Fie ca vorbim de traditia si plenitudinea sobornicitatii vechii Biserici, fie ca facem referire la cultul sacramental sau la invatatura de credinta, Ortodoxia se deosebeste cu mult de celelalte religii si culte religioase, precum este, spre exemplu, fiinta umana categoric superioara regnului animal.

In primul rand, in Sfanta Liturghie credinciosii traiesc mai departe, in chip nemijlocit, intelegerea si practica cultului divin al Bisericii vechi. Tot ceea ce Biserica veche si bizantina a creat frumos, ca rugaciuni si imnuri in sfera dramei liturgice, a meditatiei si contemplarii e comentat intr un mod unic in cultul liturgic.

Continutul Scripturii Vechiului si Noului Testament este mereu prezent in ea sub forma bogatelor lecturi biblice, variate dupa reguli precise. Intreaga traditie istorica a Bisericii e si ea permanent difuzata in fata comunitatii sub forma lecturilor din "Vietile" marilor sfinti si mistici ai Bisericii. Predica isi are si ea locul fix in cultul sacramental: la origini, in Liturghia catehumenilor indata dupa lectura Evangheliei, astazi de cele mai multe ori intr un alt loc de regula dupa Cuminecare.

Liturghia cuvantului si Liturghia Sacramentala sunt organic sudate intre ele, astfel ca separatia lor totala ca in crestinismul reformat al Occidentului, nu a putut aparea aici niciodata. In Liturghie e de asemenea vie in chip nemijlocit si intreaga plinatate a invataturii Bisericii vechi, asa cum a fost ea definita de cele sapte sinoade Ecumenice ale Bisericii vechi, si anume sub forma imnurilor de adoratie in care ideile fundamentale ale adevarului ortodox sunt propagate sub forma de rugaciune inaintea lui Dumnezeu si a comunitatii aflate in rugaciune. Separatia intre Liturghie si teologie, intre cult si dogma nu s a putut realiza aici.

In al doilea rand, aceasta Biserica a pastrat o constiinta originala a ecumenicitatii si catolicitatii. Constiinta ei de a fi Una, Sfanta, Catolica si Apostolica nu se bazeaza pe o idee juridica ci pe constiinta de a reprezenta Trupul tainic al lui Hristos. In aceasta constiinta a sa, Biserica cereasca, si cea pamanteasca, precum si Biserica celor adormiti sunt unite in chip indisolubil. In Liturghie, Biserica pamanteasca devine constienta de apartenenta ei la Biserica de sus: aici comunitatea pamanteasca experimenteaza prezenta Ingerilor, a Patriarhilor, Proorocilor, Apostolilor, Mucenicilor, Sfintilor si Dreptilor; in Sacramentul euharistic ea experimenteaza venirea Domnului Iisus Hristos care este deja prezent in aceasta. In interiorul acestui Trup mistic are loc o comunicare si corelare unica: in aceasta comunitate sunt active in mod eficient darurile Duhului Sfant, puterile iertarii, puterea comunicarii mantuirii, puterea suferintei substitutive si a mijlocirii reciproce a unora pentru altii, puteri eficiente pana si in Imparatia mortii, caci Dumnezeu este "un Domn al viilor, nu al mortilor".

Aceasta unitate si catolicitate a Bisericii au fost pastrate si de legatura tipica pentru crestinismul primar intre un personalism autentic, o inalta pretuire a unitatii si irepetabilitatii persoanei umane individuale, si constiinta crestina primara a comuniunii acestor persoane intre ele. Catolicitatea Bisericii Ortodoxe nu este nicidecum uniforma. Cu principiul ei de a da fiecarui popor Evanghelia, Liturghia si Invatatura Ortodoxa in limba lui proprie, Ortodoxia s a adaptat la diferentierea naturala in popoare a omenirii si a produs o variata deplinatate de Biserici nationale. Aceasta diferentiere nationala se intinde nu numai asupra limbii, ci si asupra Traditiei bisericesti. Biserica Ortodoxa s a dovedit neobisnuit de creatoare, tocmai deoarece a exercitat o puternica influenta religioasa, sociala si morala asupra culturilor nationale ale popoarelor ortodoxe si a luat activ si intens parte la dezvoltarea spirituala si politica a acestor popoare. Acest fapt a avut o influenta binecuvantata mai ales in epocile in care existenta politica a popoarelor ortodoxe era amenintata sau chiar desfiintata.

