Scoala iertarii si a iubirii

Scoala iertarii si a iubirii Mareste imaginea.

Dacă cea mai mare putere a universului este iubirea, atunci cea mai mare putere a omului este iertarea. Cea mai mare putere a omului nu sunt banii, nu sunt funcțiile de înalt demnitar... Nu. Cea mai mare putere a omului este și rămâne iertarea. Pe de altă parte, iertarea este și cea mai înaltă formă de iubire față de aproapele. Iertarea este iubirea lui Dumnezeu făcută accesibilă nouă. De ce o Școală a iertării și a iubirii? Pentru că atât iertarea, cât și iubirea se învață. Dacă există o Școală a rugăciunii (cartea Școala rugăciunii, mitropolit Antonie de Suroj, Editura Sophie, București, 2011), de ce nu ar exista o Școală a iertării și a iubirii.

De ce iertarea? De ce iubirea? Pentru că atât iertarea, cât și iubirea nu sunt altceva decât niște daruri ale lui Dumnezeu. Omul oricât s-ar ruga și oricât s-ar strădui în învățarea acestora, fără ajutorul divin nu va obține puterea iertării și puterea iubirii. Cerând iertarea Tatălui Ceresc, ne lipim de mila Lui, intrăm în comuniune cu harul și pregustăm fericirea după care tânjim atât de mult. Iertarea nu este decât iubire, forma cea mai necesară de iubire pentru starea noastră duhovnicească. A cincea cerere a Rugăciunii Domnești ne învață și să nu cerem socoteală celor ce ne-au greșit. Însă ce se ascunde în spatele faptului că nu putem ierta pe cineva din toată inima? Și oare ne iartă Dumnezeu greșelile atunci când noi nu ni le iertăm? Dacă nu iertăm, cu inima unită cu harul lui Dumnezeu, Tatăl nu ne iartă ca să ne vindece, ca să ne salveze din moartea cea veșnică.

„Conștiința noastră încă întunecată sesizează doar durerea și consecințele păcatului propriu, își percepe (când o face) doar propria datorie și dorește să fie iertată ca să-și administreze mai departe averea cu conștiința „curată” juridic. Or, o astfel de iertare ar fi ca vindecarea unui bolnav care s-ar întoarce cu voluptate la felul de viață care i-a produs boala. Vindecarea adevărată e cea care schimbă viața mai înainte producătoare de boală și moarte. Vindecarea adevărată este reconectarea la Viața care este Domnul și trăirea în ea, trăirea ei în duh și adevăr. Și această Viață este Binele. Este Binele după care tânjim cu toții. Și cei buni (dar cine este bun în afară de Dumnezeu?) și cei răi! Și Binele nu se amestecă cu răul. Și lipsa iertării aproapelui este ținerea de minte (în minte) a răului, ceea ce înseamnă a fi rău. Și cum am putea trăi în fericire, răi fiind?”, ne învață regretata noastră monahia Siluana Vlad.

A-ți greși cineva înseamnă a nu te iubi cu iubirea lui Dumnezeu. În formele concrete cotidiene da, poate însemna și ce spuneți, dar această „dreptate” este ea însăși un păcat. Este păcatul prin care omul ia locul lui Dumnezeu, stabilind el ce e drept și ce nu. Și, cum vedem și cunoaștem, drept e ce-mi convine (place) și nedrept ce nu-mi convine (place). Apoi, mulți dintre cei „nedreptățiți” sunt coautori la nedreptatea respectivă. Da, există și victime nevinovate ale răutății și cruzimii, dar ele nu-și trăiesc durerea în registrul „dreptății”. „Dreptatea” autodesemnată aparține doar revoltaților și celor care nu-L cunosc pe Domnul și poruncile Lui. Dacă cineva te jicnește nu înseamnă că tu trebuie să răspunzi la provocare și nici să porți ură pentru acea persoană, pentru că nu persoana, ci duhul rău in el vorbește sau acționează astfel. Așa cum spune în Evanghelie: „Trebuie să urâm păcatul, nu păcătosul!”.

De mare folos ne este să ne iertăm părinții și bunicii și neamul de care, de multe ori, ne lepădăm greșit. Adică negăm că am fi primit moștenirile lor, dorim să fim „altfel” și chiar ne purtăm invers decât ei în cele rele, o vreme. Dar moștenirea e în noi, noi suntem una cu toți oamenii, dar mai ales cu neamul nostru. Să ne asumăm, să ne pocăim și pentru ei, și atunci îi vom putea ierta și, mai ales, vom putea ierta pe oricine. Cine nu iartă are în inima lui un rău ascuns, o traumă sau mai multe, cum spun specialiștii. E nevoie să învățăm asta, pentru că mulți alegem valori înalte și încercăm să le trăim, dar eșuăm pentru că nu ne-am asumat moștenirile. De pildă, dacă cineva care a avut părinți sau bunici care au activat sau au colaborat cu puterea comunistă, refuză în contextul actual conștientizarea, se rușinează, se ascunde și aderă la valorile creștine sau este admirator fervent ai sfinților închisorilor, va constata cu durere că nu poate ierta. Mai ales că nu-și poate ierta părinții, dar din alte pricini. Atunci va înțelege, cu mila Domnului, prin rugăciune, că e nevoie să-și asume această moștenire pentru a o aduce spre iertare și vindecare lui Dumnezeu, dar ca fiind a noastră, și nu a lor.

