Mulţi se socotesc credincioşi, merg la biserică, se roagă, dar nu ştiu cum să se căiască, nu pot să-şi vadă păcatele. Oare cum putem învăţa să ne căim? Pentru aceasta trebuie să ne controlăm în permanenţă atât pe noi înşine, cât şi faptele, cuvintele şi gândurile noastre. De îndată ce observi ceva în neregulă, adresează-te imediat cu frângere de inimă lui Dumnezeu: „Iartă-mă, Doamne, pe mine, nemernicul şi mă miluieşte!" Iar după aceea spovedeşte păcatul în faţa preotului. Dimineaţa cercetează-te cum ai petrecut noaptea, iar seara, de asemenea, cum ai petrecut ziua, ne sfătuieşte Awa Dorotei; iar în mijlocul zilei, când te îngreuiezi cu gândurile, cercetează-te. De asemenea, Sfântul Simeon Noul Teolog spune: „Săvârşeşte în fiecare seară judecata asupra ta, cum ai petrecut ziua: nu ai osândit oare pe cineva? Nu ai amărât oare pe cineva prin cuvânt? Nu ai privit oare cu patimă chipul cuiva?"

Pentru spovedanie trebuie să ne pregătim din timp, analizându-ne cu atenţie, pentru a ne aminti toate păcatele, cercetându-ne toate cotloanele sufletului şi notând ce nu este în regulă, căci se poate întâmpla să ajungem la preot să ne spovedim, iar vrăjmaşul să ne întunece mintea şi să uităm totul. Şi mai bine este să ne facem zilnic obiceiul de a nota cu ce am păcătuit. Inainte de a ne culca este bine să revedem în minte ziua ce a trecut, aşa cum am petrecut-o: cum ne-am rugat dimineaţa, oare nu cu împrăştiere, unde au fost gândurile noastre, prinse în cuvintele rugăciunii sau răspândite pe la bucătărie sau la magazin; am supărat oare pe cineva în ziua aceasta, am înjurat, ne-am supărat dacă ne-a certat cineva, am invidiat, ne-am slăvit în deşert? Oare cum am stat la masă? Cu siguranţă, am mâncat ceva în plus! Am rostit oare Rugăciunea lui Iisus, ne-am rugat înainte de săvârşirea fiecărui lucru, ne-am gândit măcar puţin la sufletul nostru? Sau numai la trup? Iar noaptea cum a trecut? Poate am avut vise spurcate, pentru că şi ziua am petrecut-o în necurăţie... Iată, dacă vom învăţa să ne controlăm astfel, vom şti şi ce să spunem la spovedanie.

„Cui îi intră în obicei să-şi evalueze viaţa aici, la spovedanie, acela nu se va teme să dea răspuns la înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos", spune Sfântul Ioan din Kronstadt.

Cine nu s-a mai căit niciodată sau nu s-a spovedit cu adevărat, în chip curăţitor, trebuie să facă spovedanie generală, să-şi amintească şi să-şi noteze toate păcatele săvârşite din copilărie. Ceilalţi le notează numai pe acelea de care nu s-au mai căit, dar dacă am recidivat în aceeaşi direcţie, este necesar să amintim acest lucru la spovedanie. De asemenea trebuie să ne împăcăm cu cei apropiaţi, cu aceia pe care i-am supărat şi cu aceia care ne-au supărat. Să le cerem iertare.

Când venim la spovedanie nu trebuie să ne îndreptăţim, ci e nevoie să ne învinuim, să ne conştientizăm păcatele, să le judecăm, să le descoperim duhovnicului şi să credem că Domnul le-a iertat prin Taina Pocăinţei. In sufletul nostru păcatul este asemenea unui şarpe ascuns sub o piatră. Ridici piatra şi şarpele va fugi. De asemenea, dacă descoperi păcatul, atunci şi sufletul se eliberează de el. Trebuie numai să povesteşti totul în amănunt duhovnicului, să primeşti prin el dezlegare de la Dumnezeu, şi în plus să aduci roade vrednice de pocăinţă, adică să faci fapte bune. „Pocăinţa, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, este nu numai părăsirea faptelor rele din trecut, ci, mai mult, intenţia de a face fapte bune." Iar prima noastră faptă bună este spovedania, căci ea nimiceşte nedreptatea, ne împacă cu Dumnezeu, ne aduce înapoi în suflet pacea şi liniştea şi, prin urmare, bucuria şi nădejdea pentru cei apropiaţi.

Parintele Ambrozie
ÎNDRUMAR DE SPOVEDANIE, EDITURA SOPHIA

Cumpara cartea "ÎNDRUMAR DE SPOVEDANIE"

• Pocainta neintrerupta - sursa a vietii duhovnicesti autentice
  Publicat in : Credinta
• Pocainta si marturisirea: o taina uitata
  Publicat in : Credinta
• Pocainta, transformare a mortii in inviere
  Publicat in : Morala
• Rugaciune de pocainta
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe