugi „fost”... Căci acum sunt creştin şi nu am nevoie de sisteme politice şi filosofii nechibzuite.

- Dacă oamenii, băiatul meu, s-ar întoarce la Hristos fără a pune condiţii, atunci societatea ar fi una îngerească, adăugă chira-Stavroula.

- Să nu ne uităm, chira-Stavroula, la ce fac alţii. Să muncim noi, după cum spune părintele Matei, spre a înfăptui schimbarea aceasta şi a ne preface familia, care e şi ea o parte a societăţii, într-o familie creştină. Să ne întoarcem la iubirea dezinteresată, şi de toate celelalte Se va îngriji Dumnezeu. Avem în faţa noastră exemplele lui Arghir şi
Fetru, care au schimbat pe nesimţite toată situaţia. Hristos aşteaptă să ne întoarcem şi noi la dumnezeiasca Euharistie de zi cu zi, după ce mai întâi ne vom spăla în apele pocăinţei. Apoi El îşi va asuma toate celelalte, interveni chira-Caliope.

Elena, care-i asculta cu atenţie, i-a cerut mamei să le vorbească despre diferenţa dintre iubire şi ură.

- Iubirea se aseamănă - spuse chira-Caliope - cu aroma unui trandafir ce se răspândeşte şi umple toate colţurile încăperii, fără a deosebi pe omul rău de cel bun. Se aseamănă soarelui ce-şi revarsă lumina fără deosebire, şi asupra celor drepţi, şi asupra celor nedrepţi. Se aseamănă cu apa de izvor ce curge peste câmpuri, adăpând
în trecerea sa florile pajiştii, copacii, dar şi pe oameni. Se aseamănă aerului răcoros ce alungă căldura de nesuportat...

Dimpotrivă, ura - trăsătura specifică a celui rău - se aseamănă cu spinii, de care, dacă vrei să te sprijini, te răneşti. Se aseamănă întunericului ce te împiedică să vezi clar. Se aseamănă puhoiului care, în trecerea sa, ia cu sine totul, pricinuind catastrofe. Se aseamănă cu lava, ce arde în trecerea sa totul, chinuind natura şi oamenii...

- E adevărat că astăzi din societate lipseşte iubirea. Şi nu doar că lipseşte, ci e pervertită, provocându-se o mare confuzie mai ales printre tineri.

Fiindcă iubirea e Hristos. Nu-i aşa, chira-Caliope?

- Aşa e, chira-Stavroula, aşa e!

Discuţia deosebită despre Hristos şi minunea vieţii creştine dură până seara târziu.

După două săptămâni Petru şi mătuşa sa s-au mutat în preajma familiei lui Arghir. La propunerea lui Arghir, s-a stabilit zilnic să ia masa împreună care, în afară de mâncăruri, includea şi cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum era trăit de ei în mod obişnuit. Soacra lui Arghir şi mătuşa lui Petru nu doar au devenit prietene, ci trăiau ca nişte surori, împreună mergeau la biserică şi să asculte diferite omilii. Petru, dar şi întreaga firmă, în urma deciziei unanime a acţionarilor, le asigurau cele necesare, atunci când ele îşi exprimau dorinţa săvârşirii unor acte de milostenie.

In duminici şi cu precădere la marile sărbători mergeau cu toţii de la prima oră la biserica unde slujea acel preot neobişnuit.

De altfel, până în ziua de astăzi Petru a rămas psalt acolo.

Pentru toţi Crăciunul şi cele ce au urmat vor rămâne întipărite în inimile lor în chip de neşters. Fiindcă odată cu Naşterea lui Hristos, Dumnezeu-Omul, a avut loc şi renaşterea lor şi a familiilor lor. De fapt, n-a fost altceva decât venirea minunii în mijlocul vieţii şi totodată al crizei economice!

DIONYSIOS A. MAKRIS

Fragment din cartea "AŞA CUM NE VORBEŞTE DUMNEZEU", Editura Sophia

Cumpara cartea "AŞA CUM NE VORBEŞTE DUMNEZEU"

 

• Adevaruri de credinta, Dogme, Teologumene si Pareri teologice
  Publicat in : Dogma
• Credinta si faptele bune
  Publicat in : Hristos
• Credinta in viata de apoi in crestinism
  Publicat in : Editoriale
• Credinta, conditie primordiala a purificarii
  Publicat in : Morala
• Dialogul dintre stiinta si credinta in definirea notiunii de boala
  Publicat in : Sanatate si stiinta