Iertarea aproapelui nostru ne pune într-o relație corectă cu cei din jur și cu Dumnezeu. Din păcate, omul adoptă folosirea unei duble măsuri: una prin care cere milă și iertare, fiind îndreptată spre Dumnezeu și alta prin care dorește dreptate și corectitudine, fiind îndreptată spre aproapele nostru. Din Rugăciunea Domnească și din explicațiile completive înțelegem că iertarea pe care o cerem de la Dumnezeu este direct proporțională cu iertarea pe care o oferim aproapelui. Astfel, potrivit cuvintelor Mântuitorului Hristos, „de veți ierta oamenilor greșelile lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru cel ceresc. Iar de nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre“ (Mt. 6, 14-15).

Iată de ce este foarte importantă rugăciunea „Tatăl nostru”, pe care o avem de la Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos și pe care fiecare creștin ar trebui să o spună, cel puțin de două ori pe zi, dimineața și seara. Chiar și creștinii cei mai „ocupați”, ar trebui să spună această rugăciune sacră, de ouă ori pe zi. Dumnezeu nu cere mult de la noi, El nici nu are nevoie de rugăciunea noastră, tot ceea ce facem este spre folosul nostru duhovnicesc, dar ceea ce facem să fie din toată inima și cu toată dragostea. Rugăciunea ne ajută să conștientizăm că suntem fii ai Tatălui Ceresc prin Botez și că avem datoria să ne purtăm ca atare pentru a intra în posesia moștenirii ce ne este oferită de El.

Iertarea nu este atât de simplă și nici atât de ușoară. Iertarea presupune curaj, implicare, afectivitate, comunicare... Iertarea nu se face numai la nivel duhovnicesc, în sensul că te rogi pentru persoana respectivă. Nu. Trebuie să mergi personal la persoana respectivă, să pui mâna pe telefon să-l suni sau să-i trimiți un mesaj, ori dacă ești mai tradițional să îi trimiți o scrisoare, să îi dăruiești ceva etc. Nu primim iertare, dacă noi la rândul nostru nu dăruim iertare semenilor noștri.

În Evanghelia lui Hristos avem o lecție despre iertare în „Pilda datornicului nemilostiv”. Istorioara din Sfânta Evanghelie este o parabolă în care datornicul cu zece mii talanți poate fi oricare dintre noi - dator cu păcate multe față de Dumnezeu, iar stăpânul care iartă datoria este Dumnezeu. Cel dator cu o sută de dinari este oricare dintre semenii noștri. Datornicul hain, căruia i s-a iertat tot, iar el nu vrea să ierte mica datorie a neputinciosului sau datornic, ne reprezintă pe fiecare dintre noi, cărora Dumnezeu ne iartă tot, iar noi nu vrem să iertăm nici cea mai mică jicnire din partea aproapelui nostru.

Acum, iubirea este de mai multe feluri, dar cea care dă sens vieții noastre este iubirea hristică. Iubirea în Hristos este experiența cea mai deplină pe care o poate avea un om. Dar ea se află la capătul căii presărate cu suferințe și cu necazuri, la fel cum Învierea se ivește abia după suferința crucii. Am văzut însă că pentru Părinții din Filocalia nici o suferință nu e prea mare pentru dobândirea negrăitei iubiri a lui Dumnezeu. Condiția este una singură: Calea, Adevărul și Viața să fie Iisus Hristos, Dumnezeul devenit om pentru ca oamenii să devină dumnezei.

Așadar, frați întru Hristos, iertați dacă vreți să fiți iertați, iubiți dacă la rândul vostru vreți să iți iubiți, dăruiți, dacă vreți să primiți, fiți milostivi și Dumnezeu vă va purta de grijă!

Doamne, ajută!

Ștefan Popa

Despre autor

Stefan Popa Stefan Popa

Senior editor
514 articole postate
Publica din 28 Septembrie 2012

Pe aceeaşi temă

15 Ianuarie 2025

Vizualizari: 325

Voteaza:

Scoala iertarii si a iubirii 5.00 / 5 din 1 voturi.

Cuvinte cheie:

iertarea iubirea

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE