Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi iar de la cel ce nu are, şi ce are i seva lua. Matei 13:12
In Luca 19:13, Domnul ne spune: Şi chemând zece slugi, le-a dat zece mine şi a zis către ele: Neguţătoriţi cu ele până ce voi veni!
Cine sunt aceste slugi?
Sunt cei credincioşi care cred în Domnul şi fiecăruia i se dă o mină. Ce este o mină? Mina, în vechime, nu era o monedă, ci reprezenta o sumă mare de bani (cca 800 gr aur), deci este un dar mare, deosebit de preţios. Mina este simbolul Duhului Sfânt dăruit fiecăruia dintre noi în mod egal la botez (fiecare slugă primeşte o mină, nu mai mult).
Ce trebuie să facă slugile?
Trebuie să neguţătorească cu această mină, adică să înmulţească darul Duhului Sfânt prin „neguţătoria" lor. Ce este neguţătoria? Este o activitate prin care dăm ceva de la noi, ca să primim altceva în schimb pentru un profit. Ceea ce dăm de la noi sunt eforturile noastre spirituale, înfrânarea, rugăciunea, meditaţia, liniştirea, urmarea învăţăturilor bisericeşti şi primim în schimb pentru ele de la Domnul înmulţirea Duhului, deci înmulţirea minei. Dar această „neguţătorie" presupune să fii un bun negustor, să ştii cu claritate ce trebuie făcut, unde trebuie să mergi şi să alegi locurile cele mai bune pentru negoţ şi să urmezi regulile negoţului ca să ai un profit cât mai mare.
Deci eforturile noastre spirituale nu trebuie făcute la întâmplare, ci după anumite reguli.
Care sunt acele reguli, care ne învaţă ce trebuie să facem?
Sunt învăţăturile Bisericii cu cele şapte Taine ale sale, precum şi scrierilor Sfinţilor Părinţi, care ne arată că sunt două trepte în dezvoltarea spirituală: treapta făptuitoare şi treapta văzătoare.
Putem compara Duhul Sfânt care ni s-a dat fiecăruia dintre noi la botez cu un dar mare, o bogăţie ascunsă, o mină de mare valoare, cu un izvor de apă vie îngropat în ţarina inimii noastre. El este acoperit cu pământ, pietre şi mărăcini (care sunt de fapt patimile noastre) şi apa tămăduitoare a acestui izvor nu poate din această cauză să iasă la suprafaţă, ca să ne vindece prin puterea ei de bolile (patimile) noastre sufleteşti şi trupeşti.
Trebuie ca noi să curăţăm terenul şi gura izvorului de aceste pietre şi mărăcini şi aceasta constituie treapta făptuitoare a urcuşului duhovnicesc. Deci „neguţătoria" cerută de Domnul pentru înmulţirea minelor presupune să fim conştienţi şi gata să acţionăm ca nişte buni negustori ca să facem acest efort de curăţire a terenului inimii noastre fără de care nu putem înainta la treapta văzătoare.
Ce este treapta văzătoare?
După curăţirea terenului, mai avem de împlinit o singură lucrare: să destupăm gura izvorului, care este acoperită de un bolovan mare si greu. Acest bolovan reprezintă lepădarea de sine, pe care trebuie neapărat să o împlinim, deoarece numai în acest fel izvorul Duhului Sfânt poate să pornească, să curgă în sufletul nostru! Este necesar să ne lepădăm de şinele nostru, de egoul nostru, care ne asupreşte ca un Faraon şi care stă ca o greutate mare pe inima noastră. Această pornire (aprindere) a Duhului în noi ca urmare a lepădării de sine este naşterea noastră din nou în Duh şi aceasta constituie începutul treptei văzătoare, a treptei contemplative, când credinciosul vede în chip simţit lucrarea Duhului Sfânt în inima lui, dându-i pace şi bucurie. Dar treapta văzătoare este lungă şi nevoinţele credinciosului trebuie continuate, dar pe un alt plan. Dacă pe treapta făptuitoare atenţia noastră era concentrată la trup, la curăţirea de patimi, pe treapta văzătoare atenţia trebuie concentrată la creşterea în noi a Duhului Sfânt prin contemplaţie, rugăciune şi liniştire de grijile lumeşti. Acest progres spiritual de pe treapta văzătoare este descris de Domnul în Matei 13:31-32: împărăţia lui Dumnezeu este asemenea grăuntelui de muştar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în ţarina sa, şi care este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut e mai mare decât toate legumele şi se face pom.
La început, izvorul curge mai încet, cu apă mai puţină, dar, prin atenţia noastră continuă la el, izvorul începe să reverse din abundenţă apele lui tămăduitoare, udând ţarina noastră din belşug. Toate aceste pilde ne arată în diverse forme de exprimare acelaşi lucru. Trebuie să „neguţătorim" prin faptele noastre, prin eforturile noastre continue, ca să înmulţim mina dată de Domnul slugilor Sale, să creştem sămânţa de muştar, până va deveni pom.
Pilda minelor continuă: Şi când s-a întors el după ce luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea, cărora le dăduse banii, ca să ştie cine ce a neguţătorit. Şi a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus câştig zece mine. Şi a zis stăpânul: Bine slugă bună, fiindcă întru puţin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăţi (versetele 15-17].
Aşadar, cel care a fost neguţător bun (slugă bună) a făcut eforturile cerute de Domnul pe cele două trepte ale urcuşului duhovnicesc şi a înmulţit harul care a crescut în el transformându-i trupul, inima şi mintea într-o fiinţă nouă, spirituală, în întregime unită cu Dumnezeu.
Următoarele versete ne spun: Şi a venit a doua, zicând: Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci mine. Iar el a zis şi acesteia: Să ai şi tu stăpânire peste cinci cetăţi.
Şi cel de-al doilea s-a străduit în această neguţătorie, dar a înmulţit mai puţin minele din cauză că nu era un neguţător prea priceput, dar a perseverat în această slujbă din dragoste pentru stăpânul lui. Este cel care a trecut de treapta făptuitoare, s-a născut din nou, a înmulţit harul, dar este încă în Deşertul Sinai şi mai are un drum de parcurs până la desăvârşirea spirituală.
Pilda continuă: A venit şi cealaltă, zicând: Doamne, iată mina ta, pe care am păstrat-o într-un ştergar. Că mă temeam de tinek pentru ca eşti om aspru: iei ce nu ai pus şi seceri ce nu ai semănat. Zis-a lui Stăpânul: Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană. Ai ştiut că eu sunt un om aspru: iau ce nu am pus şi secer ce nu am semănat. Pentru ce deci n-ai dat banul meu schimbătorilor de bani? Şi eu, venind, l-aş fi luat cu dobândă.
Aceste versete descriu situaţia credinciosului botezat care a primit o mină ca toţi ceilalţi, dar nu a făcut niciun efort să dezvolte harul primit. Deşi pe dinafară el se poate arăta credincios, deoarece a păstrat mina într-un ştergar (deci nu a cheltuit banii primiţi pe altceva), a nesocotit porunca Domnului care spune: Nu cel ce-Mi zice Doamne, Doamne, va intra în împărăţia lui Dumnezeu, ci cel ce face voia Tatălui Meu. Şi voia lui Dumnezeu este să aducem şi noi contribuţia noastră, pe măsura puterilor, la creşterea harului semănat în noi la Botez.
In următorul verset aflăm: a zis celor ce stăteau de faţă: Luaţi de la el mina şi daţi-o celui ce are zece mine. Şi ei au zis lui: Doamne, acela are zece mine. Oamenii sufleteşti, fără Duhul lui Dumnezeu, nu înţeleg cele duhovniceşti şi se miră că Domnul dă mina celui care are zece mine. Dar cel credincios, născut în Duh, ştie că prin sârguinţa lui atrage spre el energiile necreate ale Duhului Sfânt şi, cu cât creşte în Duh, cu atât are puterea să atragă alte energii, crescând şi mai mult în acelaşi Duh, şi acest proces nu se opreşte niciodată, în veacuri nesfârşite.
Pilda se încheie cu următorul verset: Zic vouă: Că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are şi ceea ce are i se va lua. Aşadar, dacă vrem să nu ne asemănăm cu sluga cea vicleană care a ascuns mina într-un ştergar şi dacă dorim ca aceasta să nu se ia de la noi, să ne sârguim, să ne străduim să împlinim toate poruncile Domnului, să ne lepădăm de şinele nostru, să luăm crucea în fiecare zi şi să-I urmăm Lui, ca în felul acesta să putem începe o viaţă nouă în Hristos. Amin!
Sandu Florea
Hristos – pomul vietii, Editura Agaton
Cumpara cartea "Hristos – pomul vietii"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.