In al treilea rand, unitatea Ortodoxiei in interiorul acestei divinitati multiple e garantata de unitatea canonului biblic vechi si neo-testamentar, de unitatea constitutiei episcopale bazate pe succesiunea apostolica, de unitatea Liturghiei, aceeasi in toate limbile, si de unitatea invataturii si traditiei doctrinare. Forta conservarii in Biserica Ortodoxa e cu atat mai vrednica de admirat cu cat aceste Biserici au fost expuse la cele mai mari catastrofe istorice sub forma persecutiilor de tot felul, mai ales din partea Islamului, persecutii care au condus pe vaste teritorii la oprimarea din ele a Ortodoxiei. Cu toate acestea, Ortodoxia a pastrat pana in ziua de astazi cu cea mai mare fidelitate mostenirea liturgica si dogmatica transmisa de Biserica veche.

In acest sens, aceasta mostenire primita nu este nicidecum, dupa cum se sustine adesea, o relicva istorica muzeala, ci reprezinta o putere vie si capabila de evolutie. Intr un anume sens maretia Ortodoxiei se bazeaza pe faptul ca in Ortodoxie doctrina nu e exact definita si fixata canonic in toate detaliile ei. Cu toata coeziunea ei interna, ea este inca capabila de evolutie. Sistemul sau nu este deloc incheiat. Viata harismatica a Ortodoxiei nu e ingustata definitiv in forme judiciare si institutionale; iar in ce priveste teologia ea etaleaza un important dinamism spiritual, exprimat deja si in faptul ca adeseori profesorii teologi nu sunt preoti hirotoniti, ci simplii laici.

Apoi, trebuie evidentiat universalismul ei crestin. Acesta poate fi observat atat in contemplatia cosmosului cat si in contemplatia istoriei. In vreme ce in crestinismul occidental filozofia crestina a naturii a regresat in general in mod continuu, Biserica Rasaritului si a exprimat intelegerea crestina a creatiei in proiecte mereu noi ale unei cosmologii si filosofii a naturii crestine. Intelegerea crestina a cosmosului se exprima mai cu seama in aceea ca evenimentul mantuirii nu e gandit doar pentru om si numai in interiorul istoriei si comunitatii umane, ci ca un eveniment cosmic, in care e inserata evolutia intregului univers. Antropologia, cosmologia si soteriologia stau intr o legatura indisolubila.

Asa cum caderea omului in pacat a atras intreg universul in revolta impotriva lui Dumnezeu predandu-l puterilor pacatului si mortii, asa si Intruparea lui Dumnezeu in Iisus Hristos si invierea Lui au efecte cosmice. La mantuirea realizata de Hristos participa astfel "Intreaga zidire", ce "suspina" impreuna cu omul, dupa ziua "izbavirii". Astfel la sfarsitul timpurilor implinirea mantuirii, cerul vechi si pamantul vechi se vor transforma si ele impreuna cu omul intr un cer nou si pamant nou. Transfigurarea eshatologica a creaturii cuprinde impreuna cu omul intreg universul.

La fel de clar se exprima acest universalism in intelegerea istoriei mantuirii. Eficienta istoriei divine a mantuirii nu se limiteaza doar la traditia sfanta a istoriei vechi testamentare a mantuirii. Universalismul istoric mondial al gandirii ortodoxe isi gaseste intemeierea in teoria Logosului: inainte de Intruparea Sa, Logosul divin a vorbit mai ales prin Proorocii Vechiului Testament, dar El nu a ramas fara mantuire nici in randurile neamurilor pagane, si deja Clement Alexandrinul si Origen au hotarat ca urmele Logosului divin se gasesc si in filozofia greaca, indiana, egipteana si persana. Astfel, intreaga umanitate este integrata de la inceputuri in istoria mantuirii ce si afla telul si implinirea ei in Iisus Hristos.

Asadar, Ortodoxia a pastrat caracterul originar al atmosferei comunitatii crestine primare, si anume bucuria si jubilatia, descrise in scrierile neo-testamentare drept trasatura caracteristica a atmosferei si starii de spirit a celor mai vechi comunitati crestine.

Doamne ajuta!
Stefan Popa

.

• Pastorala Sfantului Sinod la Duminica Ortodoxiei
  Publicat in : Predici la sarbatori
• Duminica Ortodoxiei
  Publicat in : Duminica Ortodoxiei