Dumnezeu un singur lucru vrea: răspunsul cu iubire de la tine pentru iubirea Lui! Pe Dumnezeu nu-L încălzeşte nici postul nostru, nici rugăciunea noastră, nici metaniile noastre şi nici faptele noastre bune pentru că Dumnezeu poate rezolva toţi săracii din lume şi toţi amărâţii si nu are nevoie de noi! Dar de ce nu le rezolvă? Pentru că ne lasă nouA marele favor ca să-i ajutăm, să ne unim cu Dumnezeu, prin aproapele nostru, prin acel amărât care-i şi fratele lui Hristos!

E cunoscută istorioara aceea în care unul a dat o haină de pomană şi când s-a dus a doua zi în târg a găsit-o acolo. S-a uitat bine si era haina lui. Şi s-a supărat zicând că în veci nu o să mai dea de pomana. Cum e posibil? El a vrut să-l ajute şi el o pune la vânzare în târg. Noaptea L-a visat pe Mântuitorul Hristos îmbrăcat cu haina lui, spunându-i sa nu mai cârtească pentru că El e îmbrăcat cu haina lui. Nu trebuie sa ne intereseze ce a făcut acela cu haina lui. Iar problemele oamenilor, inclusiv mâncarea, le rezolvă Dumnezeu prin sfinţii Săi. L-am serbat de curând pe Sfântul Spiridon, care, dacă a văzut că nenorociţii de bogaţi nu vor sâ scoată la vânzare, la preţ normal, grâul pe timp de foamete, a cerut de la Dumnezeu potop. A venit potopul şi a intrat în hambarele bogaţilor si luând grâul l-a dus prin curţile săracilor: bogaţii au rămas fără grâu, iar săracii adunau grâul cu lopata din propria curte fără bani.

Dar pentru ca să ridici mâinile ca să rezolve Dumnezeu problema asa, trebuie să faci ceva mai înainte: să ierţi şi să iubeşti, că acest tip de minuni nu-l dă Dumnezeu decât celor care iartă şi iubesc. Tot Sfântul Spiridon a mers într-o dimineaţă la turma lui. Era episcop, dar de oi şi de capre nu s-a lăsat toată viaţa - cioban veritabil. A fost episcop peste turma lui Hristos cuvântătoare şi cioban peste turma necuvântătoare; a trăit din lucrul mâinilor lui toată viaţa. Deci, dimineaţa, când s-a dus la oi, a găsit hoţi care erau încremeniţi, nu se puteau mişca şi plângeau. I-au spus că au venit să fure şi a venit un înger care i-a ţintuit acolo. A făcut rugăciuni pentru ei, au putut să-şi mişte picioarele şi, uimiţi, au plecat. Dar tot uimiţi au auzit un glas care-i striga să vină înapoi. Le-a fost frică că o să-i dea pe mâna legiuitorilor, însă, Sfântul Spiridon le-a dat un berbec pentru că s-au ostenit toată noaptea! După asta poţi să te rogi, adică, după ce ierţi şi iubeşti aşa, nu altfel.

Victor Hugo ne spune că a venit poliţia cu Jean Valjan la episcop şi i-a spus că el i-a furat sfeşnicele. Dar episcopul a zis poliţiei: „Nu le-a furat, ci le-a uitat şi pe astea, luaţi-le şi pe astea!”. Vedeţi convertirea? Caţi nu am pierdut noi de la aducerea la biserică prin dreptatea noastră? Noi am vrut să fim drepţi, noi suntem corecţi şi drepţi! Dar suntem corecţi şi drepţi, noi? Din zece păcătoşi, cu dreptatea pierzi opt şi câştigi doi; cu iubirea pierzi doi şi câştigi opt. Cu iubirea nu se rezolvă totul, mai trebuie apoi şi dreptatea. Câţi am pierdut noi cu corectitudinea şi cu dreptatea noastră!

Cel care ne produce necazuri ar trebui pupat pe frunte, şi o să se mire de asta. Dar îi explici: „In loc să caut necazuri, că-s greu de cautat, uite, tu mi l-ai adus!”. Se spune că părintele Nicodim Aghioritul, prima dată când a ieşit el din Sfântul Munte, i-a spus doctorul: părinte, dumneata eşti călugăr şi nu trebuie să-ţi ascundem boala, deci să ştii că ai cancer. Bine, dacă am cancer, problema este cât mai trăiesc? I s-a spus că poate mai trăieşte 4 luni, dar cel mai sigur 3 luni mai are de trăit. Părintele l-a luat pe doctor, l-a strâns în braţe cu putere şi l-a pupat spunând: „Ce minune!”. Doctorul l-a întrebat de ce e minune, la care părintele a răspuns: „Eu am crezut că mai trăiesc câteva ore sau câteva zile. Păi, în 3 luni e mult de făcut”. A şi murit în trei luni.

Ce înseamnă asta? Inseamnă că a căutat necazurile, iar când a fost vorba să treacă dincolo n-a mai avut necaz. Noi avem mare necaz cu moartea. Fiecare din noi avem aşa o frică de moarte pentru că nu e pregătită partea cealaltă de dincolo de râu şi atunci nu ne convine puntea care se numeşte moarte. Şi pregătirea lumii de dincolo se face căutând necazuri, cât mai multe necazuri. Cât mai multe eforturi (să le numim aşa) în folosul aproapelui, aproapele fiind bun, mai puţin bun, rău, nemernic, hoţ etc. S-ar putea că urmează să capete încredere în noi şi să se îndrepte. Spre exemplu, când mergeam cu mai mulţi ani în urmă, la canale, la copiii amărâţi, vroiam să mănânc pâine de la ei şi imediat o trăgeau. Apoi realizau: „Vreţi pâine?”. „Da!”. Apoi îmi dădeau - şi-mi dădeau toată pâinea! De ce? Pentru că el nu se aştepta ca cineva, care avea ce mânca, să ceară de la el. Era obişnuit numai să i se dea. Dar, când a fost pus în situaţia să dea şi el, a avut reţinere; apoi a dat tot. Era aşa de bucuros că dădea tot şi toţi aduceau pâine şi altceva de mâncare dacă vreţi; şi pregăteau curat, aduceau cartoane... Ce înseamnă? Inseamnă că încercau, în nenorocirea lor, să facă bine, aşa cum erau ei. Şi noi putem să facem!

Parintele Nicoale Tanase

Frgament din cartea "Hristos sau idolii secolului XXI. Tinerii la rascruce", Editura Agaton

Cumpara cartea "Hristos sau idolii secolului XXI. Tinerii la rascruce"

 

• Despre iubirea aproapelui
  Publicat in : Predici de duminica
• Iubirea aproapelui
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Iubirea aproapelui
  Publicat in : Credinta
• Samarineanul milostiv sau despre iubirea aproapelui
  Publicat in : Duminica a 25-a dupa Rusalii

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: